Plângere contravenţională. Sentința nr. 1151/2015. Judecătoria CÂMPENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1151/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPENI la data de 10-12-2015 în dosarul nr.
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPENI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1151/2015
Ședința publică din data de 10.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. A.
GREFIER: M. A.-M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petentul P. V. D. domiciliat în localitatea A., ., județul A., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 24.06.2015 în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean A. cu sediul în municipiul A. I., . nr.1, CUI_, jud. A, având drept obiect plângere contravențională.
Mersul dezbaterilor este consemnat în încheierea de ședință din data de 7 decembrie 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru data de 10 decembrie 2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpeni la data de 29.06.2015 sub numărul_, petentul P. V. D. a chemat în judecată pe intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună: anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 24.06.2015, exonerarea de la plata amenzii aplicate și restituirea permisului de conducere.
Petentul critică procesul verbal sub aspectul legalității și al temeiniciei.
În opinia petentului actul contestat este nul deoarece nu s-a menționat . numărul aparatului radar care se afla în funcțiune, nu s-a indicat autovehiculul pe care a fost instalat, se consideră că revenea agentului constatator obligația de a menționa aceste aspecte pentru a înlătura orice suspiciune.
Cu privire la temeinicie, petentul argumentează, în esență, că deși agentul constatator a susținut că petentul a depășit alt autoturism, acest conducător nici măcar nu a fost oprit și identificat în trafic pentru a-și exprima poziția față de aspectele menționate în procesul verbal.
Se consideră că aspectele criticate sunt relevante inclusiv din perspectiva garantării prezumției legale de nevinovăție aplicabile necondiționat, revenind organului constatator sarcina răsturnării prin probarea afirmațiilor din actul de control, cu referire și la jurisprudența C.E.D.O.
În drept nu au fost invocate temeiuri juridice și nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, în temeiul art. 19 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele de timbru și art. 197 Cod procedură civilă așa cum se atestă prin chitanța nr._/29.06.2015 (f.7).
Intimatul, Inspectoratul de Poliție al Județului A. a formulat întâmpinare în termenul legal prevăzut de art. 201 alin.1 Cod procedură civilă înregistrată la data de 29.07.2015 prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și menținerea procesului verbal contestat ca fiind temeinic și legal(f.19).
Intimatul arată în esență, că sancțiunea a fost aplicată pentru că prin manevra de depășire efectuată, petentul a încălcat dispozițiile art. 120 alin.1 lit.h din H.G. nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, sancționarea faptei este prevăzută de art. 100 alin.3 lit.e) din O.U.G. nr.195/2002 republicată.
Se argumentează că procesul verbal atacat îndeplinește condițiile de fond legale. Se menționează că fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție care se afla în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere. Intimatul consideră că prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal este susținută de constatările personale ale agentului constatator, iar veridicitatea nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută nu corespunde realității. Se apreciază că aceste indicii trebuie furnizate de petentul care susține netemeinicia, în caz contrar ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege.
În opinia intimatului sancțiunea aplicată reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale în raport cu criteriile legale, a fost corect stabilită de agentul constatator și trebuie menținută în ansamblul ei, acestea fiind limitele legale.
În drept, au fost invocate următoarele temeiuri juridice: art. 120 alin.1 lit. h) din H.G. nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, art. 100 alin.3 lit.e) din O.U.G. nr.195/2002 republicată, art. 16. art. 17, art. 21 alin.3 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
În temeiul art. 237 pct.7, art. 255 și art 258 Cod procedură civilă. în cauză au fost încuviințate și administrate: proba cu înscrisurile depuse la dosar de părți, în copie: dovada . nr._ eliberată la data de 24.06.2015 de I.P.J. A., postul de Poliție L. (f.5), proces verbal . nr._ din data de 24.06.2015 (f.6, f.17, f.21), raport redactat la data de 22.07.2015 de agentul șef de poliție B. Marician din cadrul Postului de Poliție L. (f.15, f.20), declarație olografă emisă de M. G. la data de 24.06.2015 (f.16), adresa nr. C/477 din 30.10.2015 emisă Inspectoratul de Poliție Județean A. și înregistrată la data de 4.11.2015 (f.33, f.37), adresa nr.297 din 03.12.2015 emisă de Poliția orașului Baia de Arieș, Postul de Poliție L., înregistrată la data de 07.12.2015 (f.38), proba testimonială constând în audierea martorului asistent și ocular M. G. declarația fiind atașată la dosar(f.34).
