Cerere de ajutor public judiciar. Sentința nr. 1348/2015. Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1348/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 1348/2015
Dosar nr._ pretenții
ROMANIA
JUDECĂTORIA CÂMPULUNG MOLDOVENESC
JUDEȚUL SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR.1348
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 19 NOIEMBRIE 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. B.
GREFIER A. B.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect „pretenții” introdusă de reclamanții: P. V. și P. L. în contradictoriu cu pârâții: I. Alexandrin și I. G..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Se verifică actele și lucrările dosarului și se constată că susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea din 11 noiembrie 2015, care face parte integrantă din prezenta sentință.
Instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
Deliberând,
JUDECĂTORIA
Asupra procesului civil de față, constată următoarele:
Sesizarea instanței.
Prin acțiunea introdusă în fața acestei instanțe și înregistrată la data de 13 ianuarie 2015 reclamanții: P. V. și P. L. i-au chemat în judecată pe pârâții: I. Alexandrin și I. G., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați aceștia să le plătească:
- suma de_ Dolari reprezentând diferența dintre suma cu care a fost adjudecat imobilul conform actului de adjudecare din 04 iulie 2005 și valoarea contractului de împrumut (_ –_ =_ Dolari) și
- dobânzile aferente acestei sume de la dara adjudecării și până la plata integrală a sumei.
În motivarea acțiunii lor, reclamanții au arătat următoarele:
În ceea ce-i privește au contestat modul în care a fost scoasă la vânzare casa lor, respectiv adjudecare, în nenumărate procese, cu mențiunea că adjudecatarul este același cu creditorul.
În același timp s-a susținut că în toate acțiunile pe care le-au întreprins au menționat că procedura de adjudecare a fost efectuată nelegal întrucât atât executorul judecătoresc cât și notarul public sunt culpabili dovediți (primul arestat, al doilea sancționat de Ministerul Justiției).
Totodată reclamanții au susținut că în toate acțiunile pe care le-au întreprins au făcut referire că în urma sentinței civile 520 din 15 aprilie 2006 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc rămasă definitivă și irevocabilă s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de împrumut cu ipotecă și au fost anulate toate penalitățile motiv pentru care au cerut obligarea adjudecatarului la achitarea sumei de_ Dolari, în situația în care nu se anulează actul de adjudecare, însă, în dosarele_ ,_ *Judecătoria Câmpulung nu s-a pronunțat asupra acestui aspect, ba mai mult, ulterior, a fost respinsă ca tardivă cererea pe care ei au formulat-o în legătură cu completarea dispozitivului.
S-a mai susținut că trebuie avut în vedere și faptul că în baza rt.405 ind.1 alin.1 cod procedură civilă termenul de prescripție este întrerupt, iar potrivit art.405 ind.3 alin.1 în calitate de creditori – reclamanți solicită obligarea pârâților la plata acestor sume.
Motivarea în drept.
Acțiunea nu a fost întemeiată în drept.
Au fost anexate în copie: actul de adjudecare din 04 iulie 2005 emis de către B. Ț. C., contractul de împrumut cu ipotecă, sentințele civile nr.520 din 15 aprilie 2006 și nr. 573 din 28 mai 2014 (dosar nr._ *) ale Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
Poziția procesuală a pârâților.
Prin întâmpinările depuse la dosar (fila 57-62) pârâții au invocat:
- excepția netrimbrării acțiunii și
- excepția necompetenței teritoriale a instanței, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinărilor s-au arătat următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.24 și 25 din NCPC, dispozițiile legii roi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ., iar procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.
D. urmare, având în vedere că prin prezenta acțiune reclamanții solicită obligarea noastră la plate sumei de 20.750$ „sumă ce reprezintă diferența dintre suma cu care s-a adjudecat imobilul conform actului de adjudecare din data de 04.07.2005" apreciem că prezenta acțiune urmează a fi analizată prin prisma prevederilor legale cuprinse în legile organice precum și în celelalte acte normative aplicabile ia acea dată.
Față de obiectul dedus judecății au înțeles să invoce excepția netimbrării acțiunii.
