Revendicare imobiliară. Sentința nr. 871/2013. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 871/2013 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 20-03-2013 în dosarul nr. 4255/204/2011
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SECTIA CIVILA
Sentința civila Nr. 871
Ședința publică de la 20 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.
Grefier L. B.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamanți T. C. G. și T. C. și pe pârâți T. C. C., T. M., având ca obiect revendicare imobiliară.
Prezența și dezbaterile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 13 martie 2013, consemnate în aceea încheiere de ședință ce face parte integrantă din prezenta sentință și când instanța pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru azi, 20 martie 2013, când a pronunțat următoarea sentință:
JUDECATA:
Asupra cauzei civile de față
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._, reclamanții T. C. G. și T. C. au chemat în judecată civilă pe pârâții T. C. C. și T. M. pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de circa 70 m.p. situat în orașul B., .. 6, ce a fost acaparat de pârâți și care este proprietatea lor conform sentinței civile nr. 654/2003 și a contractului de vânzare cumpărare aut. sub nr. 3621/1973 cât și a terenului dat în folosință comună de circa 14,78 m.p., conform sentinței civile nr. 654/2003 și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată..
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin contractul de vânzare cumpărare nr. 3621/1973 au cumpărat de la părinții lor, terenul în suprafață de 471,23 m.p. situat în orașul B., fost ., o parte din lotul 5 împreună cu o parte din casa de locuit aflată pe teren, actuala adresă fiind orașul B., . și la aceeași dată, pârâții au cumpărat prin contractul de vânzare cumpărare nr. 3619/1973 tot de la părinții lor, terenul în suprafață de 471 m.p., o parte din lotul 5, împreună cu o parte din casa de locuit aflată pe teren.
Reclamanții au precizat că prin sentința civilă 654/2003 pronunțată de Judecătoria Câmpina s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților conform variantei I din raportul de expertiză refacere întocmit de expertul G. E. și s-a procedat la punerea în posesie asupra suprafețelor de trecere ce au fost atribuite și s-a constatat că suprafața lor este diminuată cu 70 m.p. întrucât laturile terenului conform expertizei G. E. nu mai corespund în realitate, iar pârâții dețin o suprafață mai mare de teren decât cea atribuită.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe disp. art. 480 și următoarele din codul civil, art. 274 din codul de procedură civilă.
În dovedirea acțiunii reclamanții a depus în copie la dosar sentința civilă nr. 654/2003 pronunțată de Judecătoria Câmpina (f.7), raportul de expertiză topometrică efectuat de expert G. E. (f.15), decizia nr. 618/2004 a Curții de Apel Ploiești (f.20), procesul verbal din 19.04.2007 (f.24), procesul verbal din 15.03.2007 (f.29), contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 3619/1973 și contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr.3621/1973 (f.30) și au solicitat probe cu înscrisuri, interogatorii, martori și expertiză topometrică.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâții au invocat excepția inadmisibilității acțiunii iar conform art. 137 din codul de procedură civilă, este o excepție dirimantă și au arătat că împotriva procesului verbal de executare reclamanții au formulat contestație care a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1695 din 30.04.2009 a Judecătoriei Câmpina.
În drept, pârâții nu au indicat dispozițiile legale pe care își întemeiază cererea.
Prin cererea depusă la dosar la termenul de judecată din 15.11.2011, reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul diminuării suprafeței de teren revendicate ca fiind de 40 m.p. și terenul dat în folosință comună de circa 14,78 m.p. și au arătat că în dosarul penal nr. 2498/P/2011 s-a efectuat o expertiză din care rezultă că pârâții au acaparat o suprafață de teren mai mare pe latura D-C și pârâții au corectat suprafața pe latura D-C evidențiată în expertiza anexă sentinței civile nr. 654/2003.
În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe disp. art. 132 din codul de procedură civilă.
Reclamanții au depus în copie la dosar expertiza topometrică efectuată de expert Tavaru B. G. în dosarul nr. 2498/P/2011 (f.46).
În cadrul probei cu înscrisuri, pârâții au depus în copie la dosar rezoluția din 21.11.2011(f.55), sentința civilă nr. 1695 din 30.04.2009 a Judecătoriei Câmpina (f.37), decizia nr. 85/04.02.2010 pronunțată de Tribunalul Prahova(f.61), decizia nr. 384/29.04.2010 a Curții de Apel Ploiești (f.67).
