Contestaţie la executare. Sentința nr. 579/2013. Judecătoria CARANSEBEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 579/2013 pronunțată de Judecătoria CARANSEBEŞ la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 4928/208/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CARANSEBEȘ
J. C. S.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.579/2013
Ședința Publică din: 21 februarie 2013
PREȘEDINTE: O. D.
GREFIER: G. N.
S-a luat în examinare cererea formulată de contestatoarea Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale – Unitatea Teritorială 355 P. în contradictoriu cu intimatul R. N., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 14 februarie 2013 și concluziile părților sunt cuprinse în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. Instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 21 februarie 2013.
INSTANȚA,
Deliberând, asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Caransebeș, sub nr._ / 27.12.2012, contestatoarea Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale – Unitatea Teritorială 355 P., a chemat în judecată intimatul R. N. și a solicitat instanței desființarea popririi comunicată prin adresa de înființare a popririi la data de 18.12.2012, de către executorul judecătoresc Ț. M. în dosarul execuțional nr. 477/2012 .
În motivarea cererii, contestatoarea arată că, la data de 18.12.2012, i-a fost comunicată prin poștă adresa de înființare a popririi și Procesul verbal de cheltuieli executare silită, prin care a fost înștiințată cu privire la dosarul execuțional nr. 477/2012, respectiv_ al Judecătoriei Caransebeș, în care se instrumentează executarea silită la cererea creditorului R. N., împotriva debitorului Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale – Unitatea Teritorială 355 P., în temeiul titlului executoriu Sentința nr. 421/22.05.2009, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, prin care este stabilit debitul total de 25.587,80 lei din care suma de 22.934 lei cu titlul de valoare actualizată cu indicele prețurilor de consum a suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare acordate prin titlul executoriu, iar suma de 2653,80 lei cu titlu de executare silită.
A arătat că nu se poate institui înființarea popririi deoarece în prezent a fost formulat recurs împotriva Sentinței civile nr. 3559/2012, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul cu nr._ .
Contestatoarea a mai menționat că titlul care se solicită a fi executat intră sub incidența OUG nr. 71/2009, actualizată, privind plata unor sume prevăzute de titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, care la art. 1 prevede că „plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
La aliniatul 2 se prevede că în cursul termenului prevăzut la alin. 1, orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
În drept, a fost invocată OUG nr. 71/2009, actualizată.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru, conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.
În dovedirea acțiunii contestatoarea a depus: copia procesului verbal de executare silită (f.5), adresa de înființare a popririi (f.4)
Intimatul R. N. a formulat întâmpinare la dosar (f. 8-14 dosar), denumită „concluzii scrise”, prin care solicită respingerea cererii reclamantei contestatoare.
Intimatul a arătat în motivarea întâmpinării că, prin sentința civilă nr. 421/22.05.2009, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, instanța a admis acțiunea pârâtului, în sensul că a dispus ca reclamanta contestatoare să-i plătească acestuia drepturile bănești, reprezentând drepturi bănești în sumă de 22.934 lei, sume actualizate cu rata inflației, calculate la data efectuării plății.
S-a solicitat debitoarei Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale – Unitatea Teritorială 355 să achite de bună-voie această sumă cuvenită, formulând adresă în acest sens, prin intermediul B. Ț. M., însă fără rezultat.
În consecință, B. Ț. M. a formulat somație de plată din data de 30.05.2012 către Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale – Unitatea Teritorială 355, acordând termen de plată 6 luni de la primirea acesteia.
Intimatul a mai arătat că reglementările prevăzute de OUG 71/2009 contravin dispozițiilor și jurisprudenței CEDO, că executarea silită a unora dintre hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele din România a fost amânată de către puterea legislativă pentru prima dată prin Ordonanța de Urgență nr. 75/2008, care privea doar sumele obținute de personalul din sistemul justiției, apoi continuată de și extinsă la întreg personalul bugetar prin OUG nr. 71/2009; OUG 18/2010, OUG nr. 45/2010 și OUG 113/2010.
A apreciat intimatul că raportând dispozițiile din ordonanțele de urgență menționate la dispozițiile art. 1 alin4 din Constituție, se constată că Guvernul României intervine în actul de justiție, stabilind prin ordonanțe sau ordonanțe de urgență, dacă și când pot fi executate silit unele din hotărârile judecătorești.
Intimatul a mai menționat că Raportând prevederile din Ordonanțele de Urgenta in discuție, ca si amendamentele propuse de Comisia juridica, la dispozițiile art. 16 alin.1 si 2 din Constituția României, care consacra principiul egalității in drepturi, se constata ca prin acestea se instituie o dubla discriminare intre cetățenii acestei tari.
Pe de o parte, a susținut intimatul, discriminarea se instituie intre creditorii salariați sau foști salariați ai instituțiilor statului ce dețin hotărâri judecătorești prin care au obținut drepturi natura salariala, creditori care nu-si pot valorifica aceste drepturi prin executare silita asupra instituțiilor statului si creditorii care au obținut prin hotărâri judecătorești recunoașterea unor drepturi de alta natura, care au dreptul de a cere executarea silita contra instituțiilor statului, cum ar fi: restituirea unor taxe încasate cu încălcarea legislației comunitare, plata unor prestații efectuate in baza unor contracte, iar pe de altă a parte, se instituie o discriminare intre creditorii posesori ai altor titluri executorii, cum ar fi: acte notariale, contracte de asistenta juridica încheiate de avocați, contracte bancare, contracte de leasing, bilete la ordin sau cec-uri, creditori care își pot obține drepturile prin executare silita, si creditorii posesori ai unor hotărâri judecătorești. Intimatul a concluzionat că o hotărâre judecătoreasca prin care s-a obținut un drept de natura salariala contra unei instituții publice nu are nici o valoare in România, pe când chiar înscrisurile sub semnătura privata, cum sunt unele dintre cele enumerate anterior, au o însemnătate maxima, putând fi puse in executare oricând.
