Pretenţii. Sentința nr. 1397/2015. Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1397/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC la data de 26-11-2015 în dosarul nr. 1397/2015
v Dosar nr._ Obligație de a face
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPULUNG MOLDOVENESC
JUDEȚUL SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR1397
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 26 NOIEMBRIE 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. A. P.
GREFIER M. M.
La ordine judecarea acțiunii civile având ca obiect „obligație de a face”, formulată de reclamantul C. de avocat A. N. L. în contradictoriu cu pârâta S.C. R. T. S.A.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Verificând actele și lucrările dosarului, se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților în fond au avut loc în ședința publică din data de 09 noiembrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când instanța având nevoie de mai mult timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru data de 16 noiembrie 2015, apoi pentru astăzi 26 noiembrie 2015.
JUDECĂTORIA
Constantă că prin acțiunea civilă înregistrată la data de 02 martie 2015, reclamantul C. de avocat A. N. L., a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. R. T. S.A Câmpulung Moldovenesc, solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei de a asigura reclamantului folosința spațiului în suprafață de 13,5 mp, situat în Calea Bucovinei, nr. 1-3, obligarea pârâtei la plata diferenței de chirie în raport de noul contract de închiriere, încheiat de „C. de avocat A. N. - L.", calculată de la data de 01.12.2014 și până la finele prezentului dosar prin soluționare definitivă, obligarea pârâtei la plata daunelor interese (beneficiul nerealizat) în cuantum de 11.000 lei pentru perioada 17.11._14, pentru care pârâta datorează și dobânda legală de la data punerii sale în întârziere și până la plata efectivă a debitului, precum și obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 20.000 lei, pentru modul de denunțare unilaterală intempestivă a contractului de locațiune.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în fapt, că între C. de avocat A. N. - L. și S.C. R. T. S.A. au fost încheiate două contracte în aceeași dată, respectiv 28.01.2011, din care un contract de locațiune pentru spațiul în suprafață de 13,5 mp situat în Calea Bucovinei, nr. 1-3 Câmpulung Moldovenesc, și un contract de consultanță juridică. Ambele contracte au fost încheiate pe o perioadă de 10 ani, respectiv până la 28.01.2021, iar prin cele două contracte s-a prevăzut că onorariul aferent activității de consultanță juridică în cuantum de 500 lei lunar se compensează cu prețul chiriei din contractul de locațiune.
Precizează reclamantul că acest contract de locațiune prevede la art. 7.1, 3 modalități de încetare a acestuia, respectiv acordul de voință al părților, expirarea termenului și pieirea bunului și că denunțarea unilaterală a contractului de locațiune nu reprezintă un mod de încetare a contractului, astfel cum au convenit părțile, iar până la finele anului 2014, raporturile dintre părți au decurs corespunzător celor două contracte încheiate.
Se susține de către reclamant că la data de 03.11.2014, pârâta i-a trimis o notificare, prin care îi aduce la cunoștință că în urma schimbării structurii acționariatului societății și a faptului că spațiul închiriat nu figurează într-un oarecare plan arhitectural, începând cu data de 24.12.2014 să elibereze spațiul închiriat, în caz contrar urmând a i se întrerupe alimentarea cu energie electrică și că fără a aștepta expirarea perioadei stabilite prin această notificare și nici vreun răspuns din partea sa, la data de 17.11.2014 pârâta a întrerupt în mod voit curentul electric în spațiul închiriat, cabinetul de avocat aflându-se din acel moment în imposibilitate de a-și desfășura activitatea.
Arată reclamantul că a sesizat în aceeași zi societatea E-on cu privire la deranjamentul apărut și a purtat și corespondență prin e-mail cu aceeași societate, crezând inițial că este o problemă tehnică însă în urma verificării deranjamentului, s-a stabilit de către echipa E-on că nu există nici o neregulă la rețeaua instalației electrice și că, de fapt, curentul a fost întrerupt în mod deliberat, motiv pentru care a trimis notificare pârâtei prin intermediul executorului judecătoresc, prin care a învederat nerespectarea contractului de locațiune.
