Cerere reexaminare ajutor public judiciar. Sentința nr. 1158/2013. Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1158/2013 pronunțată de Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 860/206/2012
Dosar nr._ prestație tabulară
ROMANIA
JUDECĂTORIA CÂMPULUNG MOLDOVENESC
JUDEȚUL SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR.1158
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 19 noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. B.
GREFIER A. B.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect „prestație tabulară” introdusă de reclamantul A. I. în contradictoriu cu pârâții: U. E. născută A., A. R. a M. și A. D. a Ș..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Se verifică actele și lucrările dosarului și se constată că dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din13 noiembrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință.
Pentru a da posibilitatea pârâtei lipsă de a depune concluzii scrise la dosar, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
Deliberând,
JUDECĂTORIA
Asupra procesului civil de față, constată următoarele:
Sesizarea instanței.
Prin acțiunea introdusă în fața acestei instanțe și înregistrată la data de 10 mai 2012 reclamantul A. I. a Ș. i-au chemat în judecată pe pârâții: U. E. născută A., A. R. a M. și A. D. a Ș., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se valideze înstrăinarea suprafeței de 7,88 ha teren pădure conform actului de vânzare – cumpărare din anul 1957 și identificat prin planul de situație întocmit de B. V. ca având suprafața de 75.276 m.p. teren.
În motivarea acțiunii sale reclamantul a arătat următoarele:
În anul 1957 a cumpărat de la autorii pârâților în persoana numiților: A. V. a V. și A. M. a V. suprafața de 7,88 ha teren, trecut sub borna silvică și care, în urma măsurătorilor efectuate s-a constatat că este de 75.276 m.p..
La data de 13 noiembrie 2013 ( fila 168 dosar), reclamantul – în raport de raportul de expertiză și suplimentul la acesta – și-a precizat acțiunea în sensul că:
- obiectul vânzării îl constituie suprafața de 75.276 m.p. teren identic cu parcelele nou formate 5002/100 de_ m.p. și 5003/20 de 1835 m.p. din C.F.2583 a .;
- să se valideze vânzarea și
- să se dispună intabularea dreptului de proprietate în registrul C.F..
Motivarea în drept.
Acțiunea nu a fost motivată în drept.
Au fost anexate la acțiune, în copie: buletinul reclamantului, convențiile de vânzare – cumpărare denumite „declarație din 07 mai 2000” autentificată sub nr.301 din 11 aprilie 2005 de către BNP H. I. Șcraba și respectiv „act de vânzare – cumpărare” din 1957 autentificată sub nr.300 din 11 aprilie 2005 de către BNP H. I. Șcraba, planul de situație, plan de amplasament parcelă și plan de încadrare în zonă întocmite de B. V..
Poziția procesuală a pârâților.
Prin întâmpinările depuse la dosar ( fila 45 – 46 ) pârâta U. E. a solicitat respingerea acțiunii, argumentându-și poziția după cum urmează:
- reclamantul nu a indicat temeiul de drept pe care-și întemeiază cererea de chemare în judecată, menționând doar că a dobândit acest teren prin cumpărare de la autorul lor ( al pârâților ) și că nu și-a putut rezolva situația pe considerentul că nu era reglementată situația juridică a acestuia și
- nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se pronunța o hotărâre prin care să i se confere dreptul de proprietate asupra acestui teren.
În motivarea întâmpinărilor s-au susținut următoarele:
Însuși reclamantul a arătat că terenul în discuție a fost trecut sub bornă silvică și nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin legile fondului funciar deoarece nu avea rezolvată situația juridică a acestuia.
Terenul în discuție a fost revendicat – în baza legii 1/2000 – de către moștenitorii autorului deposedat A. V., în persoana numiților: A. V., A. R., M. D., I. R., A. V., A. Glicheria, U. Ș., M. A., S. V., U. E. și C. Epaminonda.
Pârâta a mai susținut că A. V. a fost tatăl și respectiv bunicul lor și a figurat în evidențele tabulare cu o suprafață de 23,77 ha teren pădure, însă, în urma măsurătorilor efectuate s-a constatat că doar suprafața de 7,86 ha teren pădure a rămas neocupată, încât, aceasta le-a fost reconstituită prin sentința civilă 1434 din 03 noiembrie 2004 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc rămasă definitivă prin decizia nr.766 din 06 iunie 2005 a Tribunalului Suceava.
Totodată s-a susținut că în dosarul respectiv în care s-au soluționat apelurile a fost respinsă cererea de intervenție în interesul pârâților formulate de reclamantul din prezentul dosar, motiv pentru care cele arătate de acesta nu pot fi luate în considerare întrucât nu s-a făcut dovada identității de teren, iar înscrisul invocat de către el nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a servi la reconstituirea dreptului de proprietate, cu atât mai mult cu cât moștenitorii lui A. V. au fost puși în posesie cu suprafața de 7,86 ha teren prin procesul – verbal de punere în posesie 365 din 14 aprilie 2006.
