Obligaţie de a face. Sentința nr. 1350/2013. Judecătoria CARANSEBEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1350/2013 pronunțată de Judecătoria CARANSEBEŞ la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 2288/208/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CARANSEBEȘ
JUDEȚUL C.-S.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1350/2013
Ședința publică din 19 aprilie 2013
PREȘEDINTE :T. Z.
GREFIER: I. H.
S-a luat în examinare cererea formulată de reclamantul R. D.-F., în contradictoriu cu pârâții . Caransebeș și E. Romania Asigurare-Reasigurare SA București, cu obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 12.04.2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când s-a dispus amânarea pronunțării cauzei pentru data de astăzi, când,
INSTANȚA,
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ /11.06.2012, reclamantul R. D.-F. a chemat în judecată pârâții . Caransebeș și E. Romania Asigurare-Reasigurare SA București, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei . Caransebeș să-i restituie autoturismul-proprietate personală, marca Ford Focus, cu nr. de înmatriculare_, obligarea asigurătorului E. R. Asigurare-Reasigurare SA a garanta costurile reparației efectuate de pârâta . la autoturismul reclamantului, în baza poliței de asigurare facultativă tip CASCO. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul arată că este proprietarul autoturismului marca Ford Fiesta cu nr. de înmatriculare_ -autoturism asigurat facultativ CASCO la E.. În data de 23.04.2012, reclamantul a fost implicat într-un accident de circulație, el fiind cel vinovat de producerea acestuia, încheind în acest sens o constatare amiabilă a accidentului.
Ulterior, în data de 26.04.2012, inspectorul de daune E., L. G., încheie cele 3 procese-verbale de constatare a pagubelor, comunicate atât reclamantului cât și service-ului ., în baza cărora service-ul începe lucrările de reparație.
Se arată că, în momentul în care a solicitat înapoierea autoturismului proprietate personală, indicat mai sus, reclamantul a întâmpinat refuz din partea pârâtei, cu motivarea că asigurătorul refuză plata, în condițiile în care polița de asigurare CASCO era valabilă, iar service-ul a început reparațiile la indicațiile inspectorului de daune E., L. G., prin comunicarea către service a celor 3 procese-verbale de constatare a pagubelor.
Reclamantul arată că, în opinia sa, în situația în care pârâta nu ar fi avut acceptul de a începe reparațiile din partea asigurătorului, aceasta nu trebuia să efectueze reparațiile, comunicându-i reclamantului acest aspect, astfel că, orice culpă a celor două societăți (service și asigurător) nu poate avea consecințe asupra reclamantului, asigurat de bună-credință și nu justifica abuzul pârâtei, în sensul de a nu-i restitui autoturismul.
În drept, reclamantul invocă dispozițiile art. 563 și art. 566 Cod civil.
În dovedirea cererii, reclamantul depune la dosar copie poliță de asigurare, procesul-verbal de constatare a pagubelor, constatarea amiabilă a accidentului.
Pârâta S.C. M. P. S.R.L. a formulat întâmpinare (f. 13) și cerere reconvențională, solicitând respingerea acțiunii formulate, cu cheltuieli de judecată, în subsidiar arătând că este de acord cu cererea reclamantului de predare a autoturismului, cu condiția achitării de către acesta a sumei de 14.962, 72 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la autoturism.
În motivare, se arată că, între părți (reclamant și pârâta S.C. M. P. S.R.L.), s-a încheiat contractul de reparație nr._, care prevede, la pct. 6.2, că predarea autoturismului reparat către client se face numai după achitarea integrală a facturilor de către acesta. Reparațiile au fost efectuate în baza acestui contract, iar necesitatea lor a rezultat din procesul-verbal de constatare a pagubelor încheiat de reclamant cu reprezentantul societății de asigurare, respectiv inspectorul de daune.