Intimatul a mai învederat si faptul că dispozițiile Ordonanțelor de Urgenta arătate mai sus, ca si iminenta modificare a acestora, încalcă in mod flagrant si dispozițiile art. 21 alin. 1-3 din Constituția României, privind accesul liber la justiție.
Intimatul a concluzionat că, atâta vreme cat creditorii dețin titluri executorii, constând in hotărâri judecătorești definitive, investite cu formula executorie, debitorul nu poate amâna ori întârzia executarea prin adoptarea, la inițiativa sa, a unor acte normative prin care sa fie amânata executarea acestora.
Din analiza înscrisurilor de la dosar, instanța reține, în fapt, următoarele:
Prin sentința civilă nr. 421 a Tribunalului C.-S., pronunțată în dosar nr._ (f. 15-18), s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul R. N. alături de alți reclamanți împotriva pârâtei Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale – Unitatea Teritorială 355 Caransebeș și a chematelor în garanție Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale – București și M.I.R.A, s-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a drepturilor salariale, reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru perioada 01.01._09, sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței drepturilor și până la data plății efective.
Întrucât contestatoarea nu a executat această hotărâre judecătorească, intimatul R. N. s-a adresat B. Ț. M., pentru executarea silită a acestei creanțe, formându-se dosarul execuțional nr. 477/2012, respectiv_ al Judecătoriei Caransebeș.
Împotriva executării silite și a actelor de executare silită efectuate în dosar nr. 477/2012 s-a formulat la data de 14 iunie 2012 contestație la executare de către contestatoarea din prezenta cauză înregistrată sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 3559/2012 pronunțată în dosarul cu nr. mai sus indicat s-a respins contestația la executare. În motivarea sentinței s-a reținut că, contestatoarea a atacat somația comunicată în data de 01.06.2012 cu privire la debitul în cuantum de 22.934 lei, somație emisă în dosarul de executare silită cu nr. 477/2012, însă a fost analizată somația depusă de către contestatoare și emisă, potrivit sentinței indicate, în același dosar execuțional la data de 30.05.2012 pentru suma de 9484,64 lei ( debit stabilit în baza sentinței civile nr. 816/2009 a Tribunalului C.-S.).
Împotriva acestei sentințe contestatoarea a formulat recurs la Tribunalul C.-S..
Până la soluționarea recursului, executorul judecătoresc a dispus în același dosar de executare silită – dosar nr. 477/2012, înființarea popririi, prin procesul verbal de înființare a popririi din data de 14.12.2012, asupra sumelor de bani deținute sau pe care le va deține contestatoarea până la concurența debitului total de_,80 lei, menționându-se că titlul executoriu este reprezentat de sentința nr. 421/2009.
Potrivit extrasului de pe portalul instanțelor, la data de 18.02.2013 s-a admis recursul formulat de contestatoare împotriva sentinței civile nr. 3559/2012, s-a modificat în totalitate sentința civilă recurată și s-a admis contestația la executare fiind anulate formele de executare.
Față de această situație de fapt, în care formele de executare silită efectuate în dosar nr. 477/2012 au fost anulate, rezultă că nici procesul verbal de înființare a popririi, act încheiat anterior admiterii recursului, însă subsecvent actelor anulate prin admiterea acestuia, nu poate fi valabil, fiind de asemenea lovit de nulitate.
Astfel, în temeiul art. 404 alin. 1 C.pr. civ. coroborat cu art. 106 alin. 1 C.pr. civ. potrivit căruia anularea unui act de procedură atrage și nulitatea actelor următoare, în măsura în care acestea nu pot avea o existență de sine stătătoare și, constatând că actele anterior efectuate au fost anulate, iar procesul verbal de înființare a popririi nu poate avea o existență de sine stătătoare, instanța va admite contestația la executare formulată de contestatoarea Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale – Unitatea teritorială nr. 355, va anula procesul verbal de înființare a popririi din data de 14.12.2012 emis în dosarul execuțional nr. 477/2012 al B. Ț. M. și va dispune desființarea popririi efectuate în baza acestui proces verbal.
În temeiul art. 274 C.pr. civ. se va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale – Unitatea teritorială nr. 355, cu sediul în P., nr. 186, jud. C.-S., în contradictoriu cu pârâtul R. N., domiciliat în Caransebeș, ., ., jud. C.-S.. Anulează procesul verbal de înființare a popririi din data de 14.12.2012 emis în dosarul execuțional nr. 477/2012 al B. Ț. M. și dispune desființarea popririi efectuate în baza acestui proces verbal.
În temeiul art. 274C.pr. civ. ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.02.2013.
PREȘEDINTEGREFIER
O. D. G. N.
Red.OD
Tehnored.GN
Ex.4-/28.02.2013
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 852/2013. Judecătoria CARANSEBEŞ | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 494/2013.... → |
|---|