Cu ocazia concluziilor depuse la dosar ( 174 – 182 ) pârâta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pe considerentul că înscrisul în discuție intitulat „act de vânzare – cumpărare, sub semnătură privată” este, în realitate, un antecontract de vânzare – cumpărare, iar obligația cumpărătorului era aceea de a perfecta actul de vânzare – cumpărare, încât termenul de prescripție este cel de 3 ani.
Câtă vreme reclamantul avea posibilitatea să-și valorifice acest drept și în raport de sentințele pronunțate în 2005 și 2006, nu a înțeles să solicite pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare, în prezent dreptul la acțiune este prescris.
În altă ordine de idei, pe fond, pârâta a arătat că actul la care s-a făcut referire prezintă unele adăugiri, încât, pune la îndoială veridicitatea acestor susțineri și că actul trebuia să îndeplinească cerința obligatorie a autenticității, ori din conținutul acestuia s-ar desprinde ideea că este vorba despre un antecontract de vânzare – cumpărare cu plata prețului în rate, încât nu se poate susține că în ceea ce-l privește pe cumpărător aceștia ar fi dobândit un drept de proprietate asupra acestui teren ci doar un drept de creanță.
Prin urmare s-a considerat că reclamantul nu poate invoca validarea unui act în fața instanței de judecată atât timp cât avea obligația de a încheia acest act de vânzare – cumpărare în formă autentică în fața unui notar public și neprocedând astfel, prin nerespectarea formei solemne a actului consecința este nulitatea actului.
Tot astfel s-a considerat că acțiunea în executarea unui antecontract de executare a unui imobil este o acțiune personală, care în sistem de carte funciară are ca temei legal aliniatul ultim din Decretul – Legea 115/1938 și fiind o acțiune personală în realizarea unui drept de creanță este prescriptibil în termenul general de 3 ani.
S-a susținut că prin articolul 17 alin.1 din acest act normativ se prevede că:”drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai dacă între cel care dă și cel care primește dreptul este acord de voință asupra constituirii sau strămutării, în temeiul unei cauze arătate, iar constituirea sau strămutarea a fost înscrisă în cartea funciară.
De asemenea s-a mai arătat că, cererea reclamantului calificată „prestație tabulară” este inadmisibilă dat fiind că aceasta este esențial diferită de așa numita acțiune în executarea unui contract de vânzare – cumpărare și de acțiunea în constatare reglementată de disp.art.111 cod procedură civilă, articol în baza căruia i se dă posibilitatea părții interesate de a cere instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să constate existența dreptului său, fie inexistența unui pretins drept al pârâtului împotriva sa.
În același timp s-a mai arătat că în litigiul dedus judecății rezultă cu certitudine îndeplinirea cerințelor prevăzute de art.22 din Decretul – Legea 115/1938 în sensul că înscrisul în litigiu fiind în posesia reclamantului, încă de la încheierea acestuia în anul 1957 și nu a fost intabulat în cartea funciară tocmai pentru că reclamantul a susținut că situația juridică a terenului nu era reglementată.
Deosebit de aceasta s-a mai susținut că în situația în care instanța va considera că prezenta acțiune întrunește condițiile unei acțiuni în prestație tabulară și se supune regulii imprescriptibilității acțiunii, înseamnă că acțiunea se poate introduce oricând sub rezerva prescripției dreptului material la acțiunea de fond, situație în care această acțiune nu se mai poate introduce deoarece însăși dreptul de a sesiza instanța s-a pierdut ca efect al neexercitării în termen.
În fine, pârâta a mai susținut că în anul 1957 pădurea nici nu putea face obiectul al unui act de înstrăinare întrucât era trecută în administrarea Ocolului Silvic B. conform prevederilor Decretului 152/1948 și prin urmare autorii lor nu puteau vinde un teren pădure ci nu-l aveau în proprietate și de care fuseseră expropriați.
S-a arătat că reclamantul a mai încercat, și în dosarele anterioare, să facă dovada că terenul înstrăinat ar fi avut destinație de pădure, însă, argumentele nu au fost primite de către instanță.
Au fost atașate întâmpinărilor, în copie: sentința civilă nr.1434 din 03 noiembrie 2004 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și a deciziei 766 din 06 iunie 2005 a Tribunalului Suceava, precum și procesul – verbal de punere în posesie 365 din 11 aprilie 2006 emisă de Comisia de fond funciar F. Moldovei.