La termenul din data de 9 noiembrie 2015, așa cum s-a consemnat în încheierea de ședință (f.35), instanța a dispus respingerea cererii formulate de petent privind încuviințarea probei testimoniale constând în audierea în calitate de martor a soției, având în vedere disp. art. 315 alin.2 Cod procedură civilă precum și argumentele de opoziție expuse de către intimat.
Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 24.06.2015 a fost încheiat procesul verbal .> CP nr._ prin care petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 390 lei și cu măsura complementară a reținerii permisului de conducere, în temeiul dispozițiilor art. 100 alin.3 lit.e) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, pentru încălcarea dispozițiilor art. 120 alin.1 din Hotărârea de Guvern nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice(f.21).
În sarcina petentului s-a reținut că la aceeași dată, în timp ce conducea autoturismul marca Opel cu număr de înmatriculare_ pe DN 75 km 9+800 m din direcția de mers Câmpeni-Baia de Arieș, în dreptul unui imobil, fiind linie continuă, a intrat în depășirea autoutilitarei_ .
Din analiza formală a procesului verbal contestat se reține faptul că petentul a refuzat să semneze, împrejurare în care agentul constatator a reținut numele și codul numeric personal al martorului asistent, M. G. care a semnat în această calitate.
La data de 24.06.2015 intimatul, Inspectoratul de Poliție Județean A. prin Postul de poliție L. a eliberat dovada . nr._ semnată de agentul de agentul șef de poliție B. Marician (f.5), înscris prin care se atestă reținerea permisului de conducere al contravenientului, în baza procesului verbal de constatare a contravenției CP nr._.
Prin adresa nr._ emisă la data de 03.12.2015 de Poliția orașului Baia de Arieș, Postul de poliție L. (f.38), se precizează că evenimentul rutier din data de 24.06.2015 nu a fost înregistrat pe suport video.
În drept: Procesul verbal de constatare a contravenției contestat, . nr._ (f.17), este un act oficial, administrativ, fiind însoțit de o puternică prezumție de legalitate și cu forță probantă sub aspectul temeiniciei-în ceea ce privește existența faptei contravenționale și a împrejurărilor săvârșirii acesteia.
În baza art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, având în vedere că procesul verbal de contravenție a fost întocmit la data de 24.06.2015 (f.12) iar plângerea a fost introdusă la data de 29.06.2015.
Verificând legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța constată că au fost respectate dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă nici una dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele legale privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia, încadrarea juridică a faptei săvârșite și semnătura agentului constatator.
Critica de legalitate formulată de petentul care argumentează, în sinteză, că procesul verbal contestat este afectat de nulitate deoarece nu s-a menționat . numărul aparatului radar care se afla în funcțiune în momentul constatării faptei și nici autospeciala pe care a fost montat, va fi respinsă de instanță ca neîntemeiată, pentru considerentele care succed.
Cerința identificării aparatului radar și a autospecialei pe care a fost montat poate fi analizată cel mult din perspectiva unei nulități virtuale deci relative, în contextul general al art.16 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, deoarece nu este enunțată printre cazurile de nulitate absolută, expres enumerate în cuprinsul art. 17 din același act normativ.
Regimul juridic de drept comun al nulității relative a actului procedural este reglementat de art. 175 ref. art.174 alin.3 Cod procedură civilă, temeiuri aplicabile inclusiv în cadrul procedurii contravenționale, așa cum prevede art. 47 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001. Una dintre trăsăturile caracteristice ale acestei sancțiuni de ineficacitate este stabilită în cuprinsul articolului 175 alin.1 Cod procedură civilă și se referă la probarea unei vătămări care să fi afectat iremediabil procesul verbal . nr._ din data de 24.06.2015 (f.17) astfel încât să se poată aprecia, dincolo de orice dubiu rezonabil, că vătămarea produsă prin nerespectarea cerinței legale nu poate fi înlăturată.
Potrivit art.109 alin.1 din O.U.G. 195/2002, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, legea neimpunând, în cazul constatării contravenției prevăzute de art.100 alin.3 lit.e) din O.U.G. nr.195/2002, ca și condiție suplimentară obligatorie, înregistrarea acesteia cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, deoarece elementul material al faptei constă în nerespectarea regulilor privind depășirea vehiculelor și nu în depășirea vitezei maxim admise pe sectorul de drum pe care circula petentul-această faptă nefiind reținută.