Se precizează de către reclamant, că la data de 24.11.2014 noul reprezentant al pârâtei, numitul N. P., a contactat telefonic avocatul titular adresându-i jigniri și injurii deoarece primise notificare prin executor judecătoresc și că ulterior, pârâta i-a trimis notificare de reziliere a contractului de consultanță juridică începând cu data de 03.12.2014, fapt cu care acesta a fost de acord.
Arată reclamantul că, deși contractul de consultanță juridică a fost reziliat, încetarea acestuia nu are ca efect și încetarea contractului de locațiune, iar din punctul său de vedere, clauzele acestui din urmă contract trebuie respectate de ambele părți și că rezilierea contractului de consultanță juridică a avut efect doar cu privire la plata prețului chiriei, în sensul că începând cu luna decembrie a anului 2014 cuantumul acesteia urma să fie achitată efectiv, ne mai operând compensarea cu contractul de asistență.
Se precizează că către reclamant că nerespectarea de către pârâtă a obligației de a asigura folosința spațiului închiriat, l-a determinat să încheie un alt contract de locațiune și că, deși contractul de locațiune din 28.01.2011 nu a încetat, pârâta nu a asigurat folosința spațiului de închiriat. Prin aceasta, rezultă fără echivoc că sunt în fața denunțării unilaterale a contractului de închiriere, fără a exista vreo culpă din partea sa în derularea acestui contract și că neaflându-se în culpă contractuală, nu are obligația corelativă de plată a chiriei, știut fiind faptul că rezilierea intervine ca o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului.
Se mai arată că potrivit art. 2.1 lit. a) din contractul de locațiune coroborat cu art. 7.1 al aceluiași contract prevăd termenul de 10 ani pentru derularea contractului și nici o clauză sau cauză de denunțare unilaterală a contractului, invocând prevederile art. 1436 cod civil (situația contractului de locațiune pe durată determinată) care prevăd că acesta încetează la data stabilită pentru expirarea termenului, iar potrivit art. 1443 Cod civil, în situația în care bunul închiriat este vândut, iar în prezenta cauză nu este dată nici una din cele două premise la care fac referire prevederile sus menționate.
Menționează reclamantul că potrivit disp. art. 11 pct. 1 din contractul de locațiune, modificare acestuia se poate face numai cu acordul părților contractante și că pârâta locator era obligată, în principal, de a asigura folosința bunului închiriat pe întreaga perioadă a locațiunii, iar denunțarea unilaterală în modalitatea descrisă mai sus reprezintă, clar o cauză de neexecutare culpabilă a contractului, fapt care atrage răspunderea contractuală a pârâtei. Date fiind atât reaua credință, cât și culpa pârâtei, consideră că este îndreptățit la plata prejudiciilor produse, a beneficiului nerealizat și a daunelor morale datorate modalității faptice și orale de exprimare a poziției pârâtei de denunțare unilaterală a contractului.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe disp. art. 1420 și urm. Cod civil și art. 969 Cod civil.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta S.C. R. T. S.A. Câmpulung Moldovenesc a solicitat respingerea în întregime a tuturor cererilor reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat, în fapt, că la data de 28.01.2011 s-a semnat între părți două contracte, unul de asistență juridică prin care Cabinetul de Avocatură se obligă sa acorde numai consultanță juridică pentru S.C. R. T. S.A. celalalt de locațiune prin care se obligă să pună la dispoziție cabinetului un spațiu de 13,5 mp situat în Calea Bucovinei nr.1-3 Câmpulung Moldovenesc, fără a se preciza locația spațiului și fără a fi semnat un proces verbal de predare primire a acestuia.
Precizează pârâta că la data de 03.11.2014 a comunicat reclamantului o notificare prin care punea în vedere acestuia, pe cale amiabilă, sa elibereze spațiul deoarece urma a se face modificări întregului imobil Hotel Z. ca urmare a unui amplu program de investiții și implicit s-a solicitat rezilierea contractului de locațiune semnat la data de 28.01.2011.
Motivul pentru care nu se mai putea furniza energie electrică spațiului s-a datorat faptului că urma să se refacă instalația electrică în întreg hotelul, iar în contractul de locațiune nu a fost precizat obligația de a furniza energie electrică.
Precizează pârâta, că într-un termen foarte scurt a reușit realimentarea spațiului, dar a constatat ca acesta a fost părăsit de către reclamant.