S-au mai anexat în plus, în copie, sentinței civile nr.1731 din 19 decembrie 2006 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și a deciziei 2024 din 25 noiembrie 2005 a Curții de Apel Suceava.
Pârâții: A. R. a M. și A. D. a Ș. prezenți fiind în instanță, ( interogator fila 60 dosar ) au confirmat faptul că reclamantul a cumpărat, în anul 1957, o suprafață de teren de la părinții lor A. V. și respectiv A. M., dar că terenul avea categoria de folosință pășune ( păscătoare ) nicidecum pădure, teren pe care reclamantul îl folosește și în prezent și are aceiași destinație, încât ei sunt de acord cu admiterea acțiunii în acest sens, dar nu pentru pădure.
Referitor la autorul lor pârâții au arăta că în ceea ce-i privește pe ei au obținut dreptul de proprietate, prin hotărâri judecătorești, cu privire la terenul cu destinație pădure și au fost puși în posesie.
Probe.
A fost întocmită în cauză un raport de expertiză tehnică judiciară de către inginerul S. E. ( fila 121 – 125 ) cu plan de situație anexat ( fila 126, 127 ) și un supliment la raportul de expertiză tehnică judiciară ( fila 162 – 165 ) cu planul de amplasament anexat ( fila 166 ).
Situația reținută de instanță.
Potrivit înscrisului intitulat „act de vânzare și cumpărare” încheiat în anul 1957 ( aflat în copie la fila 7 -8 dosar ), A. V. a lui V. și A. M. a lui V. îi vând . în „Obcina Valea Stînii”, pășune și pădure, de 22 ha și care se mărginește la răsărit cu N. A., la apus cu Săvuța A., la amiază-zi cu U. C., iar la amiază - noapte cu .> Se mai arată că această suprafață de pământ este cumpărată jumătate de U. C. și jumătate de A. I. a Ș. cu suma de 24.000 lei, impozitul și cotele vor fi date de vânzători timp de 3 ani ( 1958 – 1961 ), când va fi declarat de cumpărător sumă ce va fi achitată pe termene după cum urmează:10.000 lei la 01 octombrie 1958, 4.000 lei până la 01 noiembrie 1958, iar 10.000 lei până la 01 ianuarie 1958.
Așa cum s-a arătat pârâții: A. R. a M. și A. R. a Ș. ( interogator fila 60 ) au confirmat că părinții lor A. V. și respectiv A. M. i-au vândut, în anul 1957, reclamantului o suprafață de teren ( a cărui întindere nu o cunosc ), dar că aceasta era pășune ( păscătoare ) și nicidecum pădure.
În acest sens ei au arătat că sunt de acord cu admiterea acțiunii în sensul de a se constatat că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate prin cumpărare cu privire la acea suprafață de teren pășune dar că nu sunt de acord cu terenul ar fi pădure.
Potrivit declarației din 07 mai 2000 autentificată sub nr.301 din 11 aprilie 2005 de către BNP H. I. Șcraba ( fila 5 – 6 dosar ), A. V. a lui V. confirmă că în anul 1957 soțul său V. A. și A. M. a lui V. le-au vândut lui U. C. și A. I. a Ș. terenul situat la locul numit „Obcina Ursului” Valea Stînii.
Respectiva a mai arătat în ceea ce o privește pe ea și-a vândut partea de pământ obținută de la părinții săi C. L. și D. și împreună cu soțul său V. au cumpărat toată partea de pământ dată moștenire de tatăl lui A. V..
De asemenea a mai susținut că din terenul din Runc și Obcina – Valea Stînii este pășune și pădure și că în ceea ce o privește pe ea este de acord cu cele susținute de reclamant, cu mențiunea că terenul vândut se mărginește: la răsărit cu N. A., la apus cu Săuța A. la amiază-zi cu U. C. și la apus cu .> Din examinarea conținutului raportului de expertiză și a suplimentului întocmit ulterior rezultă următoarele:
În raport de suprafața menționată în actul de vânzare – cumpărare din 1957 – 1958 prin care reclamantul și U. C. au cumpărat de la autorii pârâților suprafața de aproximativ 22 ha teren pășune și pădure, terenul a fost identificat din punct de vedere al amenajamentului silvic ca făcând parte din parcelele UPI ua 41% pădure de pe raza Ocolului Silvic B., motiv pentru care s-a procedat la divizarea parcelelor înscrise în cartea funciară, astfel:
- . din C.F. 2583 a . s-a divizat în . ce rămâne la vechiul CF și ./100 în suprafață de 73.441 m.p. parte din terenul înstrăinat, iar
- . C.F. 2583 a . s-a divizat în . ce rămâne la vechiul CF și ./20 în suprafață de 1835 m.p. parte din terenul înstrăinat.
