Plângere contravenţională. Sentința nr. 400/2015. Judecătoria CÂMPENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 400/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPENI la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 400/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPENI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 400/2015
Ședința publică din data de 27.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. A.
GREFIER: M. I. M.
Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă privind pe R. C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., având ca obiect plângere contravențională.
La pronunțarea hotărârii se constată lipsa părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților sunt consemnate în Încheierea de ședință din data de 20.04.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 27.04.2015 și în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpeni cu dată certă atribuită la data de 16.02.2015 sub numărul_, petentul, Rișteiu C. a chemat în judecată pe intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 06.02.2015.
Petentul critică procesul verbal atât sub aspectul legalității cât și sub aspectul temeiniciei.
În motivarea plângerii se arătată în sinteză, că agentul de poliție a aplicat o amendă în cuantum de 1000 lei întrucât a presupus că la data de 09.09.2014 petentul a circulat pe BC 91 din . autoturismul marca Toyota înmatriculată sub numărul_ fără a deține polița de asigurare obligatorie însă nu i s-a solicitat asigurarea și nici nu a fost întrebat dacă o deține sau nu. Petentul argumentează că: actul contestat a fost încheiat după cinci luni de la data opririi sale și pentru o faptă de care nu a avut cunoștință; martora B. L. nu avea de unde să știe dacă avea asigurare obligatorie și nu își amintește petentul ca aceasta să fi fost de față; nu este nici normal și nici legal să fi fost sancționat; polițistul a aplicat tendențios și abuziv sancțiunea contravențională.
În drept, nu au fost indicate temeiuri juridice.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, în temeiul art. 19 din OUG nr 80/26.06.2013 și art. 197 C.p.c. așa cum se atestă prin chitanța nr._/16.02.2015 (f.6).
Intimatul, Inspectoratul de Poliție al Județului A. a formulat întâmpinare înregistrată la data de 25.03.2015(f.22) prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și menținerea procesului verbal contestat ca fiind temeinic și legal. Intimatul apreciază că procesul verbal atacat este legal deoarece îndeplinește condițiile de fond și temeinic întrucât contravenția reținută în sarcina petentului a fost constatată direct de agentul de poliție aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.Se argumentează că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de prezumția relativă de autenticitate și veridicitate până la proba contrară. Cu privire la sancțiunea aplicată se consideră că reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale, a fost corect stabilită de agentul constatator și trebuie menținută în ansamblul ei, acestea fiind limitele prevăzute de lege.
În drept, au fost invocate disp. art.16 alin.1, art.17, art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, modificată, art.56 din Legea nr. 136/1995.
În temeiul art.237 pct.7, art. 258 și art 255 C.p.c. în cauză au fost incuviintate si administrate: proba cu înscrisurile depuse la dosar de părți: exemplar duplicat-proces verbal CP nr._ din data de 06.02.2015(f.10, f.4), dovada comunicării- data poștei: 11.02.2015(f.5), raport din data de 10.03.2015 redactat de agent B. N. din cadrul Postului de Poliție Vadu Moților (f.17), înscris redactat în limba engleză-M. test certificate eliberat la data de 06 octombrie 2004 valabil până la data de 08 octombrie 2005(f.30), tichet redactat în limba engleză(f.31), înscris intitulat Registration Certificate, redactat în limba engleză, adresa de răspuns a intimatului-adresa martorului asistent(f.33),proba testimonială constând în audierea martorului R. C. declarația fiind atașată la dosar ((f.33).Instanța constată că înscrisurile depuse de petent, redactate în limba engleză(f.30-f.32), nu sunt însoțite de o traducere autorizată conform art. 292 alin.5 Cod procedură civilă, iar cunoașterea legii naționale se prezumă absolut de către toți destinatarii, indiferent de modul de expunere a apărărilor- în persoană proprie sau prin avocat.
Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 06.02.2015 a fost încheiat procesul verbal . nr._ prin care petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1000 lei în temeiul dispozițiilor art. 64 din Legea nr. 136 din 29 decembrie 1995 privind asigurările și reasigurările din România, pentru încălcarea dispozițiilor art. 56 din același act normativ.
