Plângere contravenţională. Sentința nr. 845/2015. Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 845/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 845/2015
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPULUNG MOLDOVENESC
JUDEȚUL SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR.845
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 17 IUNIE 2015
Instanța constituită din
PREȘEDINTE G. B.
GREFIER A. B.
Pe rol, judecarea plângerii contravenționale introdusă de contravenienta M. A. în contradictoriu cu agentul constatator Inspectoratul de Poliție Județean Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art.131 din noul cod de procedură civilă, instanța verifică și stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, conform art.94 din codul procedură civilă coroborat cu art.32 din OG 2/2001.
Instanța constatând terminată cercetarea judecătorească, rămâne în pronunțare.
JUDECĂTORIA
Asupra procesului civil de față, constată următoarele:
Sesizarea instanței.
Prin procesul - verbal de contravenție . nr._ din 08 ianuarie 2015 încheiat de organele Poliției orașului Gura Humorului i-au aplicat contravenientei M. A. 9 puncte amendă în valoare de 877,5 lei și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzută art.48 alin.1 din OUG 195/2002 republicat.
În sarcina contravenientei s-au reținut că pe data de 08 ianuarie 2015,orele 16,24 în timp ce conducea autoturismul marc a VW B. cu număr de înmatriculare_ pe DN 17 în interiorul localității F., cu viteza de 105 km./h în localitate (+55 km./h.), înregistrată cu aparatul R. Autovision . 444 montat pe auto MAI_, în mișcare.
Împotriva sus menționatului proces - verbal la data de 15 ianuarie 2015 a formulat plângere contravenienta solicitând anularea acestuia, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii s-au arătat următoarele:
- i-a fost îngrădit dreptul la apărare prin aceea că nu i s-a dat posibilitatea să facă obiecțiuni și să-și facă apărări, ceea ce vine în contradicție cu dispozițiile art.6 din CEDO;
- agentul constatator nu a înserat în cuprinsul procesului-verbal de contravenție tipul aparatului cinemometru folosit, . numărul certificatului de omologare și fiind amplasat pe un vehicul în mișcare agentul constatator este obligat să precizeze dacă aparatul era donat cu „discriminator de direcție”, fiind vorba despre o marjă de eroare de +_ 4%;
- organul constatator conform jurisprudenței CEDO are obligația a aproba cele reținute în actul de constatare, deoarece sarcina probei îi incumbă, sens în care a făcut referire la decizia CEDO Osturk contra Germaniei din 21 februarie 1984 și a deciziei A. contra României.
Câtă vreme agentul constatator nu a indicat aceste probe în cuprinsul actului constatator precum și atestatul profesional al operatorului, actul întocmit este lovit de nulitate.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii în raport de disp.art.5 alin.5 și art.21 alin.3 din OG 2/2001 s-a solicitat înlocuirea sancțiunii cu avertisment.
S-a anexat în copie: procesul-verbal contestator și cartea de identitate.
Motivarea în drept.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe disp. OG 2/2001 și ale CEDO.
Poziția procesuală a agentului constatator.
