Acţiune în constatare. Sentința nr. 626/2013. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 626/2013 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 01-03-2013 în dosarul nr. 1592/204/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 626
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 01 MARTIE_
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Ș. M. A.
GREFIER: NIȚEANU V. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare, formulată de reclamantul R. N., domiciliat în . M., .. 38, jud. Prahova, în contradictoriu cu pârâții R. A., domiciliat în . Noi, ., jud. Prahova, BURCHIȘIȘ E., domiciliată în com. Scorțeni, ., M. E. domiciliată în com. Scorțeni, ., L. A., domiciliată în .. Prahova, și A. L., domiciliată în or. P., ., .. 3, ..
Acțiune timbrată legal cu suma de 350 lei potrivit chitanțelor nr._/19.03.2012 și nr._/07.09.2012 (f. 5, 96) și timbru judiciar în cuantum de 0,30 lei.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 22.02.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța la solicitarea părților pentru a le da posibilitatea să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea în temeiul art. 146 C. pr. civ. pentru această dată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 27.03.2012, reclamantul R. N., a chemat în judecată pârâtul R. A. solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se constate că este proprietarul suprafeței de 1.000 mp teren situată în . M., .. 38, jud. Prahova.
În motivarea cererii reclamantul arată că mama sa R. M., cu ocazia căsătoriei a primit de la părinții săi, cu titlu de zestre suprafața de teren de mai sus, de aproximativ 1000 mp și după primirea terenului, acesta a fost îngrădit, pe el au construit o casa și l-au stăpânit în calitate de proprietari până la deces.
Ulterior decesului părinților, a continuat să stăpânească acest teren, în calitate de proprietar și fără a fi tulburat în vreun fel, plătind și taxele aferente.
Pe acest teren și-a construit și o casă.
Cererea nu a fost întemeiată în drept, reclamantul depunând la dosar chitanțe plată impozit și un plan de amplasament și delimitare (f. 7-9)
Pârâtul, R. A., a formulat întâmpinare (f. 16) prin care a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii, dar solicită respingerea cererii cu privire la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării pârâtul a precizat că este fratele reclamantului și pentru clarificarea situației terenului arată că pe teren a existat până în urmă cu cca. 6-7 ani un drum de acces la calea publică de pe terenul proprietatea sa, inclus de reclamant, fără acordul său, în terenul său prin închiderea sa.
Precizează pârâtul că terenul este în posesia și folosința reclamantului și el, după decesul părinților, a înțeles să lase exclusiv în posesia reclamantului o suprafață de cca. 150 mp, cu destinația curți construcții, folosită anterior de el, dar nu a tulburat în nici un fel posesia reclamantului.
Pe una din laturi terenul se învecinează cu terenul proprietatea sa, latura comună fiind marcată cu gard construit de reclamant, de fapt tot terenul reclamantului este îngrădit și pe acesta se află și construcția în care locuiește.
În drept s-au invocat disp. art. 115-118 C. pr. civ.
La solicitarea instanței Primăria Scorțeni a comunicat la dosar adresa nr. 5330/14.06.2012, cerere adeziune CAP, copie registru agricol, plan de situație, raport de expertiză și sentința civilă nr. 1274/01.04.2009 (f. 19-25).
La data de 11.06.2012 reclamantul a formulat o completare și precizare a acțiunii (f. 26,27) prin care a arătat că terenul în litigiu provine din terenul ce a aparținut bunicilor săi și ai pârâților, P. C. și P. M., iar la data căsătoriei părinților (R. M. și R. G.), bunicii săi au dat zestre, fără acte, mamei sale, R. M., terenul în litigiu și acesta a fost stăpânit de părinții, în calitate de proprietari, mai mult de 30 de ani, iar după decesul acestora, terenul a trecut în stăpânirea și folosința sa, el fiind singurul succesor acceptant.
După decesul autorilor R. M. și R. G., au rămas că persoane cu vocație succesorală el și pârâtul R. A., surorile lor, Burghisis E., M. E. și P. M., precum și fratele R. C..