În sarcina petentului s-a reținut că la data de 09.09.2014, ora 19.30, a condus autoturismul marca Toyota Hilux, cu numărul de înmatriculare_, pe DC 91, pe raza comunei A. I., jud. A., fără a deține poliță de asigurare obligatorie.
S-a consemnat că la momentul întocmirii procesului verbal, contravenientul nu a fost de față, actul s-a înaintat prin poștă, martorul asistent B. L. a semnat.
În drept: Procesul verbal de constatare a contravenției contestat, . nr._ din data de 06.02.2015 (f.10) este un act oficial, autentic, fiind însoțit de o puternică prezumție de legalitate și cu forță probantă sub aspectul temeiniciei-în ceea ce privește existența faptei contravenționale și a împrejurărilor săvârșirii acesteia.
Verificând legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă nici una dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia, încadrarea juridică a faptei săvârșite și semnătura agentului constatator.
Apărarea petentului în susținerea nelegalității actului constestat motivat de faptul că sancțiunea contravențională a fost aplicată ulterior opririi sale în trafic, după o durată de 5 luni, va fi înlăturată de instanță, ca neîntemeiată.
Astfel, în contextul de fapt analizat se reține că procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit la data de 06.02.2015, ulterior săvârșirii faptei de către contravenient-09.09.2014 și în lipsa acestuia.
Legea contravențională nu sancționează întocmirea procesului verbal de constatare a contravenției la o dată ulterioară săvârșirii faptei, atât timp cât agentul constatator respectă termenul de prescripție a aplicării sancțiunii contravenționale.
Conform art 13 alin.1 din O.G.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor aplicarea sancțiunii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Termenul de 6 luni în care agentul constatator avea obligația de a întocmi procesul verbal de constatare a contravenției este un termen procedural, legal, imperativ, absolut, calculat pe luni conform disp. art. 181 alin.1 pct.3 Cod procedură civilă care prevede că atunci când termenul se socotește pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. Dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acelei luni.
Raportând situația de fapt la temeiurile juridice incidente, rezultă că termenul 6 luni a început să curgă la data de 09 septembrie 2014 și s-a împlinit la data de 09 februarie 2015-care a fost o zi lucrătoare, de luni.
În condițiile în care procesul verbal a fost încheiat la data de 06.02.2015, deși cu trei zile înainte de împlinirea termenului de prescripție, instanța nu consideră că agentul constatator a emis un act nelegal.
Argumentul petentului referitor la întocmirea procesului verbal în lipsă, nu este întemeiat, neconstituind un motiv de nulitate.
Instanța constată că într-adevăr, agentul constatator a consemnat în cuprinsul rubricii “Alte mențiuni” faptul că petentul nu a fost de față la momentul redactării actului contestat. În mod corect s-a făcut aplicarea disp. art. 19 alin.1 din O.G. nr.2/2001 în conformitate cu care, în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie confirmate de cel puțin un martor, caz în care procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
Întrucât rolul martorului asistent nu este de a confirma situația de fapt ci de a semna procesul în oricare dintre ipotezele legale anterior expuse, rolul său fiind așadar pur procedural și cu relevanță numai asupra aprecierii legalității, instanța va înlătura și argumentul expus în cererea introductivă cu privire la faptul că martora B. L. nu avea de unde să știe dacă petentul deținea sau nu asigurare obligatorie. Petentul se referă la un martor ocular, însă persoana care a semnat procesul verbal a fost un martor asistent care nu poate confirma sau infirma teze probatorii în legătură cu aspectul substanțial al faptei, cu elementul obiectiv al faptei contravenționale.
Verificând conform art 34 alin.1 din O.G.2/2001 temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, această prezumție operând fără a depăși o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele. Și Curtea Europeană a stabilit în cauza Salabiaku contra Franței, că prezumția de nevinovăție consacrată de art. 6 din Convenție, nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept, sunt operante prezumții de drept sau de fapt, Convenția neinterzicându-le, în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale.
De asemenea, instanța arată că procesul verbal de contravenție, fiind legal întocmit, face dovada deplină asupra stării de fapt reținute în cuprinsul său în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă.
Conform art. 56 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările din România persoanele care folosesc pe teritoriul României vehicule înmatriculate/înregistrate în străinătate și neasigurate în străinătate, potrivit art. 48 alin.2 sau a căror asigurare expiră pe durata șederii în România datorează prime de asigurare conform prevederilor legale.