Prin întâmpinările depuse la dosar (fila 24-26) agentul constatator a solicitat respingerea plângerii invocând următoarele aspecte:
- procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, cu atât mai mult cu cât, contravenienta a fost oprită în trafic și i s-a adus la cunoștință fapta comisă, ba mai mult după întocmirea și înmânarea acestuia, aceasta a arătat că nu dorește să facă obiecțiuni, ba mai mult l-a semnat;
- criticile formulate de contravenientă și prin care se invocă nulitatea procesului-verbal nu se regăsesc în dispozițiile legale care conduc la anularea acestuia;
- s-a susținut că în mod incorect contravenienta a făcut referire la dispozițiile CEDO respectiv cauza A. contra României, câtă vreme respectiva pune în discuție sancțiunea contravențională neplătită care se transformă în închisoare contravențională, respectiv într-o pedeapsă privată din libertate și pentru care motiv a fost asimilată acuzație în materie penală, ori, celelalte prevederi din materia contravențională nu se regăsește ca și sancțiune contravențională vreo sancțiune care să ducă la o pedeapsă privativă de libertate, ceea ce pune în discuție noțiunea de „acuzație în materie penală”, asimilată materiei contravenționale;
- tot astfel, s-a arătat că în cuprinsul procesului-verbal este menționat tipul cinemometrului,
- referitor la marja de eroare de +_4% km. / h. pentru viteze pentru 100 km/h., s-a susținut că agentul constatator al Poliției rutiere nu trebuie să-l aibă în vedere, ea reprezentând o eroare de toleranță și nu se referă la viteza înregistrată de aparatul radar, ci la acea marjă de eroare în care aparatul radar trebuie să se încadreze pe timpul efectuării testelor de specialitate în cadrul Biroului Român de Metrologie Legală înainte de a primi buletinul de verificare metrologică;
- în același timp s-a susținut că în ceea ce o privește pe contravenientă, se poate observa că aceasta nu a ridicat obiecțiuni cu privire la abaterea pentru care a fost sancționată, iar cele reținute în sarcina sa sunt dovedite cu actele pe care le anexează, respectiv: rapoartele întocmite de agent șef C. D. și ag.șef adj.P. I., imagini înregistrate de aparatul radar cu privire la abaterea săvârșită, suportul magnetic (CD) cu imaginile înregistrate, buletinul de verificare metrologică_ din 01 aprilie 2014 eliberat de Biroul Român de Metrologie Legală, atestat operator radar_ din 07 aprilie 2010 aparținând agent șef C. D., atestat operator radar_ din 11 mai 2010 aparținând agent șef adj. P. I., certificatul de omologare 012 din 13 martie 2009 eliberat de Biroul Român de Metrologie Legală și adresa 624.749/S1/BN din 08 noiembrie 2011 a Direcției rutiere din cadrul IGPR.
Probe.
În afara înscrisurilor depuse de părți la dosar și la care s-a făcut referire mai sus nu s-a solicitat administrare altor probe, ba mai mult contravenienta nu s-a mai prezentat în instanță.
Situația reținută de instanță.
Prin procesul - verbal de contravenție . nr._ din 08 ianuarie 2015 încheiat de organele Poliției orașului Gura Humorului i-au aplicat contravenientei M. A. 9 puncte amendă în valoare de 877,5 lei și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzută art.48 alin.1 din OUG 195/2002 republicat, întrucât pe data de 08 ianuarie 2015,orele 16,24 în timp ce conducea autoturismul marc a VW B. cu număr de înmatriculare_ pe DN 17 în interiorul localității F., cu viteza de 105 km./h în localitate (+55 km./h.), înregistrată cu aparatul R. Autovision . 444 montat pe auto MAI_, în mișcare.
Din examinarea planșelor fotografice (fila 29 la dosar) și a CD-ului (fila 30) reiese că aparatul radar a surprins-o pe contravenient conducând, în localitate, cu viteza de 105 km/h.
Soluția instanței.
Plângerea formulată de contravenientă apare ca nefondată și urmează a fi respinsă ca atare.
Pentru a se hotărî astfel, urmează a fi avute în vedere următoarele aspecte:
Procesul - verbal de contravenție se bucură de forță probantă proprie atunci când cuprinde constatări personale ale agentului constatator, constatări care sunt prezumate a fi reale câtă vreme procesul verbal este întocmit cu respectarea cerințelor legale privitoare la formă (art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001), iar contravenienta nu face dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută de către agentul constatator.
Potrivit dispozițiunilor art.249 din noul cod de procedură civilă „cel ce face o susținere în cursul procesului, trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”, iar conform art.250 din același cod „dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumții, mărturisirea uneia dintre părți, făcută din proprie inițiativă sau obținută la interogatoriu, prin expertiză, prin mijloace materiale de probă, prin cercetarea la fața locului, sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege”.
Prin urmare, procesul - verbal de contravenție se bucură de „o prezumție de legalitate”, câtă vreme acest lucru nu a fost răsturnat printr-o probă contrară.
Prin hotărârea din 31 martie 2008 dată în cauza A. împotriva României CEDO a statuat că „sarcina probei revine acuzării și îndoiala profită acuzatului” și, prin urmare, este greșit ca să se inverseze sarcina probei privind prezumția de legalitate și temeinicia procesului - verbal.