Ulterior au decedat P. M., rămânând că succesoare L. A., și a decedat și R. C., dar singurul moștenitor acceptant al defuncților părinți și ai fratelui R. C., este el, reclamantul (conform certificatelor de moștenitor depuse).
Mai menționează reclamantul că terenul are o suprafața de 1.093 mp, cu vecinii, R. A., R. N., Sorodoc M. și . pentru teren a achitat toate impozitele și taxele.
A solicitat reclamantul citarea în cauza, în baza art. 57 C. proc. civ., a lui Burghisis E., M. E. și L. A. și constatarea în contradictoriu cu pârâtul și cu aceste persoane a dreptului său de proprietate asupra terenului de 1.093 mp., situat în .>
În drept s-au invocat disp. art. 669, 1837, 1846 și urm. C. civ., și art. 111 C. pr. civ.
A mai depus reclamantul notă timbraj, arbore genealogic, certificat moștenitor nr. 1607/25.10.1993, nr. 641/18.09.1979, nr. 376/30.03.1981, chitanțe plată impozit, raport expertiză dosar_ (f. 28-47).
Prin încheierea de ședință din 15.06.2012 s-a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâți a numiților B. E., M. E. și L. A., în baza disp. art. 132 C. pr. civ., iar prin încheierea din 07.09.2012 a fost introdusă în cauză și pârâta A. L..
La termenul de judecată din data de 05.10.2012 pârâtul R. A. a depus o cerere (f.97) prin care a arătat că revocă toate mențiunile făcute în întâmpinare, nefiind de acord cu cele menționate în aceasta.
A mai adăugat pârâtul că întreaga suprafață de teren este proprietatea sa prin cumpărare de la bunici și a atașat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 81/13.01.1962 (f.98).
Și pârâta A. L. a formulat întâmpinare (f. 129) care face referire la succesiunea def. Potecă M., mama sa, ce nu face obiectul prezentei cauze.
La termenul de judecată din 05.10.2012 s-au încuviințat părților probe cu înscrisuri, martori, interogatoriu și expertiză topografică.
Astfel la data de 27.11.2012 d-nul expert I. N. a depus la dosar raportul de expertiză tehnică judiciară topografică (f. 126-128), iar în ședința publică din 15.02.2013 s-au luat interogatorii părților (f. 145-148) și s-au audiat martorii încuviințați reclamantului N. N. și P. V. (f. 149, 150) și martorii încuviințați pârâtului R. A., D. A. și M. E. (f. 151, 152).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Terenul în litigiu identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit de expert I. N. (f.126-128), are o suprafață de 1.075 mp și este situat în . M., .. 38, jud. Prahova, însă suprafața totală a acestuia este de 2.045 mp, 1075 mp fiind folosită de reclamant, iar suprafața de 970 mp fiind folosită de pârât, hotarele fiind materializate prin garduri.
Din depozițiile tuturor martorilor, dar și susținerilor părților, coroborate cu mențiunile din certificatele de moștenitor, rezultă faptul că acest teren în integralitate a aparținut bunicilor părților, pentru ca ulterior părinții acestora să preia posesia terenului, continuată apoi de reclamantul din prezenta cauză, R. N..
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 641/18.09.1979 (f.31) la data de 15.03.1979 a decedat mama părților, R. M., moștenitori ai acesteia rămânând R. G. – soț, și fii - R. C. și R. N., ceilalți copii, pârâții R. A., R. I., Burchișiș E., M. E. și A. (Potecă) M., renunțând sau neacceptând succesiunea acesteia.
La masa succesorală a acesteia este indicat și terenul de „Acasă”, de 250 mp, situat în ., teren pe care îl avea moștenire de la părinții săi decedați, de peste 30 ani.
Deși este indicată numai suprafața de 250 mp, din depozițiile martorilor rezultă că acest teren avea o suprafață mult mai mare, astfel cum a fost identificată de expert, de 2.045 mp.