Totodată expertul, în concluzii, a menționat că suprafața totală de 75.276 m.p. se compune din însumarea celor două suprafețe de teren rezultate din parcelele nou formate și care se identifică cu terenul descris în actul de vânzare – cumpărare sub semnătură privată depus la dosar.
Soluția instanței.
În raport de probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Excepțiile invocate de pârâta U. E. privind prescripția dreptului la acțiune și respectiv a inadmisibilității acțiunii apar ca nefondate și urmează a fi respinse ca atare.
Așa cum s-a arătat mai sus și cum însuși cei doi pârâți au recunoscut reclamantul a cumpărat de la autorii lor o suprafață de teren, pe care a folosit-o tot timpul, încât, nu se poate susține că dreptul lor la acțiune s-ar fi prescris, dat fiind că el este dobânditor de bună – credință și tot timpul s-a aflat în posesia acestuia.
Tot astfel, nu pot fi luate în considerare susținerile pârâtei U. E. în sensul că, în speță, ar fi vorba despre un antecontract de vânzare – cumpărare cu plata prețului în rate, câtă vreme posesia a fost tot timpul la reclamant.
Faptul că reclamantul nu a încheiat actul de vânzare – cumpărare în forma autentică în fața unui notar public nu poate fi sancționat cu nulitatea actului, câtă vreme nu s-a dovedit că în cuprinsul actului respectiv s-ar fi înscris date neconforme cu realitatea.
Trebuie menționat că în ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii pârâta a arătat că prin hotărârea pronunțată, în cazul acțiunii în constatare, nu se poate dispune obligarea pârâtului la executarea unei prestații, nu reprezintă titlu executoriu, nu poate fi pusă în executare și prin urmare hotărârea nu poate fi intabulată în cartea funciară, ori acest lucru nu poate fi acceptat câtă vreme prin prezenta acțiune s-a solicitat să se valideze vânzarea survenită prin actul sub semnătură privată din anul 1957, iar hotărârea să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare, lucru admisibil.
În acest sens trebuie avute în vedere următoarele împrejurări:
Conform art.1294 din codul civil anterior ( sub imperiul căruia s-au derulat raporturile juridice ): „vinderea este o convenție prin care două părți se obligă între sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru și aceasta a plăti celei dintâi prețul lui”, în timp ce articolul 1295 alin.1 din același cod menționează că: „vinderea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privința vânzătorului, îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși lucru însă nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat”.
Astfel, urmează a fi avute în vedere și prevederile art.1077 din codul civil anterior care precizează că: „nefiind îndeplinită obligația de a face, creditorul poate asemenea să fie autorizat de a o aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului”.
Față de toate cele mai sus arătate și în baza probelor administrate, instanța constatând acțiunea așa cum a fost precizată întemeiată urmează a o admite în sensul că:
- va constata că el - reclamantul a dobândit dreptul de proprietate, prin cumpărare – conform art.1294, 1295 din codul civil anterior - cu privire la suprafața de 75.276 m.p. teren identic cu parcelele nou formate 5002/100 de_ m.p. și 5003/20 de 1835 m.p. din C.F.2583 a .;
În temeiul art.1077 din codul civil anterior urmează ca hotărârea să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare.
- în temeiul art.24 – 26 din Decretul - Lege 115/1938 se va dispune înscrierea dreptului de proprietate, astfel constituit, în registrul CF.
Dispune înscrierea dreptului de proprietate, astfel constituit, în registrul C.F.
Văzând că acțiunea a fost legal timbrată și că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
1.
Respinge excepțiile invocate de pârâta U. E. privind prescripția dreptului la acțiune și respectiv a inadmisibilității acțiunii.
2.
Admite acțiunea, așa cum a fost precizată introdusă de reclamantul A. I. a Ș. din comuna F. Moldovei, . în contradictoriu cu pârâții: U. E. născută A. din comuna F. Moldovei, ., A. R. a M. din ., județul Suceava și A. D. a Ș. din comuna F. Moldovei, . și în consecință:
a).
Constată că reclamantul Adnronicescu I. a dobândit dreptul de proprietate, prin cumpărare, cu privire la suprafața de 75.276 m.p. teren identic cu parcelele nou formate 5002/100 de_ m.p. și 5003/20 de 1835 m.p. din C.F.2583 a .;
Prezenta hotărâre ține loc de act autentic de vânzare – cumpărare.
b).
Dispune înscrierea dreptului de proprietate, astfel constituit, în registrul C.F.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 19 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
G. B. A. B.
Red.Ghe.B.
Tehnored.A.B.
Ex:7/19 decembrie 2013
| ← Fond funciar. Sentința nr. 1062/2013. Judecătoria CÂMPULUNG... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 145/2013.... → |
|---|