Pârâta mai arată în întâmpinare, că la data de 02.12.2014 a comunicat prin executor renunțarea unilaterală la contractul de consultanță juridică precum și intenția de reziliere a contractului de locațiune și a acordat un termen rezonabil, 24.12.2014 pentru a evacua bunurile din spațiu și pentru plata utilităților neplătite până la acea dată.
Prin cererea reconvențională depusă la dosar pârâta S.C. R. T. S.A. Câmpulung Moldovenesc a solicitat să se constate rezilierea contractului de locațiune încheiat la data de 28.01.2011 unde reclamantul are calitatea de chiriaș iar pârâta de locator/proprietar și să se dispună obligarea reclamantului la plata utilităților consumate aferente spațiului închiriat.
Precizează pârâta că cele două contracte semnate de părți sunt interdependente întrucât la art. 2.2 din contractul de asistență juridică se precizează că onorariul se compensează cu prețul chiriei convenit între aceleași părți conform contractului de locațiune din data de 28.01.2011, iar aceiași precizare se află și la art. 4.1. din contract.
Pârâta consideră că cele două contracte sunt interdependente deoarece sunt încheiate de aceleași persoane dar cu calități juridice diferite, unul în calitate de locator și client, iar cealaltă parte în calitate de cabinet de avocat și locatar în cazul reclamantului și că atât data începerii contractelor (28.01.2011) cât și data încetării lor este aceeași (28.01.2021), existând identitate de preț și posibilitatea de compensare, iar interdependența contractelor are drept consecință că soarta unuia este legată de soarta celuilalt, iar rezoluțiunea unuia provoacă rezilierea celuilalt.
Menționează pârâta că voința reală a părților se deduce și din răspunsul la notificarea comunicată chiar de către reclamant, acela că pe întreaga perioadă de 10 ani, conform intenției și voinței pârtilor, la momentul încheierii celor două contracte, plata chiriei se va realiza prin compensare cu contractul de consultanță juridică. Tot prin același răspuns se mai arată că ambele contracte au fost încheiate pe o perioada determinată de 10 ani, fără posibilitate de reziliere unilaterală a vreunuia dintre cele doua contracte, fapt neadevărat deoarece Legea 51/1995 privind profesia de avocat prevede posibilitatea clientului de a renunța în orice moment la contractul de asistență, fapt confirmat în cele din urmă și de reclamant chiar prin cererea de chemare in judecată.
Se mai precizează că reclamantul a încercat să-și securizeze locațiunea și să creeze o interdependență puternică cu contractul de asistență având în vedere că prețul locațiunii era derizoriu, iar obiectul contractului cu cabinetul de avocat era doar consultanță juridică, adică o consiliere modică, reprezentarea în instanță urmând să se facă în baza unui contract separat.
Pârâta a mai susținu că dacă se va aprecia că aceste contracte pot exista și pot produce efecte interpretate separat, să se constate rezilierea locațiunii întrucât nu poate opera compensarea atât din punct de vedere legal cât si fiscal întrucât potrivit art. 1617 NCC, compensația operează de plin drept de îndată ce există doua datorii certe, lichide si exigibile, iar în cauză datoriile nu sunt certe și nici exigibile deoarece din punct de vedere contabil, potrivit art. 6 alin. (1) din Legea 82/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
Totodată pentru a se putea îndeplini condiția compensării era necesar ca reclamantul să emită și să transmită facturile ce conțineau sumele ce urmau a fi compensate dar nu li s-a comunicat nici un document, iar la dosarul cauzei nu este depus un înscris în acest sens. Întrucât reclamantul nu a comunicat documente justificative pentru a se putea realiza compensarea, pârâta consideră că aceasta nu și-a îndeplinit o obligație esențială și solicită a se constata rezilierea contractului de locațiune.
Mai precizează pârâta că prețul locațiunii a fost stabilit la 500 lei/lună inclus TVA, deși prețul contractului de asistentă juridică era de 500 lei net, iar societatea primea o chirie efectivă, netă, de 403,22 lei pe lună, diferența pană la 500 lei reprezentând TVA ce trebuia plătită către bugetul de stat, apreciind că prețul este derizoriu raportat la cuantumul altor chirii stabilite de societatea lor pentru alți locatori, iar dacă chiria a fost prevăzută fictiv sau lucrul a fost închiriat în schimbul unei sume derizorii, contractul nu mai este o locațiune ci un comodat, iar în aceste condiții nu mai poate fi îndeplinită condiția esențială a compensării, deci contractul de locațiune se considera reziliat.
