Plângere contravenţională. Sentința nr. 2248/2013. Judecătoria CARANSEBEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2248/2013 pronunțată de Judecătoria CARANSEBEŞ la data de 26-08-2013 în dosarul nr. 1079/208/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CARANSEBEȘ
JUDEȚUL C. S.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2248/2013
Ședința Publică din: 26.08. 2013
PREȘEDINTE: O. D.
GREFIER: G. N.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulată de petenta . în contradictoriu cu intimatul I. DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/25.02.2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19.08.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință, pronunțarea cauzei amânându-se pentru data de 26.08.2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș sub nr._ /19.03.2013 petenta . în contradictoriu cu intimatul I. DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/25.02.2013, în principal, în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertisment, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii petenta a arătat că, la data de 18.02.2013, orele 14:00 pe raza localității Buchin, agentul constatator a constatat că șoferul Kokai I. – angajat al societății nu deținea toate documentele necesare pentru transportul de marfă pe care îl efectua, respectiv lipsea CMR-ul.
Petentul a arătat că, fapta reținută nu constituie contravenție potrivit dreptului european, fiind reglementată de art. 4 pct.57.6 din HG 69 din 2012, a invocat prevederile art. 7 alin.1 din HG nr.69/2012 și a concluzionat că art.4 pct.57.6 din HG 69/2012 încalcă flagrant actele normative europene, singura soluție legală reprezentând-o lipsirea de efecte și aplicarea cu prioritate a dreptului european, în temeiul art. 148 alin.2 din Constituție.
Petentul a invocat Regulamentul CE nr. 1072/2009- 21octombrie 2009; Regulamentul CE nr. 1073/2009; Regulamentul CE nr. 1071/2009 și a concluzionat că dispozițiile art.4 pct. 57.6 din HG nr. 69/2012 care încriminează fapta contravențională de a conduce fără documente de transport, contravin celor 3 regulamente europene menționate și trebuie astfel considerate nelegale și lipsite de aplicare. A învederat petentul că statele membre nu pot stabili sancțiuni care să sancționeze conduite ce nu au nicio legătură cu Regulamentul european pe care statul încearcă să îl transpună în dreptul intern.
A mai arătat petentul că fapta reținută nu constituie contravenție, întrucât documentația de transport nu a lipsit, întrucât au fost identificate avizele de însoțire a mărfii corespunzătoare – avizul nr._, a invocat art. 3 pct.14 din OG 27/2011 și a apreciat că toate criteriile prevăzute de textul legal menționat au fost întrunite de avizul de însoțire a mărfii. A arătat petenta că nu poate fi sancționată contravențional pentru fapta prevăzută de art. 4 pct. 57.6 și datorită faptului că această dispoziție încalcă exigențele principiului legalității încriminării și pedepsei prev. art. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
A invocat nulitatea formală procesului verbal de contravenție, față de lipsa mențiunilor obligatorii prev. art. 19 alin1 teza I din OG 2/2001, pentru încălcarea formalității martorului asistent, lipsa semnăturii martorului asistent poate fi justificată doar de împrejurări excepționale și art. 16 alin.7 din același act normativ pentru că petenta nu a avut posibilitatea formulării de obiecțiuni și a învederat că încheierea procesului verbal în acest mod a încălcat dreptul său la apărare.
Petenta a arătat că presupusa faptă contravențională a fost constatată în data de 18.02.2013, procesul verbal a fost incheiat la data de 25.02.2013, iar în acest interval de timp, intimata nu a reușit să informeze societatea pentru a fi prezentă la data încheierii procesului verbal, astfel încât condițiile de legalitate impuse de art. 19 alin.1 OG 2/2001 să fie îndeplinite, să găsească un martor care să ateste încheierea procesului verbal în lipsa contravenientului așa cum cere art. 19 alin.1 teza II-a din OG 2/2001 și a concluzionat că nu există niciun motiv temeinic care să justifice încheierea procesului verbal în lipsa reprezentanților societății contraveniente.
În drept plângerea a fost întemeiată pe prevederile OG 2/2001, rep., art. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Regulamentul CE nr. 1072/2009- 21octombrie 2009; Regulamentul CE nr. 1073/2009; Regulamentul CE nr. 1071/2009.
În temeiul art. 223 alin.3 a solicitat judecarea în lipsă
În dovedirea plângerii s-a depus in copie procesul verbal contestat . nr._/25.02.2013 (f.11-12).
Legal citată intimata a formulat întâmpinare (f.21) prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate.
A arătat intimata că în urma controlului efectuat în trafic la data de 18.02.2013 pe raza localității Buchin, pe DN 6 km 445, județul C. S., a fost depistat autovehiculul nr. de înmatriculare_ /_, deținut și utilizat de petentă, iar în urma controlului efectuat s-a constatat că a efectuat transport rutier marfă fără a asigura la bordul autovehiculului documentul de transport CMR abatere care constituie contravenție prev. și ped. de art. 4 pct.57.6 din HG 69/2012 și încălcare gravă a prevederilor Regulamentului CE 1071/2009, 1072/2009 și OG 27 privind transporturile rutiere.
