Pretenţii. Sentința nr. 1623/2013. Judecătoria CARANSEBEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1623/2013 pronunțată de Judecătoria CARANSEBEŞ la data de 17-05-2013 în dosarul nr. 4054/208/2011
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CARANSEBEȘ
JUDEȚUL C.-S.
DOSAR NR._ .
SENTINȚA CIVILĂ NR.1623/2013
Ședința publică din 17 MAI 2013
Președinte: T. Z.
Grefier: I. H.
S-a luat în examinare cererea formulată de reclamanții V. C. și V. M.-M., în contradictoriu cu pârâta V. SA București, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 10.05.2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când s-a dispus amânarea pronunțării cauzei pentru data de astăzi, când,
INSTANȚA,
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Caransebeș,cu nr._ /21.10.2011, reclamanții V. C. și V. M.-M. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta V. SA București, în contradictoriu cu pârâta V. SA București, să se constate caracterul abuziv al prevederilor art. 3 lit. d și art. 5 lit. a din condițiile speciale ale Convenției de Credit nr._/21.05.2008, precum și art. 8.1 lit.c, d, e, din Secțiunea 8 „Scadența anticipată” și art. 10.1 si 10.2 din Secțiunea 10 „Costuri suplimentare”, din condițiile generale ale convenției de Credit; să înlăture clauzele constatate ca și abuzive din convenția de credit, restituirea sumelor plătite cu titlu de comision de risc (comision de administrare) încasate de pârâtă de la data încheierii contractului de credit, în mod nejustificat, ca urmare a aplicării clauzelor abuzive, precum și sumele viitoare ce vor fi încasate abuziv de către bancă, cu titlu de comision de risc si/sau comision de administrare, așa cum l-au redenumit ulterior intrării in vigoare a OG 50/2010 actualizată cu rata inflației + dobânda legală, până la refacerea graficului de rambursare, cu cheltuieli de judecată.
Pentru termenul de judecata din 22.02.2012 pârâta a depus întâmpinare (f. 147), prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și o cerere de suspendare a prezentei cauze pana la pronunțarea hotărârii de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu privire la întrebările preliminare trimise de către Tribunalul Comercial Cluj in cadrul dosarului nr._ .
În motivare, pârâta a argumentat că, clauza contractuală ce reglementează posibilitatea ajustării dobânzii curente, nu este una abuzivă, în înțelesul art. 4 din Legea nr. 193/2000, încadrându-se în situațiile de excepție prevăzute de Legea nr. 193/2000, existând o motivație întemeiată pentru această modificare iar banca informând partea cocontractantă, care are libertatea de a rezilia contractul. Clauza care reglementează dreptul V. de a percepe comisionul de risc nu este una abuzivă. Clauza reglementată de art. 8.1 lit. c) și d) nu este abuzivă, necreând un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, iar clauza prevăzută la art. 10.2 cu privire la costurile suplimentare este reglementată în cadrul condițiilor generale ale convenției de credit.
A mai susținut pârâta că anularea clauzelor nu poate produce efecte retroactive, față de caracterul succesiv al prestațiilor, în ipoteza în care clauzele s-ar considera nelegale, singurul efect pe care instanța îl poate da eventualei sancțiuni este modificarea pentru viitor a acestora.
Pârâta a mai invocat, în cuprinsul întâmpinării, excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru restituirea sumelor achitate în baza clauzelor pretins nelegale, cu mai mult de 3 ani înainte de data introducerii acțiunii, fiind aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958. Acțiunea este asimilată acțiunii pentru îmbogățire fără justă cauză. În speță, prescripția dreptului material la acțiune pentru restituirea fiecărei sume plătite în baza Convențiilor de credit începe să curgă de la data achitării sumei respective.
În drept, au fost invocate: principiul aplicabilității directe a Directivei nr. 93/13/CEE, Legea nr. 193/2000, Decretul nr. 167/1958, Decretul nr. 31/1954.
Prin încheierea din data de 24.02.2012 (f. 181), instanța a respins cererea de suspendare a cauzei până la soluționarea de către CJUE a întrebărilor preliminare trimise de către Tribunalul Cluj în cadrul dosarului cu nr._, cerere formulată de către pârâta S.C. V. S.A. și a dispus suspendarea cererii formulate de către reclamanții Jdioreantu N. P. și Jdioreantu E., în contradictoriu cu pârâta S.C. V. S.A., în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, până la soluționarea irevocabilă a dosarului cu nr._ .
La data de 02.04.2013, reclamanții au solicitat repunerea cauzei pe rol, întrucât la data de 18.02.2013, s-a soluționat irevocabil dosarul cu nr._ de către Tribunalul C.-S., dosar în care s-a constatat caracterul abuziv al clauzei clauza cuprinsă la pct. 5 a) („Comision de risc) din Condițiile Speciale ale Convenției de credit nr._/21.05.2008, încheiată între S.C. V. România S.A., Sucursala Caransebeș, pe de o parte, și reclamanți, pe de altă parte, al clauzei cuprinse în art. 3) lit. d) din Condițiile Speciale ale Convențiilor de credit mai sus enumerate, intitulată „Data ajustării dobânzii”; al clauzei prevăzute la art. 8.1 lit. a), teza a III-a din Condițiile Generale ale Convențiilor de credit enumerate și al clauzei cuprinse în Secțiunea 10) „Costuri Suplimentare”.