Pârâta a mai invocat excepția de neexecutare a contractului prin nerespectarea obiectului contractului de locațiune, motivat de faptul că reclamantul evită să precizeze obiectul contractului și anume închirierea spațiului cu destinație sediu profesional al Cabinetului. Constatând acest aspect ce constituie o încălcare gravă a clauzelor contractului, la data de 01.12.2014, la aproape 4 ani de la semnare, solicită Baroului Suceava constatarea și luarea în evidență a noului sediu profesional din . Moldovenesc.
De asemenea s-a invocat excepția neexecutării contractului pentru neplata chiriei și a utilităților aferente, motivat de faptul că în perioada februarie 2011- octombrie 2014 pârâta a emis către reclamant un număr de 45 facturi fiscale în valoare totala de 22.914 lei, reprezentând chirie spațiu în valoare de 22.500 lei și curent electric în valoare de 414, 00 lei. Ultima factură de curent electric a fost emisă în luna octombrie 2013 și întrucât valoarea curentului consumat nu s-a achitat, iar contractul nu prevedea furnizarea de curent electric, nu s-au mai emis facturi în acest sens.
Pârâta solicită a se constata rezilierea sau încetarea contractului de locațiune din data de 28.01.2011, obligarea reclamantului la plata tuturor utilităților consumate (apă, gaz, energie electrică) aferente spațiului închiriat în perioada 28.01.2011 și până la data părăsirii acestuia, al cărui cuantum a fost precizat la suma de 2272 lei.
Prin întâmpinarea la cererea reconvențională, reclamantul a solicitat respingerea cererii reconvenționale ca nefondată, cu motivarea că a încheiat contractul de locațiune pe un termen de 10 ani, termen care nu a expirat, el încetând la data de 28.01.2021, iar în conținutul contractului de locațiune, la capitolul VII privind încetarea contractului, se prevăd următoarele modalități: acordul de voința al părților și expirarea termenului și pieirea bunului.
Precizează reclamantul că nici una din aceste clauze nu a fost îndeplinită, astfel încât, nu există motiv de reziliere a contractului. Mai mult decât atât, acțiunea judecătorească intentată, se referă la cererea de obligare a pârâtei la respectarea contractului de locațiune, ceea ce demonstrează că intenționează să-și desfășoare activitatea în spațiul respectiv în continuare.
De asemenea nu poate fi considerat motiv de reziliere faptul că pârâta-reclamantă a denunțat unilateral contractul de asistentă juridică, pe care îl consideră încă în vigoare din punct de vedere juridic, întrucât nu s-a formulat acțiune în rezilierea contractului și că deși dacă acest contract nu mai funcționează în fapt, din culpa exclusivă a pârâtei-reclamante, nu și-a pierdut valabilitatea din punct de vedere juridic, invocând pe de altă parte că cele două contracte, de locațiune și de consultanță juridică, reprezintă contracte independente, legătura dintre ele fiind dată doar de posibilitatea compensării contravalorii prestațiilor.
Totodată arată că este de acord cu rezilierea contractului de locațiune, nu a reziliat contractul pe cale amiabilă, astfel că cererea în rezilierea contractului este total neîntemeiată.
Reclamantul-pârât arată că datorează nici o sumă de bani cu titlu de chirie, în cauză operand compensarea, iar cu privire la utilități arătă că nu a beneficiat de acele servicii, întrucât prin contractul de locațiune nu s-a precizat obligația de a plăti separat utilități. Totodată apreciază nejustificată susținerea pârâtei reclamante că prețul locațiunii în sumă de 500 lei lunar ar fi derizoriu, în condițiile în care același preț a fost stabilit și pentru consultanță juridică, între prestații urmând a se efectua compensarea.