Potrivit dispozițiilor art.3 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciara de timbru, acțiunile și cererile introduse) în instanțele de judecată sunt supuse timbrării, în mod diferențiat, după cum obiectul lor este sau nu evaluabil în bani cu excepțiile prevăzute de lege, încât fiind vorba de o veritabilă acțiune în pretenții, neintrând în categoria de acțiuni exceptate de la plata taxelor judiciare de timbru potrivit art.29 clin OUG nr.80/2013. astfel că reclamanții sunt ținuți să satisfacă obligația legală a timbrării cererii, conform dispozițiilor OUG.nr.80/2013.
D. urmare, s-a solicitat să li se pună în vedere reclamanților să satisfacă timbrajul, iar în situația în care nu se vor conforma să fie anulată acțiune netimbrată.
În același timp au invocat necompetența teritorială a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc în judecarea prezentei acțiuni, în raport de disp.art.5 Cod procedură civilă, care menționează că: „Cererea se face domiciliului pârâtului. Dacă pârâtul are domiciliul în străinătate sau are domiciliu cunoscut, cererea se face la instanța reședinței sale din țarii, iar dacă nu are nici reședința cunoscută, la instanța domiciliului sau reședinței reclamantului"
Textul de lege nu stabilește o competență teritorială alternativă, pentru că reclamantul nu are alegerea între instanța domiciliului pârâtului și celelalte stanțe.
Astfel, reclamantul este obligat să sesizeze instanța de la domiciliului aratului, motiv pentru care au considerat ca fiind competentă în soluționarea prezentei cauze Judecătoria Sectorului 3 București.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunea ca neîntemeiată, în condițiile în care această cerere roia în parte situația juridică ce a format obiectul următoarelor dosare aflate pe roiul instanțelor de judecată:
- dosarul nr.2137/2005 soluționat prin sentința civilă nr. 161/;*006 de către Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, instanța de judecată respingând ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții P. V. și P. L., prin care au solicitat instanței de judecată să dispună anularea actelor de adjudecare emise de către Biroul Executorului Judecătoresc Ț. C. în dosarele de executare nr.389/14.10.2004 și nr.243/16.05.2005.
- Dosarul nr._ soluționat prin sentința civilă nr.1042/2007 de către Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, sentință devenită irevocabilă prin decizia civilă nr.2730/2007 pronunțată de Tribunalul Suceava, instanța de judecată respingând ca tardiv formulată contestația la executare, introdusă de reclamanții P. V. și P. L. prin care au solicitat instanței de judecată să dispună anularea actelor do adjudecare emise de către Biroul Executorului Judecătoresc T. C., în dosarele de executare nr.359/14.10.2004 și nr.243/16.05.2005.
S-a solicita a se observa faptul că, reclamanții solicită, pe o cale ocolită, anularea unui act de adjudecare din data de 04.07.2005, or aceasta poate fi obținută numai pe calea unei contestații la executare, ceea ce conduc» la inadmisibilitatea prezentei acțiuni, așa încât fiind vorba de o procedură specială, reclamanții nu au posibilitatea de a alege între mai multe acțiuni si de a recurge doar la contestația la executare.
Actul de adjudecare, reprezintă un act de executare, iar potrivit art. 401 alin. 1 Iii a C.pr.civ., un act de executare poate fi contestai; in termen de 15 zile de la data la care contestatorul a luat cunoștința de actul pe care îl contesta.
În acest sens s-a pronunțat Curtea de Apel Ploiești prin Decizia nr.623/2008: "Cât privește critica referitoare ia inadmisibilitatea acțiunii, tribunalul a reținut că actul de adjudecam silită este o procedură ce materializează vânzarea silită a imobilului urmării, act a cărui eliberare condiționează trecerea imobilului din proprietatea debitorului în proprietatea adjudecatarului, aspecte legate de acesta fiind reglementate de disp.art.516-518 Cod pr.civilă, ca fiind vorba de o procedură specială și modalitățile de contestare a executării silite sunt de strictă interpretare, cei nemulțumit neavând posibilitatea de a alege între mai multe acțiuni, el trebuind să recurgă doar la contestația la executare.
A mai reținut tribunalul că aceeași împrejurare este reglementata și de Legea nr.188/2000, care în art.58 prevede că cei interesați sau vătămați prin actele de executare pot formula contestația ia executare în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă, că reclamantul putea să atace actul de adjudecare doar prin intermediul contestației la executare, astfel că acțiunea de față este inadmisibilă, impunându-se admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței.
