Pretenţii. Sentința nr. 79/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 79/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 79/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI – JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 79
Ședința publică din 13.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – Judecător. S. M.
GREFIER – V. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta .. în contradictoriu cu pârâții M. R. M. și M. I., având ca obiect răspundere civilă contractuală - pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită conform art. 155 și urm. Cod procedură civilă.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, evidențiindu-se părțile, obiectul cauzei și procedura de citare, precum și faptul că pârâții nu au depus întâmpinare, iar reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 223 al.3 Cod procedură civilă, după care:
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin. 1 C.pr.civ. rap. la art. 1027 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
În temeiul art. 238 C. proc. civilă estimează durata soluționării cauzei ca fiind la acest termen.
În temeiul art. 255 și 258 C.pr.civ., admite pentru reclamantă proba cu înscrisurile atașate formularului de cerere și, întrucât pârâții nu au formulat întâmpinare, în temeiul art.1030 alin. 2 C.pr.civ., urmează să se pronunțe în baza actelor aflate la dosarul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii de față reține următoarele:
Prin cererea introdusă pe rolul acestei instanțe la data de 28.10.2014 și înregistrată sub nr. _ , reclamanta .. cu sediul în Ploiești, ., ., CUI R_, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J/_, cont bancar RO53RNCB_0001 deschis la BCR Ploiești, a chemat în judecată pe pârâții M. R. M., domiciliată în com. D., ., nr.6, ., CNP -_, în calitate de debitor principal și M. I., în calitate de fidejusor, domiciliat în ., CNP -_,solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 72,43 lei reprezentând contravaloare marfă livrată, a sumei de 126,03 lei reprezentând penalități de întârziere, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în baza raporturilor comerciale stabilite prin contractul de vânzare cumpărare nr._ din 25.06.2012 și-a îndeplinit obligația de a livra mărfuri la locul, la termenul și în condițiile de calitate stipulate, către pârâții M. R. M. și M. I., conform facturilor fiscale anexate cererii, aceștia fiind obligați de a achita prețul lor, în termen de 30 zile de la data emiterii facturilor, neplata lor atrăgând penalități de întârziere, conform art. 7.4 din contract, de 1 % pentru fiecare zi de întârziere ,în primele 30 de zile și de 3% începând cu a 31-a zi de întârziere.
A mai învederat că raporturile comerciale cu reprezentanții de vânzări directe, cum este și cazul pârâților, se derulează în baza înregistrării unor documente (fișa de înscriere, contract de vânzare cumpărare, însoțite de copia cărții de identitate a titularului, respectiv a fidejusorului), iar plasarea comenzii se poate efectua prin fax, telefonic sau accesând modului Comenzi ON –LINE, marfa fiind livrată prin intermediul programului „Livrare la domiciliu„ prin firma de curierat.
A mai precizat că potrivit art. 4.6 din contractul de vânzare-cumpărare, în cazul în care cumpărătorul nu formulează obiecțiuni în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea mărfii, această manifestare de voință este considerată ca fiind o acceptare tacită a facturii.
A mai adăugat că pârâții nu au formulat obiecțiuni la niciuna din facturile anexate cererii, însă nici nu au achitat c/val. lor, astfel că îi datorează suma de 72,43 lei, reprezentând c/val. marfă, precum și suma de 126,03 lei, reprezentând penalități de întârziere, aferente debitului.
Conform prevederilor art. 662 alin. 1, 2, 3 și 4 C. procedură civilă, a învederat că,creanța sa este certă, existența ei rezultând din facturile fiscale depuse în copie la dosarul cauzei, este lichidă, câtimea rezultând din câtimea întregii datorii a debitoarei constatată prin fiecare factură fiscală și este exigibilă, termenul scadent fiind împlinit la momentul introducerii acțiunii.
A mai menționat că, ținând cont de prevederile art. 1270 alin. 1, art. 1538 cod civil precum și de prevederile art. 7 pct. 4 și art. 10 pct. 2 din contractul de vânzare cumpărare, solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâților, în solidar, la plata debitului neonorat și a penalităților de întârziere, precum și la plata cheltuielilor de judecată aferente.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus următoarele înscrisuri: calculul penalităților la data de 01.04.2014, copie contract de vânzare cumpărare, factura fiscale . nr. I210316/13.12.2012, document de transport, certificat de informare nr. 2043/04.12.2013, practică judiciară în materie, certificat constatator nr._/22.10.2014, dovada parcurgerii procedurii de informare cu privire la avantajele medierii, procesele verbale nr. 2032/04.12.2013 și nr. 2033/04.12.2014, încheiate în acest sens, din care rezultă că pârâții nu s-au prezentat la informare.
În drept: își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 1516, art. 1530, art. 2280 și art. 2300 Cod civil.
Cerere a fost legal timbrată.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 194 N.C.P.C, în conformitate cu disp. art. 201 alin. 1 N.C.P.C., prin rezoluția din data de 31.10.2014, instanța a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată către pârâți, cu mențiunea ca în termen de 25 de zile, potrivit disp. art. 165 N.C.P.C. să depună întâmpinare, sub sancțiunea disp. art. 208 alin.2 N.C.P.C. .