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri, interogatoriu, martori și expertiză topometrică.
La solicitarea reclamanților au fost audiați martorii O. S. și M. G. C. (f.170,17), iar la cererea pârâților a fost audiată martora Ș. M. (f.169).
A fost luat interogatoriul pârâților (f.172,183) și interogatoriul reclamanților (f.177,180).
Expertul topometru A. F. a întocmit raportul de expertiză topometrică (f.199), expertiză ce a fost completată (f.215).
În ședința publică din 16.05.2012 instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâți.
Prin cererea depusă la dosar la termenul de judecată din 05.12.2012 reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că solicită obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 50 mp și terenul dat în folosință comună de circa 14,78 mp conform sentinței civile nr. 654/2003 (f.208).
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată în fapt următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 3621 din 04.10.1973, reclamanții T. G. și T. C. au dobândit în proprietate suprafața de teren de 471,23 m.p. și o parte din casa de locuit aflată pe teren (f.31), iar prin contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 3619 din 04.10.1973, pârâții T. C. și T. M. au dobândit suprafața de teren de 471 m.p. împreună cu o parte din casa de locuit aflată pe teren (f.30).
Conform sentinței civile nr. 654/26.03.2003 pronunțată de Judecătoria Câmpina, s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților conform variantei I din raportul de expertiză refacere întocmit de expertul G. E., astfel reclamanții din prezenta cauză, T. G. și T. C. au primit lotul nr. 2 compus din terenul în suprafață de 430 m.p. identificat cu culoare albastră, iar pârâții din prezenta cauză, T. C. și T. M. au primit lotul nr. 1 compus din teren în suprafață de 430 m.p. identificat cu culoare roșie pe schița de plan și suprafața de 14,78 m.p. identificată cu literele K, L, M, N a rămas în indiviziune pentru folosință comună a părților și s-a dispus grănițuirea proprietăților părților conform variantei întâi și s-a stabilit un drept de superficie pentru terenul aferent garajului proprietatea lui T. G. și T. C. (f.13).
Prin decizia nr. 618 din 30.09.2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 654/2003 în sensul că a fost respinsă cererea de stabilire a unui drept de superficie asupra terenului aferent garajului (f.20).
Cu privire la punerea în posesie a părților asupra terenurilor atribuite prin sentința civilă nr. 654/2003 au fost întocmite de executorul judecătoresc procesele verbale din 19.04.2007 (f.24) și din 15.03.2007 (f.29).
Prin sentința civilă nr. 1695/30.04.2009 pronunțată de Judecătoria Câmpina, rămasă irevocabilă prin respingerea apelului și recursului a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la titlu precizată (f.57).
Conform rezoluției nr. 2498/P/2011 din 21.11.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de reclamanții din prezenta cauză T. G. și T. C. pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești prevăzute de art. 271 din codul penal întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii respectiv latura obiectivă (f.89).
Audiat la cererea reclamanților martorul O. S. a declarat că inițial între proprietăți exista un gard din plasă de sârmă care a fost înlocuit cu un alt gard dar nu știe care dintre părți a făcut gardul nou și dacă a fost respectat aliniamentul gardului vechi.
Martorul M. G. C. a declarat că în primăvara anului 2012 pârâții au modificat gardurile dintre proprietăți și au retras gardul în interiorul proprietății pârâților și a apreciat că proprietatea reclamanților este mai mică cu 50 mp care s-ar afla în proprietatea pârâților (f.171).
Audiată la cererea pârâților martora Ș. M. a declarat că în luna septembrie 2011 s-a dărâmat un gard din plasă situat între proprietăți pe baza unui proces verbal încheiat de organul de poliție din B. prin care se stabilea hotarul dintre părți în sensul că s-a mutat gardul cu circa 70 cm în interiorul proprietății pârâților.
Martora a precizat că noul gard este din BCA, tencuit pe ambele părți și a lucrat și pe partea reclamanților care au fost de acord cu acest aliniament, iar vechiul gard nu a fost demolat până când ambele părți nu au fost de acord cu noul aliniament (f.169).
Pârâta a recunoscut la interogatoriul formulat de reclamanți că a fost pusă în posesie pe terenul în suprafață de 440 mp (f.173, pct. 6) și de asemenea pârâtul a recunoscut la interogatoriu că a fost pus în posesie pe o suprafață de 440 mp (f.184, pct. 6).