Motivul de recurs întemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă de asemenea nu poate fi avut în vedere deoarece anularea actului de adjudecare pentru încălcarea unor dispoziții referitoare ia executarea silită poate fi obținută doar pe calea contestației la executare, actul de adjudecare fiind un act de procedură reglementat de dispozițiile art.516-518 Cod pr.civilă și așa cum corect a reținut instanța de apel procedura executării silite este o procedură specială, modalitățile de contestare a acestuia fiind de strictă interpretare, cel nemulțumit neavând posibilitatea de a alege mai multe căi, el fiind obligat să recurgă la dispozițiile speciale și să ataca actul pe calea contestației la executam,. în condițiile art.399 Cod pr.civilă.
În acest sens s-a pronunțat și instanța supremă prin decizia nr. 493/26 ianuarie 2005 arătând că partea vătămată prin executare nu are la îndemână o acțiune directă pentru contestarea nulităților actelor la executare ci poate invocat acest motiv numai pe calea contestației ia executare, deoarece dispozițiile legale privind contestația ia executare &u un caracter special ce derogă de la dreptul comun reprezentat de art. 105 alin.2 Cod pr.civilă."
Prin Decizia nr. 6/2004. pronunțată de Curtea Constituțională, a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3841.449, art. 516 pct. 8. art. 518. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, modificat cat si completat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000.
În ceea ce privește critica pentru motive de neconstituționalitate a unor dispoziții legale din Codul de procedură civilă, Curtea constată că autorii excepției au în vedere faptul că nu sunt prevăzute căi de atac, pe care să le exercite debitorul, împotriva actelor executorului judecătoresc, respectiv a actului de adjudecare.
Curtea constată că dispozițiile legale criticate sunt deopotrivă aplicabile tuturor persoanelor care se află în aceeași situație, în aceeași poziție procesuală, respectiv de debitor ale cărui bunuri sunt urmărite prin mazuri de executare silită, pe baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabila, Nu sunt instituite privilegii sau discriminări și, ca atare, este nefondată critica de neconstituționalitate privind încălcarea dispozițiilor art. 16 alin, (1) din Constituție referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice.
Totodată, Curtea observă că dispozițiile legale criticate nu îngrădesc accesul liber la justiție prevăzut de art. 21 din Constituție și nu sunt contrare nici prevederilor constituționale ale art.126 alin. (1) și ale art. 129 referitoare la realizarea justiției, respectiv la dreptul de exercitare a căilor de atac. Până la întocmirea actului de adjudecare, procesul a trecut prin mal multe faze, în care și debitorul a avut posibilitatea exercitării tuturor drepturilor.
Obligația de plată a fost stabilită în cadrul unui proces în care toate părțile au putut exercita dreptul la apărare, inclusiv căile legale de atac.
Neîndeplinirea de bunăvoie a obligației de plată a determinat executarea silită, iar în această fază procesuală debitorul poate face contestație la executare împotriva executării silite înseși, precum șl împotriva oricărui act de executare, cale de atac care se soluționează de către instanțele judecătoreștii.
De asemenea, debitorul poate contesa și licitația organizată pentru vânzarea bunurilor, putând cere șl desființarea vânzării dacă a existat fraudă din partea terțului adjudecatar.
Actul de adjudecare finalizează procedura de executare silită si este firesc m în baza acestuia să opereze transferul dreptului de proprietate, cu toate efecte/t sale. în această situație numai terțul lezat în drepturile sale poate promova cerere de evicțiune.
Cu privire la pretinsa încălcăm a prevederilor art. 44 alin. (1), (2) și (3) din Constituție, republicată, referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată, Curtea constată că executarea silită a unei obligații de plată rezultă dintr-un titlu executoriu legal, această executare nefiind de natură să lezeze dreptul de proprietate al celui obligat la plată. Prin această măsură se asigură realizarea drepturilor legale ale creditorului.
În ceea ce privește reglementările internaționale referitoare la dreptul la un proces echitabil, la exercitarea dreptului la apărare șl a căilor de atac, precum și la dreptul de proprietate, invocat® de autorii excepției, acestea sunt cuprinsa în mod corespunzător și în prevederile Constituției României, Prin urmare, nereținându-se încălcarea vreunei norme constituționale, nu se poate reține nici nerespectarea prevederilor din reglementările internaționale invocate."