La data de 27.09.1980 a decedat și tatăl părților, R. G., și potrivit certificatului de moștenitor nr. 376/30.03.1981 (f. 32), moștenitori ai acestuia au rămas copii R. C. și reclamantul, R. N., ceilalți copii ( R. A., Burchișiș E., R. I., M. E. și A. M.) renunțând sau neacceptând succesiunea acestuia.
Și R. C. a decedat la data de 30.03.1989, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 1607/25.10.1993 (f. 30) unicul moștenitor acceptant al acestuia fiind reclamantul, R. N., ceilalți frați, R. A., Burchișiș E., M. E. și Potecă M., neacceptând succesiunea acestuia.
Așadar singurul moștenitor al numiților R. M. și R. G., ce au fost proprietari ai terenului în litigiu, a rămas reclamantul, acesta continuând și în fapt posesia utilă asupra terenului de 1.075 mp și dovedind faptul că a dobândit dreptul de proprietate asupra acestuia prin uzucapiune.
Acesta aspect rezultă din probele administrate, respectiv din declarațiile tuturor martorilor audiați în prezenta cauză, inclusiv a martorilor propuși de către pârâtul R. A., care s-a opus formulării prezentei acțiunii și a solicitat respingerea acesteia, deși prin răspunsurile la interogatoriul formulat de reclamant, la întrebările nr. 1 și 2, acesta a confirmat faptul că terenul a aparținut mamei lor și după decesul acesteia imobilul a rămas în posesia și stăpânirea reclamantului și a fratelui lor, R. C..
Astfel martora pârâților D. A. (f.151) a relatat că la terenul în litigiu reclamantul și pârâtul își au curtea proprie și casa proprie, ea nu a observat vreo modificare a gardului ce le desparte proprietățile și nu au avut neînțelegeri cu privire la folosirea terenului până în prezent.
Și martora M. E. (f. 152), propusă tot de pârâtul R. A., a precizat că terenul a aparținut bunicilor părților, din acesta, suprafața folosită de bunici i-a revenit lui R. A., iar o altă suprafață folosită de părinți i-a revenit reclamantului, iar în casa părintească situată pe suprafața ce i-a revenit reclamantului a mai locuit un frate decedat, aceste suprafețe fiind aproximativ egale și sunt delimitate prin gard, anterior acestea constituind un singur teren.
A precizat martora și faptul că nu a auzit între cele 2 părți să existe discuții cu privire la suprafața de teren pe care o foloseau.
Și martorii audiați la propunerea reclamantului, N. N. și P. V. (f.149,150), au relatat aceiași situație de fapt și anume faptul că reclamantul de când s-a născut a locuit în casa părintească și a stat împreună cu părinții, dar și cu un alt frate decedat, căsătorindu-se mai târziu și edificându-și propria casă, și a folosit o suprafață de teren aproximativ de 1000 mp. De asemenea pârâtul, R. A. a locuit în casa bunicilor și a folosit o suprafață aproximativ egală cu cea a reclamantului, aceste suprafețe fiind delimitate și între frați nu au existat discuții cu privire la posesia terenurilor, iar surorile acestora nu au avut pretenții la teren.
Așa fiind rezultă indubitabil faptul că fiecare parte, reclamantul și pârâtul, a exercitat posesia unei suprafețe de teren în mod exclusiv, fără ca între ei să existe divergențe cu privire la suprafața de teren folosită, fiind cunoscuți de vecini ca proprietari ai propriilor curți și case, reclamantul folosind casa și curtea stăpânită anterior de părinți, iar pârâtul folosind casa și curtea stăpânită de bunici.
De altfel instanța constată și faptul că inițial pârâtul prin întâmpinarea formulată (f. 16) a recunoscut situația de fapt prezentată de reclamant, confirmând faptul că „nu am înțeles în timp, să tulbur în nici un fel posesia și folosința terenului reclamantului”.
Ulterior pârâtul „s-a răzgândit” revocând mențiunile din această întâmpinare și susținând că de fapt pentru întregul teren deține contract de vânzare-cumpărare.
