Rectificare carte funciară. Sentința nr. 2082/2013. Judecătoria CARANSEBEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2082/2013 pronunțată de Judecătoria CARANSEBEŞ la data de 05-07-2013 în dosarul nr. 222/208/2013
ROMÂNIA
JUDECATORIA CARANSEBES
JUDEȚUL C.-S.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2082/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 5.07.2013
PREȘEDINTE :Z. T. A.
GREFIER: S. V.
Pe rol judecarea cererii având ca obiect rectificare carte funciară și constatare drept de superficie, formulată de reclamantul M. Caransebeș, prin Consiliul Local și Primar, în contradictoriu cu pârâții B. M. și B. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsa părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 21 iunie 2013 și concluziile părților sunt cuprinse în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. Instanța, pentru ca părțile să depună concluzii scrise la dosar, a amânat pronunțarea pentru data de 28.06.2013 și pentru deliberare la data de 5.07.2013.
INSTANTA
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Caransebeș sub nr._ /25.01.2013, reclamantul M. Caransebeș, prin Consiliul Local și Primar a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții B. M. și B. A. ca, prin sentința ce se va pronunța, să se constate că au dobândit dreptul de proprietate și superficie asupra construcțiilor existente pe terenul nr. top.445 înscris in CF_ Caransebeș; să se constate că intabularea acestei construcții în favoarea proprietarilor terenurilor este lipsită de orice temei legal, solicitând astfel radierea dreptului înscris și intabularea dreptului lor de superficie, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, prin Titlul de proprietate nr.9955 din 23.11.2011, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, printre alte imobile, și asupra parcelei nr. top.445 în suprafața de 8991m.p. înscrisă în CF vechi 321, iar în prezent prin succesiune și donație, a devenit proprietar pârâtul B. A..
Deși dreptul de proprietate a fost restabilit prin Titlul de proprietate doar asupra terenului, pârâta B. M. reușește să intabuleze, în favoarea sa, și construcțiile creșă + maternitate, magazie de furaje, centrală termică, birouri, grajdul nr. 1 și locuințe sociale, deși acestea erau proprietatea lor. Disp. art.29 alin. 1-7 din Legea nr. 18/1991, prevede că acestea devin proprietate privată a localității unde acestea se află, dacă nu au fost vândute într-un an de la desființarea CAP. Potrivit disp. art. 26 din Legea 7/1996, dreptul de proprietate dobândit prin lege este opozabil față de terți fără înscrierea in cartea funciară, prin însuși efectul legii. Astfel, în momentul in care pârâta și-a înscris dreptul de proprietate în CF, reclamantul fiind deja proprietar, intabularea pârâtei nu avea și nici nu are nici un temei legal și se impune radierea ei și totodată intabularea dreptului reclamantei de superficie privind construcțiile existente.
Cererea a fost întemeiată pe disp. art. 29 din Legea 18/1991, art.34,35,36 din Legea 7/1996.
Pârâții au depus întâmpinare (fila 10) prin care au solicitat respingerea acțiunii.
În motivare, se arată că, imobilul din CF_ Caransebeș cu nr. top. 445, de 8991 mp, provenit din CF vechi 321 mp, este, în momentul de față, proprietatea pârâtului B. A., dreptul de proprietate fiind dobândit cu act autentic, de la mama sa, pârâta B. M.. Mai arată că pârâții s-au judecat cu Statul R. reprezentat de M. Caransebeș, prin Primăria municipiului Caransebeș și, prin sentința civilă nr. 818/2008, pronunțată în dosar nr._, s-a stabilit în mod definitiv și irevocabil care este limita proprietății pârâților și a Municipiului Caransebeș, fiind stabilită linia de hotar și s-a dispus anularea tuturor contractelor de închiriere încheiate de consiliul Local Caransebeș cu diferite persoane, asupra imobilului din litigiu.
Mai arată pârâții că, în cauză, există autoritate de lucru judecat, întrucât, între aceleași părți, și, în principiu, cam cu același obiect, părțile s-au mai judecat în mod definitiv și irevocabil.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că cererea nu este întemeiată, pentru motivele ce urmează a fi expuse.
În fapt, din extrasul C.F. de la f. 19 dosar, instanța reține că pârâtul B. A. este proprietar tabular, prin donație, asupra imobilului cu nr. top 445 Caransebeșul Nou, în suprafață de 8992 mp, Câmpul lui A. – arabil, precum și asupra imobilelor construcții – grajd, creșă și maternitate, magazie de furaje, centrală termică, birouri, grajdul nr. 1 și o parte din locuințele sociale, edificate pe teren, ambele imobile fiind înscrise în C.F. nr._ Caransebeș (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. 321 Caransebeșul Nou).