Într-un stat de drept, obligația respectării legii este esențială. Importanța respectării acestei obligații presupune ca element esențial cunoașterea legii, de la momentul edictat față de data publicării în Monitorul Oficial, în conformitate cu dispozițiile art. 78 din Constituția României.
Plecând de la realitatea că obligativitatea cunoașterii legii este garanția respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor și a funcționării mecanismelor statului, rezultă că nimeni nu poate invoca necunoașterea legii. Pe de altă parte, art. 16 alin (2) din Constituție dispune că nimeni nu este mai presus de lege.
Dispozițiile legale prevăzute în art. 124 alin. 1 din Constituție statuează că justiția se înfăptuiește în numele legii, ceea ce înseamnă că actul de justiție izvorăște din normele legale și forța lui de executare derivă din lege.
Față de cele reținute de către reclamanți în cadrul cererii de chemare în judecată cu privire la faptul că executorul judecătoresc a fost „culpabil dovedit", vă rugăm să observați făptui că, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc arin sentința civilă nr.826/2006, a respins contestația la executare formulații de reclamanți P. V. și P. L. împotriva somației nr.315/2006 emisă de B.E.J. Ț. C., reținând în dispozitivul sentinței faptul că: "Excepția invocată de către contestatori privind formele de executare emis* de B.E.J. Ț. C. din Suceava nu poate fi primită ținând seama că - în urma abținerii formulată de executorul judecătoresc loneac S. din cadrul B.E.J. Câmpulung Moldovenesc, cămara executorilor judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Suceava l-a delegat pe executorul Ț. C. să întocmească formele de executare"
În ceea ce privește acțiunile notarului public, s-a solicitat a se observa că toate aceste elemente au fost cercetate odată cu soluționarea plângerii penale formulată împotriva noastră de către reclamanți.
Astfel, prin Ordonanța din data de 08.06.2007, emisă de P. de pe lângă Curtea de Apel Suceava în dosarul nr.147/P/2005, s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală întrucât faptele nu există.
În ceea ce privește sancțiunea cu caracter administrativ primită de notarul C. S., s-a arătat că, așa cum rezultă din
Ordonanța din data de 08,06.2007, s-a constatat că "în calitate de notar public, și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, procedând la redactarea și autentificarea încheierii de rectificare înregistrată sun nr.582 din 01.03.200A liră ca actul întocmit să îndeplinească condițiile de fond și de formă prevăzuta de Legea nr.36/1995 și de Regulamentul de aplicare ai acesteia...".
Ori, trebuie observat că, din Ordonata mai sus amintită reiese faptul că, în urma cercetărilor, nu s-au identificat elemente constitutive ale infracțiunii de uz de fals, infracțiune prevăzută de art. 291 Cod penal, astfel încât mențiunea reclamanților precum că notarul a fost „culpabil dovedit", nu poște fii reținută.
Nu în ultimul rând, s-a invocat faptul că reaua-credință a reclamanților P. V. șl P. L., este dată raportat la comportamentului abuziv al reclamanților de a promova cereri repetate, chemându-i în procese de ani dl® zile, total nejustificat.
Astfel, pentru obstinația ce denotă reaua credință a reclamanților, s-a solicitat instanței - în temeiul art.1081 alln.1. lit.a - amendarea acestora pentru Introducerea, cu rea credință, a unor cereri vădit neîntemeiate.
În același timp s-a mai arătat că reclamanții, ca urmare a nenumăratelor procese introduse pe rolul instanțelor de judecată împotriva noastră, pot intra în categoria "procesomanilor", categorie împotriva cărora Consiliul Superior al Magistraturii propunere Ministerului Justiției modificarea programului informatic ECRIS astfel încât să permită, la momentul repartizării cererilor, avertizarea utilizatorului cu privire la existenta unor alte dosare identice din punct de vedere al materiei juridice, stadiului procesual, obiectului si sursei - „instituția1 sau „persoana" care a depus actul de sesizare si in care figurează aceleași pârâți, având în vedere faptul că "Adoptarea unei astfel de modificări ar permite instanțelor sancționarea comportamentului abuziv al pârtilor de a promova cereri repetate".