A învederat că, sub aspect formal, procesul verbal de contravenție, respectă întocmai prevederile imperative ale OUG 2/2001, art. 16 și 17, și au fost respectate si prevederile art. 19 alin 1 din același act normativ, mai ales că, petenta contravenientă este o persoană juridică al cărei reprezentant legal nu se afla de față în momentul întocmirii procesului verbal de contravenție, întrucât controlul a fost efectuat în trafic rutier.
A arătat că însuși legiuitorul a prevăzut posibilitatea încheierii procesului verbal de contravenție și în situația în care contravenientul nu se află de față.
În ceea ce privește motivele de nulitate invocate de petentă, respectiv lipsa martorului și a obiecțiunilor reprezentantului legal al petentei, a arătat că acestea sunt acoperite de mențiunile înscrise de către agentul constatator, a învederat că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 19 alin. 3 din OG 2/2001, agentul constatator a respectat prevederile exprese ale art. 13,14, 16(5)(6) și 17, cu privire la întocmirea, modul de încheiere și comunicare al procesului verbal de contravenție.
Pe fondul cauzei a arătat că transportul rutier se poate efectua numai în condițiile respectării prevederilor Normelor metodologice cuprinse în Ordinul MTI 980/2011 care stabilește cadrul de aplicare al OG 27/2011, privind transporturile Rutiere, ale reglementărilor naționale și ale Uniunii Europene, unde se stipulează la art. 39 alin.1 că prin document de transport se înțelege scrisoarea CMR, iar lipsa acestui document reprezintă o încălcare gravă a prevederilor Regulamentului CE nr. 1073/2009 și a Ordonanței Guvernului nr. 27/2011, arătând că, prin document de transport se înțelege scrisoarea de transport tip CMR, prevăzută de Convenția CMR la care România a aderat.
A mai susținut intimata că obligația de a deține la bordul autovehiculului scrisoarea CMR era prevăzută și în actul normativ anterior apariției HG 69/2012 în OMTI 1892/2006, preluată în OMTI 980/2011.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/25.02.2013, petenta a fost sancționată în conformitate cu prevederile art. 7 alin.2 lit.a și art.4 alin.1 pct.57.6 din HG 69/2012, cu amendă contravențională în sumă de 8000 lei, reținându-se în sarcina acesteia că la data de 18.02.2013, orele 14:00, în urma controlului efectuat în trafic la aceiași dată, pe raza localității Buchin, pe DN 6 km 445, județul C. S., a fost depistat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ /_, deținut și utilizat de petentă, care s-a constatat că a efectuat transport rutier marfă fără a asigura la bordul autovehiculului documentul de transport CMR.
Din cuprinsul plângerii înaintate instanței de către petentă rezultă că aceasta a adus critici cu privire la conținutul și modul de întocmire a procesului verbal însă, în fapt, nu a contestat lipsa scrisorii CMR ci a învederat că actul de sancționare a fost încheiat cu nerespectarea condițiilor de formă și sancționarea s-a efectuat în baza unei text legal care încalcă exigențele principiului legalității încriminării și pedepsei prev. art. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și că acesteia nu îi revenea obligația de a deține la bordul autovehiculului documentul CMR, fiind suficient avizul de însoțire a mărfii.
Conform art. 34 din OG 2/2001, instanța analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității, fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale.
Susținerile petentei privind nulitatea actului sancționator vor fi înlăturate de instanță ca neîntemeiate, instanța apreciind că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale menționate. Astfel, procesul verbal s-a încheiat în lipsa reprezentantului legal al petentei, și pentru acest motiv lipsesc obiecțiunile reprezentantului. Cu privire la obiecțiuni, instanța mai reține și faptul că șoferul nu are calitatea de reprezentant al contravenientului persoană juridică, astfel că, nu este necesară semnarea procesului verbal și consemnarea obiecțiunilor acestuia iar lipsa obiecțiunilor este sancționată potrivit Deciziei ICCJ 22/2007 cu nulitatea relativă, care poate fi reținută doar în cazul în care se dovedește existența unei vătămări, care în prezenta cauză, nu a fost dovedită.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că procesul verbal a fost încheiat în mod legal, petenta nu a deținut la bordul autovehiculului documentul CMR, iar susținerile acesteia în sensul că fapta contravențională reținută în sarcina sa nu constituie contravenție, legea internă fiind în contradicție cu reglementarea europeană în domeniu este neîntemeiată.
Astfel, contravenția reținută în sarcina petentei este prevăzută de art. 4 pct. 57.6 din HG nr. 69 din 1 februarie 2012 privind stabilirea încălcărilor prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, precum și a sancțiunilor și măsurilor aplicabile în cazul constatării acestor încălcări, potrivit căruia Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: 57.6. documentul de transport, conform tipului de transport rutier efectuat, precum și autorizațiile prevăzute de legislația în vigoare în domeniul transporturilor rutiere.