Solicită respingerea excepției de neexecutare a contractului de locațiune, pentru neplata chiriei, întrucât nu este dată în cauză, între contravaloarea chiriei și serviciilor de consultanță juridică operează compensarea și că părăsirea spațiului s-a datorat culpei exclusive a pârâtei-reclamante, care mai întâi a deconectat spațiul de la curentul electric, iar ulterior, reprezentantul societății a proferat injurii și insulte la adresa titularului cabinetului, într-o convorbire telefonică pe care a inițiat-o, creând astfel o temere cu privire la folosința spațiului, aspecte care au dus la introducerea prezentei acțiuni.
În cauză s-au administrat probe fiind audiat martorul F. I. și depuse înscrisuri, contract de consultanță juridică, contract de locațiune încheiate la 28.01.2011, notificări, facturi fiscale.
Din ansamblul probelor administrate în cauză instanța reține următoarele:
Prin contractul de consultanță juridică încheiat la data de 28.01.2011 între C. de avocat A. N.-L., pe de o parte și S.C. R. T. S.A. Câmpulung Moldovenesc, pe de altă parte, părțile au convenit că obiectul contractului îl reprezintă consultanța juridică pentru o perioadă de 10 ani, începând cu data de 28.01.2011 și până la data de 28.01.2021, pentru clientul ., iar asistența și reprezentarea în fața instanțelor judecătorești se va asigura conform unui contract distinct de asistență juridică pentru fiecare dosar în parte, conform înțelegerii părților.
Totodată la aliniatul 2 și 4 s-a convenit că onorariul stabilit între părți este de 500 lei lunar și se compensează cu prețul chiriei convenit între aceleași părți conform contractului de locațiune din data de 28.01.2011, pentru spațiul în suprafață de 13,5 mp din Câmpulung Moldovenesc, ..1-3, Jud. Suceava.
Prin contractul de locațiune încheiat la data de 28.01.2011 între S.C.R. T. SA Câmpulung Moldovenesc, în calitate de locator, pe de o parte și C. de avocat A. N.-L., în calitate de locatar, pe de altă parte, părțile au convenit să încheie contractul, respectiv locatorul să dea în locațiune locatarului spațiul în suprafața de 13,5 mp din Câmpulung Moldovenesc, .. 1-3, județul Suceava, pe o durată de 10 ani începând cu data semnării contractului, chiria fiind stabilită la suma de 500 lei/lună cu TVA inclus, iar durata locațiunii fiind de 10 ani începând cu data de 28 ianuarie 2011 până la data de 28 ianuarie 2021.
Potrivit art. 102 din Legea 71/2011 privind punerea în aplicare a Noului Cod civil, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat, în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa, prin urmare raportat la data încheierii contractelor care este anterioară 1 octombrie 2011 legea aplicabilă cauzei este art. 969 cod civil de la 1864, iar conform art. 969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Conform art.7 pct. 1 al contractului de locațiune, acesta încetează prin acordul de voință al părților, prin expirarea termenului sau prin pieirea bunului, articolul 11 pct.1 din același contract specificând că modificarea prezentului contract se poate face numai prin act adițional încheiat între părțile contractante.
Totodată potrivit art.1436 alin.2 Cod civil de la 1864, denunțarea unilaterală în cazul contractului de locațiune poate să intervină doar dacă părțile sau legea nu a determinat durata locațiunii, caz în care contractul ia sfârșit prin denunțarea unilaterală de oricare dintre părți, cu condiția respectării termenului de preaviz.
Instanța reține că în cauză nu sunt incidente nici una din cele trei modalități de încetare prevăzute în contractul de locațiune la pct.7.1 și contractul nu poate înceta nici prin denunțarea unilaterală a uneia dintre părți, întrucât în contract a fost prevăzută durata locațiunii, respectiv 10 ani începând cu data de 28.01.2011, așa cum este stabilit la art.4.1 din contract.
Referitor la susținerile pârâtei cum că cele două contracte sunt interdependente și că renunțarea unilaterală la serviciile de asistență juridică oferite de reclamant operează în același timp ca o reziliere a contractului de locațiune, acestea sunt nefondate.
Faptul că cele două contracte au fost încheiate între aceleași părți și pe aceeași perioadă de 10 ani, iar în contractul de consultanță juridică s-a prevăzut că onorariul convenit de părți este de 500 lei și se compensează cu prețul chiriei convenit între părți conform contractului de locațiune, nu face aceste contracte interdependente, întrucât contractul de locațiune poate exista independent de contractul de consultanță juridică, fiind stabilite în mod clar atât obiectul contractului, durata acestuia și prețul convenit, respectiv o chirie de 500 lei cu TVA inclus pe lună.