Au arătat, prin cererea de repunere pe rol (f. 189 dosar, depusă la data de 02.04.2013), că solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată anterior și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 11.225, 02 CHF, reprezentând contravaloarea comisionului de risc încasat abuziv, de la data încheierii contractului și până la data de 24.01.2013, sumă actualizată cu rata inflației la care se adaugă dobânda legală conform art. 1073, art. 1081, art. 1082 C.civ., precum și art. 2 și 3 din O.G. 9/2000. Reclamanții au solicitat și obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii în cuantum de 50 de lei/zi, de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la efectuarea plății.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamanți, în calitate de „împrumutați”, și pârâtă, în calitate de „Bancă” a fost încheiată convenția de credit nr. nr._/21.05.2008 (depusă la f. 18 dosar).
Conform Condițiilor Speciale ale convenției, la art. 5 lit. a), a fost stipulată plata unui comision de risc de 0, 22 %, aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zile de scadență, pe toată durata de derulare a convenției de credit.
Potrivit art. 3.5 din Condițiile Generale ale convenției, cuprinse în secțiunea „Costuri”, pentru punerea la dispoziție a creditului, împrumutatul datorează Băncii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plătește lunar, pe toată durata de derulare a creditului, modul de calcul și scadența acestuia stabilindu-se în Condițiile Speciale.
Astfel cum rezultă din planul de rambursare a creditului de la f.25-44 dosar, Banca a prevăzut în graficul de rambursare plata lunară a unei sume de bani variind între 213, 40 CHF și 1, 12 CHF (la data finalizării contractului, în anul 2033), reprezentând comision de risc.
La data de 03.09.2010, pârâta a emis adresele de la f. 52 prin care a invitat reclamanții la sediul băncii în vederea semnării unui act adițional la contractul inițial (act adițional depus la f. 53 dosar).
La data de 14.09.2010, reclamanții s-au adresat băncii cu solicitarea de excludere a comisionului de risc din contract încheiat, aceștia arătând că și comisionul de administrare credit este identic cu cel de risc (f. 65), și solicitând restituirea sumelor încasate abuziv (vezi cererea de la f. 67), banca refuzând acest lucru.
În ceea ce privește cererea inițială a reclamanților, formulată ca cerere de intervenție în cadrul dosarului cu nr._, instanța constată că, asupra capetelor de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze, instanța s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 573/27.02.2012, pronunțată în dosarul cu nr._ . Astfel, prin această sentință, Judecătoria Caransebeș a constatat caracterul abuziv al clauzei clauza cuprinsă la pct. 5 a) („Comision de risc) din Condițiile Speciale ale Convenției de credit nr._/21.05.2008, încheiată între S.C. V. România S.A., Sucursala Caransebeș, pe de o parte, și reclamanți, pe de altă parte, al clauzei cuprinse în art. 3) lit. d) din Condițiile Speciale ale Convențiilor de credit mai sus enumerate, intitulată „Data ajustării dobânzii”; al clauzei prevăzute la art. 8.1 lit. a), teza a III-a din Condițiile Generale ale Convențiilor de credit enumerate și al clauzei cuprinse în Secțiunea 10) „Costuri Suplimentare”.
De asemenea, s-a dispus modificarea convențiilor de credit mai sus arătate și a actelor adiționale la acestea, în sensul înlăturării clauzelor constatate ca fiind abuzive.
Ca atare, în prezenta cauză, instanța rămâne învestită doar cu cererea de restituire a comisionului de risc încasat abuziv și cu capetele de cerere subsecvente acestuia.
În ceea ce privește cererea reclamanților având ca obiect restituirea comisionului de risc încasat abuziv, instanța reține că pârâta a invocat, sub acest aspect, excepția prescripției dreptului material la acțiune, astfel că instanța urmează a se pronunța, cu prioritate, asupra acestei excepții, conform prevederilor art. 137 din Codul de procedură civilă.
Astfel, este real că încasarea, în mod abuziv, a comisionului de risc, a avut loc încă de la data încheierii convenției (21.05.2008).
Însă, reclamanții, deși s-au adresat băncii începând cu luna septembrie 2010 cu solicitări în sensul înlăturării comisionului de administrare credit din cuprinsul contractului încheiat, nu au efectuat niciun act de natură a întrerupe curgerea termenului general de 3 ani al prescripției dreptului material la acțiune, până la data introducerii cererii de chemare în judecată (19.09.2011-data depunerii cererii de intervenție în dosarul cu nr._ ). Astfel, cauzele care au aptitudinea de a întrerupe curgerea acestui termen sunt strict și limitativ prevăzute de lege (art. 16 alin.1 din Decretul nr. 167/1958), putând consta doar în recunoașterea dreptului de cel în folosul căruia curge prescripția (situație neincidentă în speță), respectiv formularea unei cereri de chemare în judecată în fața unei instanțe de judecată sau a unei alt organ cu atribuții jurisdicționale (formulare care a avut loc de abia la data de 19.09.2011).