Față de motivele invocate anterior, s-a solicitat să fie admise excepțiile invocate și să fie respinsă acțiunii în consecință.
Au fost depuse la dosar în copie: extras CF_ C-lung Mold, (cf vechi_), Încheierea 8907 din 17 iulie 2013 a BCPI C-lung Mold., actul de adjudecare, procesul – verbal de licitație imobiliară, procesul-verbal de punere în posesie.
Soluția instanței.
Întrucât, în speță, a fost invocată excepțiile:
- netrimbrării acțiunii și
- a necompetenței teritoriale, instanța va soluționa cu prioritate acest aspect.
Pentru a se hotărî astfel urmează a fi avute în vedere următoarele împrejurări:
Potrivit prevederilor art.248 alin.1 din codul de procedură civilă „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
În conformitate cu prevederile art.131 alin.1 cod procedură civilă „la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească, dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu”, în timp ce prin articolul 132 din același cod se stabilește: „(1) Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă, ori, dacă este cazul un alt organ cu activitate jurisdicțională competent”.
Referitor la prima excepție instanța constată că aceasta nu este întemeiată întrucât:
- prin Încheierea din 23 aprilie 2015 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, reclamanții au fost scutiți de plata a ½ din taxa judiciară de timbru în sumă de 1341 lei, iar
- potrivit chitanței aflată la fila 47 dosar, aceștia au achitat diferența de 1341 lei din suma totală de 2682 lei, stabilită prin rezoluția instanței.
În ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâți aceasta se consideră întemeiată și urmează a fi admisă.
Pentru a se pronunța în acest sens urmează a fi avute în vedere următoarele aspecte:
Așa cum s-a menționat reclamanții, prin acțiunea introductivă, au solicitat obligarea pârâților la plata sumei de_ dolari reprezentând diferența dintre suma cu care s-a adjudecat imobilul și valoarea contractului de împrumut.
Potrivit disp.art.107 alin.1 din Codul de procedură civilă: „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel”.
Prin art. 117 din Codul de procedură civilă: este reglementată competența în ceea ce privește cererile privitoare la imobile, în sensul că:
„(1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul.
……….
(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică, prin asemănare, și în cazul acțiunilor posesorii, acțiunilor în grănițuire, acțiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum și în cazul celor de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune”.
Referitor la acest aspect trebuie făcută precizarea că acest articol vizează doar drepturile reale imobiliare precum și celelalte drepturi izvorâte din acestea (menționate expres în aliniatul 3) și nicidecum nu se referă la drepturile bănești care au o legătură conexă cu dobândirea unor drepturi reale.
Prin urmare, în speță, aceste dispoziții nu-și au aplicabilitatea.
Pe cale de consecință, competența teritorială este cea reglementată de art.107 alin.1 din Codul de procedură civilă, încât, se va admite excepția invocată și se va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 al municipiului București.
Tot astfel, trebuie avut în vedere că potrivit art. articolul 132 alin. (3) din codul de procedură civilă: „Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea, nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente, sau după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent”.
În același timp instanța constată că susținerea pârâților în legătură cu aplicabilitatea, în cauză, a dispozițiilor legii vechi în raport de prevederile art.24 și 25 din Codul de procedură civilă, nu sunt întemeiate dat fiind că aceste prevederi se aplică numai proceselor și eventual a executărilor silite începute după . sau în cazul proceselor în curs de judecată precum și a executărilor silite începute sub legea veche, întrucât prezenta cauză a fost înregistrată la instanță la data de 13 ianuarie 2014.
Văzând că acțiunea a fost legal timbrată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția invocată de pârâți și în consecință:
Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect „pretenții” introdusă de reclamanții: P. V.,CNP:_ și P. L.,CNP:_ ambii din Municipiul Câmpulung Moldovenesc, ., județul Suceava în contradictoriu cu pârâții: I. A. și I. G. ambii domiciliați în București, ., nr.22, ., ., sector 3, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
G. B. A. B.
Red.Ghe.B.
Tehnored.A.B.
Ex:6/10 decembrie 2012
./12/2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1407/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 394/2015.... → |
|---|