Astfel în contractul de locațiune nefiind prevăzută clauza compensării, dacă contractul de consultanță juridică va înceta, dispare posibilitatea compensării sumelor datorate în baza celor două contracte, locatarul având obligația de a plăti chiria convenită potrivit contractului.
Referitor la rezilierea contractului de locațiune instanța precizează că neexecutarea obligațiilor de către una dintre părți dă dreptul celeilalte părți la rezilierea contractului, aceasta fiind o sancțiune prevăzută de lege pentru neexecutarea cu privire la o obligație principală prin violarea căreia se produce o vătămare celeilalte părți.
Nu reprezintă motive de reziliere faptul că nu se poate realiza compensarea sumelor de bani convenite din punct de vedere contabil sau legal, cât timp părțile au convenit acest aspect și el s-a realizat până în anul 2014, la fel și prețul convenit între părți care este apreciat acum de pârâtă ca fiind derizoriu.
De asemenea nu constituie motiv de reziliere și nu poate fi considerată o nerespectare a obiectului contractului de locațiune faptul că reclamanta nu a solicitat Baroului Suceava luarea în evidență cu acest sediu profesional de la adresa din Calea Bucovinei, Câmpulung Moldovenesc, întrucât nu și-a asumat o astfel de obligație prin contractul de locațiune și ea nu produce nici o vătămare celeilalte părți.
Potrivit declarației martorului F. I. audiat în cauză a rezultat că acesta a semnat în calitate de reprezentant al . două contracte cu C. de avocat A. N. L., întrucât a apelat frecvent la serviciile de consultanță a acestui cabinet de avocat și totodată deținea un spațiu care nu era folosit, considerând că era cel mai bine să-l închirieze acestui cabinet de avocat și pentru a avea posibilitatea ca oricând la nevoie să beneficieze de consultanță juridică.
S-a menționat că, referitor la prețul stabilit pentru închirierea spațiului s-a avut în vedere faptul că și prețul convenit pentru consultanța juridică era unul modic datorită relațiilor de prietenie, aceleași aspecte fiind avute în vedere la stabilirea chiriei și faptul că oricum spațiul nu era folosit de societate, iar anterior l-au mai avut închiriat pentru un magazin de pâine, un magazin foto și nu numai că nu au reușit să realizeze profit, dar aceștia nu și-au achitat nici chiria convenită.
Martorul a relatat că în legătură cu utilitățile aferente spațiului închiriat, acesta nu beneficia de apă, avea un calorifer conectat la rețeaua lor de încălzire a hotelului, spațiul avea o sursă de lumină, mai exact un bec, care funcționa doar câteva ore, astfel că raportat la utilitățile și consumul aferent spațiului aflat la parterul hotelului, acestea erau insignifiante și nu s-apus problema stabilirii lor, iar în legătură cu alimentarea la căldură, oricum prin acest spațiu trecea un calorifer care făcea legătura cu alte calorifere aflate la magazinele din față și chiar dacă spațiul nu era folosit, nu se putea opri căldura și nu cunoaște dacă în contabilitate s-au emis facturi distincte cabinetului de avocat pentru plata acestor utilități consumate.
Referitor la motivul de reziliere privind neexecutarea contractului pentru neplata chiriei și a utilităților aferente, instanța reține că în ceea ce privește chiria, cât timp nu s-a produs desființarea contractului de consultanță juridică, între părți a operat compensarea între contravaloarea chiriei și a serviciilor de consultanță juridică, iar potrivit probatoriului administrat în cauză a rezultat că părăsirea spațiului de către reclamantă s-a datorat culpei exclusive a pârâtei care a deconectat spațiul de la curentul electric.
Instanța precizează că potrivit dispozițiilor legale interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, art. 977 Cod civil, iar în cazul clauzelor îndoielnice art. 978, 983 Cod civil stabilesc că acestea se interpretează în sensul în care ele pot produce un efect, iar dacă rămân îndoieli, contractul se interpretează dacă va fi nevoie în favoarea celui ce se obligă.