Conform art. 48 alin.2 din același act normativ persoanele care intră pe teritoriul României cu vehicule înmatriculate/înregistrate în afara teritoriului României se consideră asigurate, în una dintre următoarele situații: a) dacă numărul de înmatriculare /înregistrare atestă asigurarea potrivit legii statului în care este înmatriculat vehiculul sau acordurilor internaționale de asigurare valabile în România; b) dacă posedă documente internaționale de asigurare valabile în România.
În consecință, instanța consideră că în realizarea demersului juridic de verificare a temeiniciei procesului verbal . nr._ din data de 06.02.2015 este necesar să se stabilească în mod cert dacă la momentul săvărșirii faptei-09 septembrie 2014 petentul -în calitate de șofer-utilizator al autoturismului marca Toyota Hilux înmatriculat, în străinătate, sub numărul_ pe numele unei terțe persoane- putea proba în mod legal îndeplinirea obligației de a circula cu un autoturism în legătură cu care a fost achitată prima de asigurare obligatorie.
Instanța urmează să analizeze aptitudinea ansamblului probator de a confirma, de a clarifica situația asigurării obligatorii a autoturismului cu care circula petentul la data opririi sale de agentul constatator, cu respectarea regulii procedurale aplicabile ipotezei prevăzute de art. 309 alin.3 Cod procedură civilă –atunci când legea cere forma scrisă pentru validitatea unui act juridic, acesta nu poate fi dovedit cu martori. Pentru a concluziona astfel, instanța are în vedere și dispozițiile relevante din conținutul Normei nr. 23 din 6 noiembrie 2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară, publicată în Monitorul Oficial nr.826 din 12 noiembrie 2014, în vigoare de la data de 1 ianuarie 2015.
Conform art.15 alin.1 se consideră că un vehicul este asigurat, dacă proprietarul acestuia are încheiat un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu valabilitate în limitele teritoriale prevăzute la art. 1^1 pct. 7 din Legea nr. 136/1995, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale celorlalte state semnatare ale Acordului multilateral, denumit în continuare asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto sau asigurarea obligatorie RCA, iar conform alin.2- contractul de asigurare RCA se încheie cu un asigurător care are dreptul de a practica pe teritoriul României asigurarea obligatorie RCA.
Conform art. 16 la încheierea asigurării obligatorii RCA, asigurătorul este obligat să emită asiguratului polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă a vehiculelor, denumită în continuare polița de asigurare RCA, împreună cu vinieta și documentul internațional de asigurare.
Astfel, petentul a depus la dosar trei înscrisuri, la filele 30-32 redactate în limba engleză, neînsoțite de traducerea în limba română așa cum prevăd disp. art.292 alin.5 Cod procedură civilă. Din analiza formală a acestora, se poate concluziona că nici unul nu reprezintă o poliță de asigurare. Raportul redactat de agentul constatator la data de 10.03.2015(f.23) conține atât precizări cu privire la împrejurarile în care s-a reținut fapta contravențională- aceste mențiuni nu pot fi reținute de instanță întrucât procesul verbal de constatare a contravenției contestat nu poate fi completat cu înscrisuri extrinseci în lipsa unei prevederi legale care să confere valoare probatorie- dar și rezultatul verificării efectuate în aplicația EUCARIS a autoturismului marca Toyota Hilux având . șasiu LN_, înmatriculat sub numărul_, se confirmă faptul că nu are încheiată poliță de asigurare obligatorie. În lipsa infirmării de către petent, care nu a depus dovada contrară a existenței unei polițe de asigurare, proba furnizate de intimat în susținerea acuzației consolidează prezumția de temeinicie a procesului verbal de constatare a contravenției.
Este neîntemeiată și fundamentarea netemeiniciei procesului verbal de constatare a contravenției pe argumentul că petentul că nu a fost întrebat de intimat dacă deține poliță de asigurare pentru autoturism, deoarece sanțiunea contravențioală a fost aplicată pentru faptul de a nu deține-în sensul de inexistență în materialitatea sa a înscrisului doveditor a achitării primei de asigurare și nu pentru faptul de a nu prezenta polița de asigurare obligatorie.