Acest text de lege se completează și se coroborează cu disp. art. 3 pct. 4 din OG 27/2011 potrivit căruia prin document de transport se înțelege documentul care se află la bordul autovehiculului rutier pe toată durata derulării transportului, având înscrise date privind întreprinderea care efectuează transportul, expeditorul, beneficiarul transportului, mărfurile sau persoanele transportate, după caz, și care trebuie să facă posibilă stabilirea categoriei și a tipului de transport rutier efectuat iar potrivit art. 39 din OMTI 980/2011 (1) pentru a efectua transport rutier contra cost de mărfuri, operatorul de transport rutier trebuie să dețină la bordul autovehiculului copia conformă a licenței comunitare valabilă pentru transportul rutier de mărfuri, documentul de transport, precum și toate celelalte documente specifice, prevăzute de reglementările în vigoare, pentru fiecare categorie și/sau tip de transport rutier.
(2) În sensul alin. (1), prin document de transport se înțelege scrisoarea de transport tip C.M.R., prevăzută de Convenția referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele (Convenția C.M.R.), la care România a aderat prin Decretul nr. 429/1972, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 14 la prezentele norme metodologice.
Este de reținut că art. 39 din OMTI se află în SECȚIUNEA 1 Efectuarea transportului rutier național de mărfuri, motiv pentru care susținerea petentei în sensul că nu este necesară scrisoarea de tip CMR pentru transportul național ci doar pentru cel internațional este neîntemeiată.
Aceste dispoziții corespund exigențelor prev. de art. 7 CEDO fiind îndeplinite condițiile cu privire la accesibilitate ( HG a fost publicat în monitorul oficial nr. 114 din 14 februarie 2012, OG 27/2011 a fost publicată în monitorul oficial nr. 625 din 02.09.2011 iar OMTI a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 854 din 02.12.2011 ) și de previzibilitate, ( se are în vedere pe de o parte domeniul restrâns și special al reglementării, dispozițiile adresându-se unor specialiști – firme de transport rutier, care se prezumă că au pregătirea și cunoștințele specifice în domeniu, iar pe de altă parte se poate stabili clar în ce constă abaterea gravă de la Regulamente și OG 27/2012, respectiv sancționarea pentru lipsa documentului de transport - scrisoare tip CMR).
Prioritatea dreptului comunitar față de dreptul național nu înseamnă că prevederile naționale nu se aplică sau sunt inexistente, ci doar că, în baza principiului priorității de aplicare, norma de drept intern nu se aplică atunci când este în conflict cu o normă comunitară. Ori, pentru acest motiv, apărarea petentei în sensul că dreptul comunitar se aplică cu prioritate și în baza acestui principiu, Regulamentul neprevăzând sancțiuni, acestea nu puteau fi prevăzute nici de legislația internă, este neîntemeiată deoarece tocmai datorităfaptului căRegulamentul (CE) NR. 1072/2009 din 21 octombrie 2009 nu prevede în mod expres care sunt sancțiunile pentru încălcarea gravă adusă acestuia, legislația națională care le prevede nu este în contradicție cu acesta.
A mai susținut petenta și că HG 69/2012 sancționează încălcările Regulamentelor, însă din chiar titlul acestui act se poate observa că sancționează nu numai încălcările Regulamentelor ci și ale OG 27/2011, prevăzându-se în mod expres acest aspect.
Conform art. 4 alin.3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, având în vedere împrejurările în care s-a săvârșit fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit.
În speță, fapta petentei de a efectua transport rutier de marfă, fără să dețină la bordul autovehiculului documentul de transport CMR a fost sancționată de organul constatator în mod corect cu o amendă în cuantum de 8000 lei, minimul amenzii potrivit art. 7 alin. 2 lit. a.
Având în vedere că petenta nu a invocat și dovedit existența niciunei împrejurări care să justifice aplicarea avertismentului, instanța apreciază că în cauză nu se impune înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment.
Pentru aceste considerente, instanța va dispune respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În baza art. 36 alin. 2 din OG 2/2001 va fi obligată petenta la plata sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta ., cu sediul în loc. Mănăștur nr. 105A, jud. T., împotriva procesului verbal . nr._/25.02.2013, încheiat de către intimatul I., cu sediul în București, .. 38, Sector 1, București.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul se va depune la Judecătoria Caransebeș.
În baza art. 36 alin. 2 din OG 2/2001 obligă petenta la plata sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.08.2013.
Președinte Grefier
O. D. G. N.
Red.col.O.D
Tehnored. GN
Ex.5/25.09.2013.
| ← Somaţie de plată. Hotărâre din 18-03-2013, Judecătoria CARANSEBEŞ | Contestaţie la executare. Sentința nr. 522/2013. Judecătoria... → |
|---|