Aceste susțineri sunt neîntemeiate, din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 81/13.01.1962 (f. 98) rezultă că pârâtul, R. A., a cumpărat un imobil teren, numai în suprafață de 500 mp, împreună cu o casă de locuit.
Este adevărat că în raportul de expertiză s-a reținut că terenul descris în acest contract are vecinătățile întregului teren de 2.045 mp, însă suprafața acestuia este de numai 500 mp, astfel că este inadmisibil a se reține faptul că acesta ar fi cumpărat întregul teren prin raportare numai la vecinătățile terenului, diferența de suprafață fiind majoră și nelăsând loc de interpretări în sensul susținerilor pârâtului, în condițiile în care oricum a stăpânit o suprafață mai mare decât cea din act, de 970 mp, însă în niciun caz terenul în integralitatea sa.
De asemenea faptul că acesta a locuit și în casa bunicilor, de la care a cumpărat terenul de 500 mp, conduce la concluzia că intenția de înstrăinare privea numai suprafața folosită de aceștia, nu și suprafața folosită de reclamant. Acesta constituind probabil și motivul pentru care pârâtul a renunțat la succesiunea părinților sau nu a acceptat succesiunea acestora, în acest fel confirmându-se odată în plus faptul că a înțeles să respecte dreptul de proprietate al reclamantului cu privire la suprafața pe care acesta și părinții săi au stăpânit-o.
Un alt aspect invocat de pârâtul, R. A., pentru respingerea acțiunii reclamantului, l-a constituit faptul că terenul în litigiu ar fi făcut obiectul Legii nr. 18/1991.
Cu privire la acest aspect instanța constată că prin sentința civilă nr. 1274/01.04.2009 a Judecătoriei Câmpina (f. 24,25) a fost respinsă acțiunea formulată tot de reclamantul din prezenta cauză, prin care a solicitat obligarea Comisiei Locale Băicoi să întocmească documentația necesară eliberării titlului de proprietate chiar pentru terenul în litigiu.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză d-nul expert I. N., a precizat și faptul că terenul în litigiu este același cu terenul identificat de expert A. F. în dosarul nr._, dosar în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1274/01.04.2009.
Revenind la această hotărâre judecătorească, devenită irevocabilă prin respingerea recursului (f. 157-161), s-a constatat prin aceasta că terenul în litigiu nu a fost trecut la CAP, nu a fost preluat abuziv de stat și nu poate face obiectul legilor de reconstituire asupra terenurilor agricole.
Pentru acest motiv reclamantul a formulat prezenta acțiune.
Pârâtul susține că nefiind parte în această cauză, sentința civilă nr. 1274/01.04.2009 nu îi este opozabilă, iar terenul în litigiu face obiectul legilor fondului funciar fără dubiu.
Într-adevăr pârâtul nu a fost parte în cauza soluționată prin sentința civilă nr. 1274/01.04.2009, însă a se susține că, pentru acest considerent, terenul are alt regim juridic, este inadmisibil.
Mergând pe raționamentul pârâtului, situația juridică a terenului în cauză, pentru reclamant, ca parte în dosar, nu a făcut obiectul legii fondului funciar, iar pentru terțele persoane, acesta poate face obiectul legilor fondului funciar, situație inadmisibilă.
Chiar dacă sentința civilă nu îi este opozabilă pârâtului, situația de fapt și de drept reținută prin aceasta trebuie respectată, de altfel în noul cod de procedură civilă există mențiunea expresă în art. 434 potrivit căreia hotărârea judecătorească are forța probantă a unui înscris autentic.
Apreciază pârâtul că terenul face obiectul fondului funciar și ca urmare a celor menționate în adresa nr. 5330/14.06.2012 de către Primăria Scorțeni (f. 19), adresă ce a fost comunicată la dosar la solicitarea instanței, anterior administrării probelor și cu mențiunea că terenul a mai făcut obiectul unui litigiu, dosarul nr._, fiind evident vorba de același teren și același dosar soluționat prin sentința civilă nr. 1274/01.04.2009.