Referitor la plata utilităților, instanța precizează că potrivit contractului de locațiune încheiat între părți nu se face nici o referire la plata acestor utilități de către reclamantă și potrivit declarației martorului F. I. care a relata intenția părților cât și raportat la dispozițiile invocate mai sus, contractul se va interpreta în favoarea debitorului.
În consecință, instanța constată că nu există nici un motiv pentru încetarea sau rezilierea contractului de locațiune astfel că cererea reconvențională formulată de pârâtă sub acest aspect urmează a fi respinsă și pe cale de consecință contractul de locațiune fiind în vigoare, va obliga pârâta de a asigura reclamantului folosința spațiului în suprafață de 13,5 m.p. situat în Câmpulung Moldovenesc, .. 1-3, județul Suceava.
De asemenea instanța precizează că doar pentru facturile emise până în luna octombrie 2013 s-au făcut referiri cu privire la contravaloarea curentului electric, utilități care nu au fost solicitate în prezentul dosar și unde apar indexuri ale contorului, fiind vorba de un total de 414 lei pentru perioada februarie 2011-septembrie 2013, așa cum a susținut chiar pârâta prin nota de calcul existentă la fila 116 dosar.
Prin cererea reconvențională s-a solicitat și obligarea Cabinetului de avocat A. N. la plata sumei de 2272 lei reprezentând contravaloarea curentului electric consumat pentru încălzirea spațiului în perioada 1.10.2013 - 1.11.2014, fără a prezenta facturi emise în acest sens, eventuale citiri ale contorului electric, ci doar pe baza unui presupus calcul făcut de pârâtă pentru lunile de iarnă, presupunând un consum de 2 kw/h, timp de 8 ore pe zi, în 20 de zile lucrătoare și respectiv un consuma de 360 kw pe lună, care însă nu a fost dovedit în cauză, motiv pentru care instanța va respinge și acest capăt de cerere din cererea reconvențională formulată de pârâtă, alături de motivul invocat mai sus cum că interpretarea contractului se face în favoarea debitorului, iar contractul de locațiune nu cuprinde nici o cauză privind obligația locatarului de a plăti aceste utilități.
Instanța urmează să respingă ca nefondate capetele de cerere formulate de reclamantă privind plata daunelor interese și a daunelor morale solicitate, întrucât nu s-a dovedit în cauză că în perioada 17.11.2014 – 28.11.2014 reclamanta nu ar fi realizat un beneficiu de 11.000 lei din culpa pârâtei, care a împiedicat-o să-și desfășoare activitatea în acel spațiu, sau că acesteia i s-ar fi cauzat un prejudiciu moral de natură a justifica acordarea unor asemenea daune.
Instanța va lua act că reclamantul a renunțat la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata diferenței de chirie în raport de noul contract de închiriere încheiat de C. avocat A. N. – L., conform art.406 Cod procedură civilă.
Conform art. 451, 453 Cod procedură civilă instanța o va obliga pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 4.700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, justificate cu onorariu avocat și taxă de timbru proporțional cu pretențiile admise, înscrisuri, notificări.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, acțiunea civilă având ca obiect „obligația de a face, pretenții” formulată de reclamantul C. de avocat A. N. – L. – prin avocat titular A. N. L. cu sediul în municipiul Câmpulung Moldovenesc, .. 2A, județul Suceava în contradictoriu cu pârâta S.C. Rarăul T. S.A., J_, C. RO_ cu sediul în municipiul Câmpulung Moldovenesc, .. 1-3, județul Suceava, așa cum a fost restrânsă.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâta S.C. Rarăul T. S.A., cu toate capetele de cerere, ca nefondată și în consecință:
Obligă pârâta de a asigura reclamantului folosința spațiului în suprafață de 13,5 m.p. situat în Câmpulung Moldovenesc, .. 1-3, județul Suceava.
Ia act că reclamantul a renunțat la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata diferenței de chirie în raport de noul contract de închiriere încheiat de C. avocat A. N. – L..
Respinge capetele de cerere privind plata daunelor interese și a daunelor morale, ca nefondate.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 4.700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red:P.A.A.
Tehnored:M.M./H.A.
Ex. 4/28 decembrie 2015
| ← Cerere de ajutor public judiciar. Sentința nr. 132/2015.... | Cerere de ajutor public judiciar. Sentința nr. 1404/2015.... → |
|---|