În consecință, argumentul expus în critica de nelegalitate va fi înlăturat, vătămarea afirmată nu are aptitudinea de a invalida actul contestat.
Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța reține că acesta este temeinic, fapta existând și fiind în mod corect încadrată în dispozițiile legale.
Instanța va respinge ca neîntemeiată justificarea petentului în sensul că celălalt conducător auto care a fost depășit, nu a fost identificat în trafic și nu a fost oprit spre a-și exprima opinia în raport de cele reținute de agentul constatator.
Conform disp. art. 120 alin.1 lit.i) din Hotărârea de Guvern nr.1391/2006 se interzice depășirea vehiculelor când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere, fapta fiind sancționată conform disp. art. 100 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice cu amendă prevăzută în clasa a II- a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
În prezenta cauză starea de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție este susținută de probele administrate în cauză.
Astfel, cu privire la fapta de depășire neregulamentară, martorul audiat, M. G.(f.34) -indicat de intimat ca martor asistent dar care a fost și martor ocular întrucât a condus autoturismul care circula în fața autoturismului înmatriculat sub numărul_, condus de petent, confirmă depășirea și afirmă, în sinteză, că: a fost depășit de o mașină în timp ce se deplasa într-o coloană de mai multe mașini însă nu poate preciza câte mașini au mai fost depășite de petent. Se circula cu o viteză de aproximativ 40 km/h, era aglomerat pentru că era zi de târg de țară. Martorul a declarat că a fost oprit de poliție după aproximativ 2 km în fața postului L., unde se afla mașina respectivă și P. V. D., care era oprit și el. M. G. a fost informat că va fi chemat în calitate de martor, a dat o declarație ulterior după aproximativ o jumătate de oră la solicitarea agentului de poliție. Înscrisul menționat (f.16) a fost asumat de martor prin semnătura olografă și certificat de agentul constatator.
Cu privire la tipul marcajului care separa sensurile de mers, martorul a declarat că pe porțiunea de drum unde a fost depășit era marcaj continuu.
Instanța apreciază că nu se poate reține un dubiu care să profite petentului decurgând din poziționarea temporală eronată a martorului care a indicat cu incertitudine data de 3 mai 2015 față de data de 24 iunie 2015 reținută de agentul constatator.
Analizând neconcordanța relevată de ansamblul probator sub aspectul datei săvârșirii faptei, instanța consideră că în evaluarea declarației martorului trebuie avut în vedere inclusiv elementul de percepție subiectivă. De asemenea, nu trebuie desconsiderat argumentul că odată cu trecerea timpului devine admisibilă o anumită marjă de alterare a mecanismului psihologic de stocare a faptului perceput, astfel încât vor deveni mai dificil de redat detalii numerice-date, numere de înmatriculare. Însă această prezumție judiciară simplă poate fi valorificată în stabilirea situației de fapt numai în contextul în care elementele esențiale asupra cărora martorul este audiat vor fi redate într-o succesiune logică, verosimilă și nu vor intra în contradicție sau nu vor atenua semnificativ cele relatate anterior în legătură cu același eveniment, deoarece în această ultimă ipoteză se va analiza sinceritatea martorului. Pe aceste premise, instanța consideră că atât timp cât martorul a confirmat locul săvărșirii faptei- localitatea L., județul A., ora –între 7 și 8, dimineața, elementul material al contravenției-depășirea pe linie continuă, subiectul activ-petentul în calitate de șofer, prezumția de legalitate a actului contestat nu a fost infirmată.
Instanța reține și faptul că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, această prezumție operând fără a depăși o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele.
Deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Maszni c. României, A. c. României), acestea intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului având în vedere câmpul de aplicare general al normei și scopul preventiv și represiv al sancțiunii, și, în consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Însă, s-a statuat la nivel de principiu că simpla conferire de forță probantă unui înscris nu echivalează cu încălcarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului, Curtea Europeană stabilind în cauza Salabiaku contra Franței, că prezumția de nevinovăție consacrată de art. 6 din Convenție, nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept, sunt operante prezumții de drept sau de fapt, Convenția neinterzicându-le, în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale.
De asemenea, instanța arată că, procesul verbal de contravenție, fiind legal întocmit, face dovada deplină asupra stării de fapt reținute în cuprinsul său în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă.