În mod neîntemeiat și extras din context, subliniază pârâtul și faptul că d-nul expert I. N. ar fi făcut precizarea că terenul în cauză face obiectul legilor fondului funciar, și din cauza situației neclare nu s-a eliberat titlu de proprietate.
De fapt d-nul expert a arătat că potrivit informațiilor furnizate de Primăria Scorțeni, respectiv în adresa nr. 5330/14.06.2012 emisă de Primăria Scorțeni există această mențiune, acestea neconstituind constatările sale personale, ci reluarea susținerilor din această adresă.
Tot cu privire la acest aspect pârâtul face și mențiunea (prin aceleași concluzi scrise) că împotriva hotărârii comisiei județene nr. 3557/2004 s-a formulat plângere ce formează obiectul dosarului nr._ .
Din verificările programului informativ al instanțelor instanța a constatat că acest dosar a fost deja soluționat, plângerea fiind respinsă ca tardiv formulată la data de 01.02.2013, și nu în ultimul rând această hotărâre, depusă și în prezenta cauză (f. 71-74) vizează un alt teren în suprafață de 0,80 ha, teren despre care se face referire și în sentința civilă nr. 1274/01.04.2009, unde se arată că acest teren a fost reconstituit în baza Legii nr. 18/1991 pe numele def. R. G. și a fost înscris cu acesta în CAP.
A mai învederat pârâtul și faptul că pentru acest imobil nu s-a făcut dovada întrunirii condițiilor prev. de art. 1847 C. civ. deoarece reclamantul a posedat terenul împreună cu fratele său decedat, R. C., iar faptul că reclamantul este unicul moștenitor al acestuia, nu prezintă relevanță.
Referitor la acest aspect instanța are în vedere efectul principal al uzucapiunii, și anume acela că posesorul devine titular al dreptului de proprietate asupra bunului posedat un timp îndelungat, dar pentru producerea acestui efect este necesar ca uzucapiunea să fie cerută de cel interesat (art. 1841 C. civ.), ea nu se poate invoca din oficiu, iar efectul uzucapiunii nu se produce de drept.
În consecință este real faptul că din probele administrate, așa cum de altfel s-a reținut mai sus, s-a desprins faptul că împreună cu reclamantul și fratele acestuia, R. C. (decedat la 30.03.1989), a locuit în casa părintească și evident a folosit și terenul aferent acesteia.
Dar acesta nu a formulat nicio cerere de invocare a uzucapiunii, aspect care nu este de natură a crea un impediment pentru reclamant.
Dacă numitul R. C. nu a dorit a se constata dreptul său de proprietate (dreptul la acțiune fiind lăsat la latitudinea sa), nu există nici un temei legal, care să interzică reclamantului, ce a exercitat aceiași posesie împreună cu acesta până la data de 30.03.1998, de a invocat uzucapiunea, cu atât mai mult cu cât acesta a continuat aceiași posesie utilă și după decesul acestuia.
Ar fi excesiv și inechitabil a se pretinde unui posesor de bună credință, de a formula cererea în temeiul uzucapiunii, împreună cu alte persoane, ce exercită cu el aceiași posesie utilă, însă care înțeleg să nu o invoce, cu atât mai mult cu cât acestea între timp decedează.
Nici faptul că o parte din acest teren a făcut obiectului unui partaj voluntar între reclamant și fratele său decedat, R. C., nu constituie un impediment în invocarea și constatarea uzucapiunii, în condițiile în care pentru acest teren în fapt nu exista un act de proprietate, iar singurul moștenitor al lui R. C. este chiar reclamantul, care a continuat și posesia acestuia, iar din probele administrate nu rezultă că aceștia și-au delimitat în concret terenul partajat de 250 mp.
Astfel instanța constată că sunt îndeplinite condițiile impuse de lege pentru aplicarea instituției juridice a uzucapiunii de 30 ani și anume existența unei posesii utile, neviciate și exercitarea neîntreruptă a acestei posesii timp de peste 30 de ani, fiind aplicabile în cauză și disp. art. 1859 Cod civil, privind joncțiunea posesiilor, posesorul actual – reclamantul R. N. continuând posesia părinților săi și fratelui său, cu toate calitățile sale. Aceste cerințe au fost analizate în contradictoriu cu succesorii proprietarilor inițiali ai terenului.