Din suma de 19.762 lei, s-a achitat de către asigurător, pentru R. D. F., suma de 2900 lei și 1900 lei, rămânând neachitată suma de 14.962, 72 lei, pe care o solicită de la reclamant, având în vedere, printre altele, și faptul că factura a fost emisă pe numele pârâtului reconvențional, precum și faptul că facturile achitate au fost achitate de către S.C. E. S.A. în numele și pentru acesta.
Mai arată pârâta reclamantă reconvențională că reclamantul pârât reconvențional are posibilitatea deschiderii unui litigiu împotriva asigurătorului, cu atât mai mult cu cât între S.C. M. P. S.R.L. și S.C. E. S.A. nu există niciun raport juridic.
Pârâta S.C. E. S.A. nu a formulat întâmpinare și nu a trimis reprezentant în instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamantul pârât reconvențional R. D. și pârâta S.C. E. R. Asigurare-Reasigurare S.A. a fost încheiat, la data de 04.01.2012, contractul de asigurare pentru avarii și furt depus la f. 5-6 dosar, reclamantul achitând primele de asigurare (f. 7), iar cu ocazia avarierii autoturismului asigurat într-un accident de circulație, a fost încheiat, la data de 24.06.2012, între aceleași părți, procesul-verbal de constatare a pagubelor de la f. 8-10. De asemenea, pârâta S.C. E. R. Asigurare-Reasigurare S.A. a emis documentul de intrare în reparație de la f. 27, în care a cuprins părțile avariate și în care au fost prevăzute modalitățile de efectuare a reparației, respectiv, fie în unitățile Service cu care Asirom are încheiate contracte de parteneriat, fie prin plata înainte de reparație, în anumite condiții, fie în alte unități service cu care asigurătorul nu are încheiate contracte de parteneriat, cu anumite consecințe enumerate în act.
În speță, reclamantul a încheiat cu S.C. M. P. S.R.L., contractul de reparație de la f. 30, autoturismul fiind recepționat în baza procesului-verbal de la f. 29, consemnându-se că reparațiile ce urmează a fi efectuate vor fi cele cuprinse în nota de constatare întocmită de S.C. E. Asigurare Reasigurare S.A.
Potrivit prevederilor art. 5.3 din contractul de reparație, în cazul în care lucrările de reparație fac obiectul unui dosar de daune deschis la o societate de asigurare cu care S.C. M. P. S.R.L. are încheiată convenție de colaborare, conform listei afișate la recepție, autovehiculul poate fi ridicat numai după ce societatea de asigurare respectivă și-a dat acordul scris pentru acceptarea plății sumei prevăzute în devizul de reparație anexat la factură. Pentru dosarele de daune deschise la alte societăți de asigurare decât cele cu care S.C. M. P. S.R.L. are încheiate contracte de colaborare, contractul prevede (art.5.4) că autovehiculul poate fi ridicat doar după plata integrală, de către client, a reparațiilor prevăzute în devizul anexat facturii.
Potrivit art. 6.2 din contract, predarea autovehiculului reparat către client se face numai după achitarea integrală, de către acesta, a facturilor.
Rezultă că, potrivit contractului de reparație, cel care trebuie să efectueze plata facturilor este clientul care a introdus autoturismul în reparație, respectiv reclamantul, existând, alternativ, posibilitatea ridicării autoturismului de către client în ipoteza în care societatea de asigurare își dă acordul scris pentru plata facturilor către unitatea reparatoare, acord scris care, în speță, nu există, instanța neputându-se substitui părții în ceea ce privește darea acestui acord. În măsura în care refuzul de a-și da acordul scris a fost efectuat în mod discreționar și abuziv de către societatea de asigurare, reclamantul are posibilitatea intentării unei acțiuni în justiție împotriva acesteia, însă în prezenta cauză instanța nu a fost investită cu o asemenea acțiune, ci cu o acțiune având drept scop decontarea directă de către asigurător a plății reparației, către unitatea reparatoare.