Ca atare, fiind în prezența unei cereri având ca obiect restituirea prestațiilor datorate în baza unei clauze abuzive, restituire care nu se confundă cu cererea având ca obiect constatarea caracterului abuziv sau a nulității absolute a clauzei, și deci care este supusă prescripției extinctive în termenul general prevăzut de Decretul nr. 167/1958, instanța va reține că pretențiile reclamanților pentru perioada dintre data încheierii contractului (21.05.2008) și până la data la care se împlinesc trei ani înainte de data introducerii cererii de chemare în judecată (18.09.2008), sunt supuse prescripției extinctive, astfel că urmează a fi admisă excepția prescripției în privința acestora.
Astfel, în temeiul principiului restituirii prestațiilor, instanța urmează să dispună restituirea comisionului de risc (redenumit ulterior, prin actul adițional, comision de administrare credit), încasat de către pârâtă de la data de 19.09.2008 și până la data de 19.09.2011 (data introducerii acțiunii), precum și a echivalentului în lei la data plății al sumelor încasate cu acest titlu de la data introducerii acțiunii (19.09.2011) și până la data de 24.01.2013 (conform precizării de acțiune formulate de către reclamanți, f. 189, ambele actualizate cu rata inflației.
Întrucât dobânda legală se poate raporta doar la o sumă exprimată în moneda națională iar nu la suma exprimată în franci elvețieni, văzând și prevederile O.G. 13/2007 privind dobânda legală, instanța va obligă pârâta la plata, către reclamanți, a dobânzii legale aferente echivalentului în lei, la data plății, a sumelor încasate abuziv, conform alineatului precedent, de la data introducerii acțiunii (19.09.2011) și până la plata efectivă.
În ceea ce privește cererea având ca obiect obligarea pârâtei la plata, către reclamanți, a unei sume de 50 de lei pe fiecare zi de întârziere a executării prezentei hotărâri judecătorești, de la data rămânerii definitive a acesteia și până la efectuarea plății, instanța constată că aceasta este admisibilă.
Astfel, prin Decizia nr. XX/12.12.2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, s-a confirmat faptul că instituția daunelor cominatorii rămâne în vigoare și “în condițiile reglementării obligării debitorului la plata amenzii civile conform art. 580 ind.3 din Codul de procedură civilă”.
Astfel, daunele cominatorii au ca finalitate determinarea debitorului obligației de a face sau de a nu face la executarea obligației, acordarea de daune cominatorii fiind independentă de dovedirea existenței unui prejudiciu.
Ca atare, văzând prevederile art. 1516 din Noul Cod Civil, precum și pe cele ale art. 1528 din același cod, instanța va obliga pârâta la plata, către reclamantă, a unei sume de 50 lei pe fiecare zi de întârziere a executării prezentei hotărâri judecătorești, cu titlu de daune cominatorii.
Instanța va respinge cererea în privința pretențiilor constatate ca fiind prescrise, precum și în privința daunelor morale, acestea nefiind dovedite în niciun mod de către reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către pârâta S.C. V. România S.A,cu sediul în mun. București, Sector 2, Șoseaua P. nr. 42, . 10.
Constată prescripția dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 21.05._08 (exclusiv).
Admite în parte cererea formulată de reclamanții V. C. și V. M. M., ambii domiciliați în mun. Caransebeș, ., jud.C.-S., în contradictoriu cu pârâta S.C. V. România S.A., având ca obiect pretenții.
Obligă pârâta la plata, către reclamanți, a echivalentului în lei la data plății al sumei reprezentând comisionul de risc (transformat ulterior în comision de administrare) încasat abuziv în baza contractului de credit nr._/21.05.2008, de la data de 19.09.2008 (inclusiv) și până la data de 19.09.2011 (data introducerii acțiunii), precum și a echivalentului în lei la data plății al sumelor încasate cu acest titlu de la data introducerii acțiunii (19.09.2011) și până la data plății efective, ambele actualizate cu rata inflației.
Obligă pârâta la plata, către reclamanți, a dobânzii legale aferente echivalentului în lei, la data plății, a sumelor încasate abuziv, conform alineatului precedent, dobândă ce va fi calculată de la data introducerii acțiunii și până la cea a plății efective.
Obligă pârâta la plata, către reclamanți, a unei sume de 50 de lei pe fiecare zi de întârziere a executării prezentei hotărâri judecătorești, de la data rămânerii definitive a acesteia și până la efectuarea plății.
Respinge în rest cererea.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 mai 2013.
PREȘEDINTE Pt. GREFIER
T. Z. I. H.- in C.O.
GREFIER ȘEF
B. G.
Red ZT-
Tehnored HI.
Ex.5/11.07.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 711/2013.... | Validare poprire. Sentința nr. 2142/2013. Judecătoria CARANSEBEŞ → |
|---|