Chiar dacă prin raportul din data de 22.07.2015(f.18), agentul constator precizează împrejurarile în care s-a reținut fapta contravențională, aceste mențiuni nu pot fi reținute de instanță întrucât procesul verbal de constatare a contravenției contestat nu poate fi completat cu înscrisuri extrinseci în lipsa unei prevederi legale care să îi confere valoare probatorie.
În lumina celor prezentate, constatând temeinicia procesului-verbal de contravenție în condițiile în care din probele administrate nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea consemnată de agentul constatator, instanța reține că fapta petentului P. V. D. întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. 120 alin.1 lit.i) din Hotărârea de Guvern nr.1391/2006 și sancționată de prev. art.100 alin.3 lit.e) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată.
Cu privire la sancțiune, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. De asemenea, proporționalitatea se verifică după criteriile dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, si anume: valoarea amenzii, gravitatea faptei comise, posibilitatea aplicării și a altor sancțiuni, acordându-se însă statelor o marjă de apreciere extrem de ridicată.
Prin procesul-verbal a fost aplicată amenda în cuantum de 390 lei (echivalentul a 4 puncte-amendă) și sancțiunea contravențională complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile pentru fapta de depășire neregulamentară, prevăzută de art.120 alin.1 lit.i) din Hotărârea de Guvern nr.1391/2006.
Instanța constată că sancțiunea principală a fost stabilită conform prevederilor art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, în cuantumul minim prevăzut de art. 98 alin.4 pct.b), cu reflectarea gradului concret de pericol social al faptei reținute în sarcina petentului.
În ceea ce privește oportunitatea înlocuirii sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, instanța constată că fapta de a efectua o depășire neregulamentară prin încălcarea liniei continue, cu încălcare a obligației prevăzute de art. 120 alin.1 lit.i) din Hotărârea de Guvern nr.1391/2006, există în materialitatea sa, a generat un risc actual cu privire la propria siguranță dar și a celorlalți participanților în trafic. Nu se poate omite aspectul că multe evenimente rutiere grave au drept sursă tocmai acest tip de încălcări ale legislație. În această cauză, scopul educativ și punitiv al sancțiunii contravenționale, prevenția generală și specială pot fi realizate doar prin sancționarea pecuniară a petentului.
Cu privire la măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile începând cu data comiterii faptei, instanța constată că această măsură s-a aplicat ope legis, agentul constatator nu avea marjă de apreciere. În concluzie, va fi mențiută, premisa fiind legalitatea și temeinicia procesului verbal . nr._ din data de 24.06.2015.
Solicitarea petentului de restituire a permisului de conducere va fi respinsă pentru considerentele care succed.
Conform art. 113 alin.1 lit.e) din Ordonanța de Urgență nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, permisul de conducere se restituie titularului pe baza hotărârii judecătorești rămase definitive prin care procesul verbal de constatare a contravenției a fost anulat. Prevederile citate trebuie analizate în ansamblul reglementării articolului menționat care la alin.2 prevede că permisul de conducere se restituie de către Poliția Rutieră în condițiile stabilite în regulament.
Conform art. 219 alin.2 din Hotărârea de Guvern nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului privind circulația pe drumurile publice, nr.195/2002, restituirea permisului de conducere se dispune de către șeful serviciului poliției rutiere în baza căruia a fost săvârșită fapta, la cererea titularului, în baza hotărârii judecătorești rămase definitive prin care procesul verbal de constatare a contravenției a fost anulat.
În consecință, prima instanța nu poate dispune restituirea permisului de conducere și nu ar avea această competență nici dacă ar anula procesul verbal de contravenție atacat sau dacă ar reindividualiza sancțiunea contravențională (principală sau complementară) aplicată. Petentului, dacă ar îndeplini condițiile expres prevăzute de lege, i-ar reveni obligația de a urma procedura anterior expusă și de a se adresa pe cale administrativă șefului poliției rutiere.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentul P. V. D. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliției Județean A. și va menține procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 29.06.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul P. V. D. domiciliat în localitatea A., ., județul A., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 24.06.2015 în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean A. cu sediul în municipiul A. I., . nr.1, CUI_, jud. A..
Menține procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 24.06.2015.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Câmpeni sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi,10.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A. M. A.-M.
Red./Tehn. BA/12. 01.2016
Ex.2
| ← Pretenţii. Sentința nr. 613/2015. Judecătoria CÂMPENI | Uzucapiune. Sentința nr. 1173/2015. Judecătoria CÂMPENI → |
|---|