Martorul audiat, Rișteiu C.(f.33),pasager, a indicat împrejurările în care a fost oprit petentul, a confirmat faptul că agentul constatator a fost la fața locului și a declarat că nu a auzit ceea ce s-a discutat, s-a vorbit încet și a precizat că agenții de poliție nu au cerut nimic, nici buletin, nici actele de la mașină. În aprecierea valorii probatorii a depoziției martorului instanța va avea în vedere disp. art. 324 Cod procedură civilă, va ține cont de relația de rudenie –frate-cu petentul și va constata că nu s-a demonstrat faptul că petentul deținea o asigurare valabilă pentru autoturism.
Argumentul că petentul a fost sancționat tendențios și abuziv de către intimat, va fi înlăturat ca neîntemeiat.
Instanța reține că abuzul de drept procedural este unanim recunoscut, în temeiul art. 15 cod civil incident ca normă generală în lipsa altor derogări speciale, ca reprezentând exercitarea unui drept în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul, sau în mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei credințe.
Caracterul tendențios al măsurii nu poate fi reținut, deoarece nu se poate susține prin raportarea la semnificația uzuală a acestui adjective, că prin aplicarea amenzi contravenționale s-a urmărit un anumit scop care trădează o tendință ascunsă, că s-a dorit să se insinueze ceva într-o manieră lipsită de obiectivitate, părtinitoare. Probatoriul administrat în cauză nu confirmă astfel de împrejurări, astfel încât susținerea este nefondată.
În lumina celor prezentate, se constată temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 06.02.2015 în condițiile în care din ansamblul probator nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea consemnată, fapta întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 56 și pedepsită de art. 64 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările din România.
Cu privire la sancțiune instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. De asemenea, proporționalitatea se verifică după criteriile dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, si anume: valoarea amenzii, gravitatea faptei comise, posibilitatea aplicării și a altor sancțiuni, acordându-se însă statelor o marjă de apreciere extrem de ridicată.
Prin procesul-verbal a fost aplicată amenda contravențională în cuantum de 1000 lei. Instanța constată că amenda a fost stabilită de agentul constatator la limita inferioară prevăzută de art 64 din Legea nr.136/1995, iar cuantumul amenzii stabilit de legiuitor reflectă gradul concret de pericol social al faptei reținute în sarcina petentului.
În ceea ce privește oportunitatea înlocuirii sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, instanța constată că fapta de a circula cu un autoturism înmatriculat în străinătate fără a fi asigurat obligatoriu conform normelor imperative incidente, anterior analizate, este gravă, o astfel de faptă contravențională prezentând un pericol social ridicat deoarece conform art.18 din Norma nr. 23 din 6 noiembrie 2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, documentul de asigurare obligatorie RCA eliberat de un asigurător RCA în schimbul unei prime plătite de proprietarul sau utilizatorul unui vehicul garantează, pentru perioada de valabilitate înscrisă, despăgubirea prejudiciilor provocate prin accidente de vehicule produse în limitele teritoriale de acoperire, în conformitate cu prevederile prezentelor norme sau cu dispozițiile legislației privind asigurarea obligatorie RCA, în vigoare la data accidentului, ale statului în care acesta s-a produs.
În contextul constatării acestui pericol social ridicat a faptei petentului nu există nici un motiv pentru care s-ar justifica înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment, sancțiunea amenzii reflectând în mod corect gravitatea faptei, motiv pentru care instanța o va menține așa cum a fost dispusă de organul constatator. Scopul educativ și punitiv al sancțiunii contravenționale, prevenția generală și specială pot fi realizate doar prin sancționarea pecuniară a petentului.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentul Rișteiu C., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 06.02.2015 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A. și va dispune menținerea procesul-verbal de contravenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul Ristei C., CNP_ domiciliat în comuna A. I. . D, jud. A. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 06.02.2015 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A. cu sediul în A. I. ., nr. 1, jud.A..
Menține procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 06.02.2015 .
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Câmpeni sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
B. A. M. I. M.
Redc./Tehn.B.A/02.06.2015
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 394/2015. Judecătoria CÂMPENI | Partaj judiciar. Sentința nr. 402/2015. Judecătoria CÂMPENI → |
|---|