Întrucât pârâții nu au depus întâmpinare, prin rezoluția din data de 08.12.2014, instanța a acordat termen de judecată la data de 13.01.2015, cu citarea părților, când a admis proba cu înscrisuri solicitată de reclamantă.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarea situație de fapt: la data de 25.06.2012 între reclamantă, pe de o parte, în calitate de vânzător și pârâta M. R. M., pe de altă parte, în calitate de cumpărător și pârâtul M. I., în calitate de fidejusor, s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr._ din 25.06.2012, având ca obiect vânzarea/cumpărarea în sistem de vânzare directă a produselor din catalogul I., reclamanta asumându-și obligația de livra bunurile din catalog, iar pârâta să le achite conform condițiilor specificate în acesta (art.4).
În temeiul contractului au fost livrate de reclamantă către pârâta M. R. M. mai multe bunuri din catalogul I., pentru care a fost emisă factura fiscală . nr. I210316/13.12.2012, în valoare totală de 72,43 lei, ce nu a fost achitată până în prezent.
Potrivit prevederilor art. 4.1 durata contractului a fost stabilită la 1 an de zile, stipulându-se totodată că acesta va fi reînnoit automat pentru perioade succesive de 1 an, cu excepția cazului în care oricare dintre părți își manifestă intenția de încetare a contractului, iar potrivit art. 7.3 raportat la art. 5.2 din contract, cumpărătoarei îi revenea obligația de a achita contravaloarea mărfii comandate în 30 de zile de la data emiterii facturilor, în cazul depășirii termenului de plată, fiind obligată la plata unor penalități de întârziere de 1 % pentru fiecare zi, în primele 30 de zile și de 3% începând cu a 31-a zi de întârziere (art. 7.4 din contract).
Totodată prin art. 10.4 din contract, pârâtul M. I., în calitate de fidejusor, s-a obligat să o garanteze integral pe cumpărătoare în îndeplinirea obligațiilor de plată, iar prin art. 10.2 și 10.3 din contract, vânzătorul este îndreptățit, în situația în care cumpărătorul nu-și îndeplinește obligațiile contractuale, să-l urmărească pe fidejusor pentru întreaga sumă datorată.
În drept, se reține că potrivit dispozițiilor art. 1270 alin. 1 Cod civil obligațiile contractuale legal asumate au putere de lege între părțile contractante și, ținând cont de regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor (astfel încât, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii acesteia - iar pârâta, în speță, nu a făcut nici o probă în acest sens și având în vedere factura fiscală mai sus menționată, necontestate la plată, conform art. 4.6 din contract, constată că pretențiile reclamantei sunt întemeiate și obligă în solidar pârâții la plata către aceasta a sumei de 72,43 lei reprezentând creanța certă, lichidă și exigibilă.
Având în vedere că prin semnarea contractului în calitate de fidejusor pârâtul M. I. s-a obligat în solidar cu pârâta în ceea ce privește executarea obligațiilor față de reclamantă, conform art. 10.4 din contract, instanța, văzând prevederile art. 2280 și art. 2300 Cod civil, conform cărora creditorul este în drept să urmărească și pe fidejusor în scopul executării creanței sale pentru întreaga sumă datorată, îl va obliga și pe acesta la plata în solidar a debitului de 72,43 lei.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata penalităților de întârziere în cuantum de 1% pentru fiecare zi de întârziere în primele 30 de zile, și respectiv de 3% începând cu a 31-a zi de întârziere instanța va admite și acest capăt de cerere, având în vedere prevederile contractului art.7 pct.4 însușite de părți prin semnarea contractului.
Pârâții cumpărători nu au contestat această clauză deși aveau la îndemână acțiune directă ori excepție în constatarea caracterului abuziv, dar au rămas în pasivitate. În cauză, nu au fost invocate și nu au fost dovedite caracterul abuziv al procedurii de încheiere a contractului, poziția dominantă de impunere a acestei clauze.
Față de situația de fapt mai sus reținută, având în vedere disp. art. 1030 C.p.c. urmează a admite cererea reclamantei și a obliga pârâții în solidar la plata către aceasta a sumei de 72,43 lei, reprezentând c/val. marfă neachitată și la plata sumei de 126,03 lei reprezentând penalități de întârziere.
Observând dispozițiile art. 453 al.2 C.proc.civ. în situația admiterii a acestei cereri și constatând culpa procesuală a pârâților, instanța urmează a admite și cererea reclamantei privind obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 16 lei cu acest titlu, reprezentând taxă de timbru aferentă pretențiilor solicitate.
Cererea a fost legal timbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta ., cu sediul în Ploiești, ., ., CUI R_, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J/_, cont bancar RO53RNCB_0001 deschis la BCR Ploiești împotriva pârâților M. R. M. domiciliată în ., . D., nr. 6 ., jud. Călărași și M. I., domiciliat în ..
Obligă pârâții în solidar la plata către reclamantă a sumei de 72,43 lei reprezentând c/val marfă livrată și la plata sumei de 126,03 lei reprezentând penalități de întârziere.
Obligă pârâții în solidar la plata sumei de 16 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședința publică din data de 13.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Jud. S. M. V. O.
Red. SM.Thred. VO
.Ex.5/22.01.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 100/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 86/2015. Judecătoria... → |
|---|