Pe de altă parte, reclamantul nici nu a dovedit că este incident articolul 5.3 din contract, nerezultând din niciun act al dosarului existența protocolului de colaborare între S.C. M. P. S.R.L. și S.C. E. R. Asigurare-Reasigurare S.A.
În atare situație, cererea reclamantului de obligare a societății de asigurare la plata devizului de reparație către unitatea reparatoare nu poate fi admisă, întrucât între S.C. E. R. Asigurare-Reasigurare S.A. nu există niciun raport juridic, singurele raporturi juridice fiind stabilite între unitatea reparatoare, pe o parte, și reclamant, pe de altă parte, iar, în al doilea rând, între reclamant și societatea de asigurare (contractul de asigurare). Ca atare, singura posibilitate este aceea ca reclamantul să plătească costul reparației, urmând ca societatea de asigurare să achite acest cost către reclamant (în măsura îndeplinirii condițiilor contractului de asigurare), nefiind posibilă, în lipsa dovedirii unui raport juridic, obligarea direct a asigurătorului să plătească devizul de reparație societății care a întreprins reparația, atâta vreme cât acesta nu și-a dat vreun acord scris în acest sens, preluând datoria reclamantului, astfel cum au convenit părțile contractului de reparație.
Rezultă că cererea de obligare a pârâtei S.C. E. R. Asigurare-Reasigurare S.A. la plata reparației nu este întemeiată, urmând a fi respinsă. Reparația nefiind plătită, nu este posibilă nici ridicarea autoturismului, potrivit convenției părților, care are putere de lege între acestea.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională S.C. M. P. S.R.L. în contradictoriu cu reclamantul pârât reconvențional R. D. F., având ca obiect pretenții, respectiv plata costului reparației, această cerere urmează a fi admisă, întrucât pârâta reclamantă reconvențională S.C. M. P. S.R.L. și-a îndeplinit obligația de reparare prevăzută în contract, iar reclamantul pârât reconvențional nu și-a îndeplinit obligația corelativă de a achita prețul acestei reparații.
Astfel, reclamantul pârât reconvențional R. D. F. va fi obligat la plata, către S.C. M. P. S.R.L., a sumei de 14.962, 72 lei, reprezentând contravaloare reparație.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, reclamantul pârât reconvențional R. D. F. va fi obligat la plata, către pârâta reclamantă reconvențională S.C. M. P. S.R.L., a sumei de 2014, 00 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Întrucât reclamantul pârât reconvențional a căzut în pretenții, instanța va respinge cererea având ca obiect cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIV
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul R. D. F., domiciliat în mun. Caransebeș, ..1, ., jud. C.-S., în contradictoriu cu pârâții S.C. M. P. S.R.L.- cu sediul în mun. Caransebeș, .. 239, jud. C.-S., și S.C. E. R. Asigurare-Reasigurare S.A., cu sediul în mun. București, Sector 2, . nr. 10 A,având ca obiect obligație de a face și pretenții.
Admite cererea reconvențională formulată de către pârâta reclamantă reconvențională S.C. M. P. S.R.L. în contradictoriu cu reclamantul pârât reconvențional R. D. F., având ca obiect pretenții.
Obligă reclamantul pârât reconvențional R. D. F. la plata, către S.C. M. P. S.R.L., a sumei de 14.962, 72 lei, reprezentând contravaloare reparație.
Obligă reclamantul pârât reconvențional R. D. F. la plata, către pârâta reclamantă reconvențională S.C. M. P. S.R.L., a sumei de 2014, 00 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Respinge cererea având ca obiect cheltuieli de judecată, formulată de reclamantul pârât reconvențional R. D. F..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 aprilie 2013.
Z. T. pt. Grefier Harambasa I.-in C.O.
Grefier șef
B. G.
Red ZT
Tehnored SV
Ex.5/09.07.2013
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 762/2013.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2971/2013. Judecătoria... → |
|---|