Înscrierea dreptului de proprietate asupra construcțiilor a avut loc în baza încheierii de Carte funciară depusă la f. 30 dosar, în anul 2004, la cererea autoarei pârâtului B. A., pârâta B. M. (f. 31), cerere formulată în baza adeverinței de la f. 32 dosar. Prin această din urmă adeverință s-a atestat faptul că, pe parcelele cu nr. top. 446 și 445, se află construite grajdul, creșa, maternitatea și magazia de furaje, centrala termică, grajdul nr. 1 și parte din locuințele sociale, care fac și obiectul cererii de rectificare carte funciară cu care a fost instanța investită în prezenta cauză și asupra cărora reclamantul pretinde că a dobândit un drept de proprietate în baza art. 29 din Legea nr. 18/1991.
Din examinarea dosarului nr._, acvirat prezentei cauze, instanța reține că, între reclamantul din prezenta cauză, pârâta B. M., precum și între o . alte persoane, s-a purtat anterior un litigiu având ca obiect grănițuire, revendicare, evacuare și anulare contracte de închiriere, litigiu finalizat prin respingerea, de către Curtea de Apel Timișoara, prin Decizia civilă nr. 320/R/2.02.2012, a recursului declarat de către pârâtul din cauza respectivă, M. Caransebeș, prin primar.
În motivarea Deciziei Curții de Apel Timișoara se arată (f. 209 a dosarului de recurs) că, în mod corect, a fost stabilit dreptul de proprietate al pârâtei din prezenta cauză, B. M., asupra, printre altele, a imobilului cu nr. top. 445 – Arabil în Câmpul lui A., cu grajd, creșă și maternitate, magazie de furaje, centrală termică, birouri, grajdul nr. 1 și o parte din locuințele sociale, cu suprafața de 8991 mp, înscrisă în C.F. nr. 321 Caransebeș.
S-a mai reținut, în cuprinsul deciziei amintite, că proprietară asupra construcțiilor edificate pe terenurile arătate anterior, printre care și cel cu nr. top. 445, este reclamanta, în virtutea dreptului său de proprietate asupra terenurilor pe care sunt edificate, recunoscându-se astfel, practic, dreptul de proprietate al reclamantei, dobândit prin accesiune, asupra construcțiilor cu privire la care reclamantul din prezenta cauză invocă un drept de proprietate.
Ca atare, recunoscându-se pârâtei B. M., autoarea pârâtului B. A., un drept de proprietate dobândit prin accesiune, recunoaștere care a avut loc prin hotărâre judecătorească irevocabilă, recunoașterea neavând loc prin dispozitivul hotărârii, ci în considerentele acesteia, este incidentă prezumția legală a autorității lucrului judecat, prezumție car, în acest caz, este absolută (raportat la faptul că, în prezenta cauză, o parte dintre părți sunt identice cu cele din dosarul cu nr._, iar în ceea ce îl privește pe pârâtul B. A., acesta este succesorul cu titlu particular al pârâtei B. M., fiind deci singurul care ar fi putut invoca o eventuală inopozabilitate a celor statuate în cadrul procesului în care nu a fost parte, lucru care însă nu ar fi fost în interesul său).
Astfel, autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 C.civ. și art. 166 C.proc.civ.) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C.civ.).
Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.
Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin.(2) C.civ., în relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
Ca atare, instanța reține că, odată ce s-a statuat prin considerentele unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, că pârâta din prezenta cauză a dobândit un drept de proprietate prin accesiune, inclusiv asupra construcțiilor edificate pe terenul cu nr. top. 445, nu este posibilă reanalizarea dreptului de proprietate asupra construcțiilor arătate, în prezenta cauză, chiar dacă reclamantul invocă un mod de dobândire pe care nu l-a invocat în cauza precedentă (purtată și în contradictoriu cu pârâta B. M., din prezenta cauză), respectiv dispozițiile art. 29 din Legii nr. 18/1991.
Această concluzie este singura de natură a asigura principiul securității și stabilității raporturilor juridice, titlul de dobândire a dreptului de către autoarea pârâtului B. A. neputând fi repus în discuție, astfel cum s-a arătat mai sus, nu este posibilă nici rectificarea cărții funciare în sensul solicitat de reclamant.
Ca atare, văzând deci prevederile art. 1200 pct. 4 și art. 1202 alin.2 C.civ., art. 34 din Legea nr. 7/1996, instanța va respinge cererea formulată, ca neîntemeiată.
Pe cale de consecință, văzând că reclamantul a căzut în pretenții, instanța va respinge și cererea acestuia având ca obiect cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește cererea pârâtului având ca obiect cheltuieli de judecată, instanța o va respinge, aceasta nefiind dovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca neîntemeiată cererea având ca obiect rectificare carte funciară și constatare drept de superficie, formulată de reclamantul M. Caransebeș, prin Consiliul Local și Primar, în contradictoriu cu pârâții B. M. și B. A.,domiciliati in Caransebes Calea Severinului nr.7,judet C. S..
Respinge cererile părților având ca obiect cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 iulie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Z. T. A. S. V.
Red.Tehnored.ZT 5.11.2013
Ex.5/ 5.11.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1132/2013.... | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 3229/2013. Judecătoria... → |
|---|