În același timp s-a precizat că în cadrul unei proceduri ce poate fi calificată drept „penală”, a unei astfel de garanție, destinată să restabilească echilibru dintre presupușii autori ai faptelor ilegale și autoritățile chemate să-i urmărească și să-i pedepsească, cauza trebuie judecată echitabil, astfel cum prevăd art.6 din Convenție ( prezumția de nevinovăție și că sarcina probei revine acuzării și îndoiala profită acuzatului ).
Așadar, s-a considerat că prezumția de legalitate și de adevăr a procesului verbal de contravenție, este o prezumție „lipsită de rezonabilitate”, iar nerespectarea garanțiilor fundamentale – printre care și prezumția de nevinovăție – care protejează indivizii în fața posibilelor abuzuri în fața autorităților încalcă dispozițiile art.6 din Convenție, care are ca finalitate – cum s-a arătat mai sus – nu de a înlătura prezumțiile ( inclus cea de legalitate ) din materie contravențională, ci de a le include în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând dreptul de apărare.
Referitor la susținerile contravenientei în legătură cu cele consemnate în cuprinsul procesului – verbal trebuie făcute următoarele mențiuni:
Constatarea faptei contravenționale a fost făcută cu ajutorul unui aparat tehnic, în speță, cinemometrul de control tip autovision ROM 444, în termenul de valabilitate de un an, menționat prin Buletinul de verificare metrologică_ din 01 aprilie 2014 eliberat de Biroul Român de Metrologie Legală.
De asemenea, cei doi lucrători de poliție au atestatul de operator autovision nr._ din 07 aprilie 2010 în ceea ce-l privește pe agent șef C. F. D. și respectiv_ din 11 mai 2010 pentru agent șef adj. P. I..
Referitor la marja de eroare la care a făcut referire contravenientul trebuie menționat că potrivit Minutei din 05 octombrie 2012 privind unificarea practicei judiciare în ceea ce privește aplicarea Ordinului 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de Metrologie Legală NML_, Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor, în cadrul plângerilor contravenționale s-a stabilit că cinemometrele verificate metrologic au incluse în marjele de eroare prevăzută de art.3.1.1 lit.c din Ordinul 301/2005 și că nu există un temei de drept care să permită agentului constatator sau judecătorului să stabilească altă viteză cu care circula un autovehicul decât cea indicată de cinemometru, întrucât aceasta echivalează cu a nu acorda eficiență acestora, care au o reglementare legală specială.
Prin urmare, susținerile contravenientei nu-și au nici un fel de justificare și nu au fost dovedite cu nimic.
Dimpotrivă, cele reținute în sarcina contravenientei prin procesul – verbal a cărui anulare s-a solicitat, instanța constată că ele sunt corect stabilite, încât – sub acest aspect – procesul – verbal este întocmit în concordanță cu dispozițiile legale.
Cât privește cel de-al doilea aspect invocat de contravenient, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertisment, trebuie avute în vedere următoarele prevederi:
Potrivit art.5 alin.5 din OG 2/2001 „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, iar conform și art.7 alin.2 din același act normativ „avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă”.
Prin articolul art.21 alin.3 din OG 2/2001 se menționează că sancțiunile se aplică gradual în limitele prevăzute de actul normativ, iar în efectuarea operațiunii de individualizare a sancțiunilor contravenționale, punctul de plecare îl constituie fapta contravențională corelată cu întreg complexul de date care indică periculozitatea ei socială, iar ca punct final, situația contravenientului privită în raport cu împrejurările ce țin de atitudinea acestuia față de fapta săvârșită.
În raport de cele reținute în sarcina contravenientei, de poziția procesuală a acestuia, cât și de viteza cu care acesta a circulat în localitate, nu se poate susține că fapta este lipsită de pericol social, ba dimpotrivă prezintă un pericol social sporit, încât nu sunt motive care să conducă la reindividualizarea sancțiunii prin aplicarea unei sancțiuni mai blânde.
Pentru aceste considerente plângerea urmează a fi respinsă în totalitate.
Văzând că plângerea a fost legal timbrată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Respinge plângerea contravențională introdusă de contravenienta M. A. – CNP:_ din comuna M. Sulița, . în contradictoriu cu agentul constatator Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, ca nefondată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc.
Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
G. B. A. B.
Red.Ghe.B.
Tehnored.A.B.
Ex:4/08 iulie 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 809/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 861/2015.... → |
|---|