La interogatoriul formulat de pârâți, reclamanta T. C. a recunoscut că pârâții și-au retras gardul cum a fost în urmă cu 3 ani și că a participat la efectuarea măsurătorilor în teren dispuse de către instanță (f.180-181, pct. 2,6).
Prin raportul de expertiză topometrică efectuat de expert A. F. s-a reținut că terenurile în litigiu au o suprafață totală de 944 mp rezultând o diferență de 67,22 mp iar față de linia de hotar a proprietăților stabilită prin sentința civilă nr. 654/2003 actuala linie de hotar este cea corectă și respectă limita dintre proprietăți respectiv cea dintre punctele 7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-17 și față de această concluzie nu se impune a fi reprezentată vreo suprafață de teren acaparată (f.199).
De asemenea, expertul a stabilit că suprafața rămasă în folosința comună a părților este de 12 mp identificată prin punctele 1-25-24-17-1 și deși nu există o suprafață acaparată, pârâții dețin o suprafață mai mare cu 85 mp iar reclamanții o suprafață mai mică cu 15 mp.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză topometrică efectuat în cauză respectiv linia de hotar este cea stabilită prin sentința civilă nr. 654/2003 precum și faptul că pârâții nu au acaparat vreo suprafață de teren iar diferența de teren de 67,22 mp se datorează erorilor de calcul ale expertizei efectuată de expertul G. E., instanța urmează să respingă ca neîntemeiată acțiunea ulterior precizată prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 50 mp.
În considerentele sentinței civile nr. 654/2003 s-a reținut că T. C. și T. M. au dobândit terenul de 471 mp și reclamanții T. G. și T. C. au dobândit terenul de 471,23 mp și deși în ambele contracte de vânzare cumpărare nu se menționează expres că terenurile înstrăinate sunt indivize din întregul teren de 942,23 mp starea de indiviziune rezultă din certificatul nr. 151/1973 și autorizația pentru înstrăinarea de teren și construcții nr. 89/1973 care au stata la baza întocmirii celor două contracte (f.10).
Prin decizia nr. 618/2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 654/2003 în sensul respingerii cererii de stabilire a unui drept de superficie asupra terenului atribuit în lotul reclamanților pentru garajul proprietatea lui pârâților (f.27).
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de a obliga pârâții să lase în deplină proprietate terenul de 14,78 mp dat în folosință comună, instanța urmează să respingă ca neîntemeiat acest capăt de cerere având în vedere că suprafața de 12 mp conform raportului de expertiză efectuat în cauză a fost lăsată în folosința comună ambelor părți respectiv în indiviziune conform sentinței civile nr. 654/2003, iar expertul a constatat că reclamanții folosesc această suprafață pentru acces la proprietatea lor fiind singura posibilitate de acces (f.215).
În acest sens instanța reține că acțiunea în revendicare se formulează de către titularul dreptului real de proprietate și împotriva persoanei care posedă bunul revendicat iar suprafața de 12 m.p. a rămas în indiviziune pentru folosința comună a părților.
În raport de obiectul cererii de chemare în judecată respectiv obligarea pârâților de a lăsa în deplină proprietate și posesie a suprafeței de teren pretins acaparată de pârâți, instanța nu va reține varianta de lotizare propusă de către expertul A. F. F. prin care se realizează o altă împărțire a terenurilor întrucât obiectul acțiunii nu îl constituie ieșirea din indiviziune a părților.
Instanța urmează să ia act de declarația pârâților că vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
În baza art. 19 alin. 1 din OUG nr. 51/2008 modificată și completată urmează ca ajutorul public în sumă de 450 de lei reprezentând onorariu de expert, conform încheierii din 07.09.2012 să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea precizată formulată de reclamanții T. G. și T. C. domiciliați în orașul B., .. 6, jud. Prahova împotriva pârâților T. C. C. și T. M. domiciliați în orașul B., .. 6A, jud. Prahova ca neîntemeiată.
Ia act de declarația pârâților că vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
În baza art. 19 alin 1 din OUG nr. 51/2008, modificată și completată prin Legea nr.251/2011, ajutorul public în sumă de 450 lei reprezentând onorariu de expert conform încheierii din 07.09.2012 va rămâne în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.03.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
C. M.
Red. CM
6 ex./27.03.2013
| ← Fond funciar. Sentința nr. 859/2013. Judecătoria CÂMPINA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2747/2013.... → |
|---|