Nu în ultimul rând instanța constată și faptul că deși pârâtul s-a opus prezentei acțiuni, acesta în condițiile în care a recunoscut că terenul provine de la părinți, nu mai poate pretinde nici un drept asupra acestuia, întrucât a renunțat sau nu a acceptat ( nu rezultă foarte clar) succesiunea ambilor părinți, deci inclusiv la această suprafață de teren.
Chiar și în situația în care terenul ar fi făcut obiectul legii fondului funciar, nici măcar o eventuală cerere de reconstituire a dreptului de proprietate nu l-ar fi mai repus în termenul de acceptare față de decizia nr. XI din 05.02.2007 a I.C.C.J., în situația în care acesta ar fi renunțat la succesiunea părinților.
Față de prev. art. 82 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, instanța are în vedere dispozițiile vechiului cod civil.
Potrivit art. 645 cod civil proprietatea se dobândește prin prescripție, iar potrivit art. 1837 Cod civil „Prescripția este un mijloc de a dobândi proprietatea.”
De asemenea instanța are în vedere și disp. art. 1847 Cod civil „Ca să se poată prescrie se cere o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.”, și ale art. 1890 Cod civil „Toate acțiunile reale cât și personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile și pentru care nu a defip un termen de prescripție, se vor prescrie prin 30 ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua-credință.”
Așa fiind, instanța urmează să admită acțiunea reclamantului, și să constate dobândirea dreptului de proprietate de către acesta, prin uzucapiune, asupra terenului în suprafață de 1.075 mp situat în . M., .. 38, jud. Prahova, așa cum a fost identificat prin raportul de expertiză I. N., în perimetrul punctelor 1,2,3,4,5,b,a,11,12,13,1 (f. 126-128).
În baza disp. art. 54 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, după rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri, un exemplar de pe aceasta se va comunica Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară Prahova - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Câmpina.
De asemenea în temeiul art. 771 alin 6 din Legea nr. 571/2003 după rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri, un exemplar de pe aceasta se va comunica și Administrației Finanțelor Publice Câmpina.
Văzând și disp. art. 502 din OUG nr. 51/2008 instanța va obliga reclamantul să restituie statului suma de 474,75 lei, reprezentând ajutor public judiciar de care a beneficiat potrivit încheierii din 04.09.2012, iar față de art. 274 C. pr. civ. instanța va obliga pârâtul, care s-a opus prezentei acțiunii, să plătească reclamantului suma de 1.125 lei reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru, onorariu expert și onorariu avocat – f. 5, 96, 125, 156, 162, 162).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul R. N., domiciliat în . M., .. 38, jud. Prahova, în contradictoriu cu pârâții R. A., domiciliat în . Noi, ., jud. Prahova, BURCHIȘIȘ E., domiciliată în com. Scorțeni, ., M. E. domiciliată în com. Scorțeni, ., L. A., domiciliată în .. Prahova, și A. L., domiciliată în or. P., ., .. 3, ., în consecință:
Constată dobândirea de către reclamant, prin uzucapiune, a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1.075 mp situat în . M., .. 38, jud. Prahova, așa cum a fost identificat prin raportul de expertiză I. N., în perimetrul punctelor 1,2,3,4,5,b,a,11,12,13,1 (f. 126-128).
Obligă reclamantul să restituie statului suma de 474,75 lei, reprezentând ajutor public judiciar de care a beneficiat potrivit încheierii din 04.09.2012.
După rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri un exemplar va fi înaintat Oficiului Național de Cadastru și Publicitate Imobiliară – Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Câmpina, iar un exemplar Administrației Finanțelor Publice Câmpia.
Obligă pârâtul R. A. să plătească reclamantului 1.125 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 01.03.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. ȘMA
8 ex./07.03.2013
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3273/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2492/2013.... → |
|---|
