Contestaţie la executare. Sentința nr. 2259/2014. Judecătoria CARANSEBEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2259/2014 pronunțată de Judecătoria CARANSEBEŞ la data de 04-11-2014 în dosarul nr. 3894/208/2012
ROMÂNIA
JUDEȚUL C.-S.
JUDECĂTORIA CARANSEBEȘ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2259/2014
Ședința publică din 04 noiembrie 2014
Președinte: A. A.
Grefier: T. V.
S-a luat în examinare cererea formulată de contestator . CARANSEBEȘ în contradictoriu cu . prin . IFN SA, cu obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 28.10.2014, când părțile prezente au pus concluzii orale asupra fondului cauzei, consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând constată:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Caransebeș la data de 12.10.2012 cu nr._ reclamanta . Caransebeș a chemat în judecată pârâta . Leasing IFN SA și a solicitat Instanței anularea tuturor formelor de executare silită în dosarul execuțional 986/2011 al B. Ț. M..
În motivarea cererii reclamanta arată că titlul executoriu îl constituie contractul de leasing financiar nr.041202MC01 din data de 02.12.2004 încheiat cu . SA.
La data de 28.12.2011, prin procesul verbal încheiat la P., s-a predat efectiv mașina ce a făcut obiectul contractului de leasing, fără a se menționa faptul că societatea I. ar mai avea de achitat vreo restanță.
Contestatoarea apreciază prin concluziile scrise că este abuzivă clauza privind taxa de reziliere.
În drept, cererea reclamantei este întemeiată pe disp.art.399-404 Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus înscrisuri.
Pârâta . IFN SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației reclamantei, pe cale de excepție pentru necompetența generală a Instanței.
În motivarea întâmpinării, pârâta arată că, contestatoarea avea obligația să sesizeze, în vederea soluționării cererii sale Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, singura competentă să se pronunțe asupra contestației formulate.
Pe fond, pârâta precizează că între părți a fost încheiat, la data de 01.12.2004 contractul de leasing financiar nr.041202MC01, prin care I. avea calitatea de utilizator, iar Iveco Capital Leasing IFN SA avea calitatea de finanțator.
Părțile au agreat valoarea totală a contractului, avansul, taxa de operare, dobânda anuală, valoarea ratelor de leasing și a ratelor de asigurare, precum și cuantumul valorii reziduale. Conform art.2.1. din Condițiile generale ale contractului, „Ratele de leasing sunt scadente și vor fi plătite conform Tabelului plăților prezentat în anexa 1”, iar potrivit art.2.5 „Utilizatorul se angajează să îndeplinească toate obligațiile de plată la timp”.
Valoarea lunară a asigurării CASCO a fost stabilită de asemenea în contract. În temeiul art.8 din contract, asigurarea de răspundere civilă auto se încheia de către Iveco Leasing, urmând ca ea să fie refacturată trimestrial utilizatorului care avea obligația să o plătească.
Ratele și celelalte sume aferente operațiunii de leasing nu au fost achitate în integritate conform înțelegerii contractuale.
Urmare a neexecutării obligațiilor asumate prin contractul de leasing precum și a nerespectării termenului acordat în vederea aducerii la îndeplinire a obligațiilor de plată, Iveco Capital Leasing IFN SA a procedat, în mod irevocabil, la rezilierea contractului de leasing, în temeiul secțiunii 9 din Condițiile generale ale contractului, dispoziții care prevăd că nerespectarea de către utilizator a obligațiilor asumate prin contractul de leasing atrage rezilierea contractului. Ca urmare a rezilierii intervenite din culpa contestatoarei, s-a născut în sarcina acesteia obligația de a achita o taxă de reziliere, conform disp.art.4.8 din condițiile generale ale contractului, motiv pentru care a emis factura proformă nr._ din 18.10.2011.
Așadar, neîndeplinirea de bunăvoie a obligațiilor de către contestatoare a condus la rezilierea contractului de leasing, în conformitate cu secțiunea 9 din condițiile generale ale contractului.
Având în vedere că debitoarea nu a achitat de bunăvoie, în integritate, sumelor aferente contractelor de leasing, Iveco Capital Leasing IFN SA a procedat la demararea executării silite pentru recuperarea debitului restant, precum și pentru reintrarea în posesia bunului care a făcut obiectul contractului.
Executarea silită a contractului de leasing încheiat între părți, care face obiectul dosarului de executare silită 986/2011, a fost încuviințat de instanța de executare.
Instanța a constatat că Iveco Capital Leasing IFN SA deține o creanță certă, lichidă și exigibilă față de contestatoare și a încuviințat executarea silită a titlului executoriu menționat, pentru recuperarea sumelor restante rezultate în urma neexecutării culpabile a contractului de leasing.
Întrucât contestatoarea susține neîntemeiat că prin procesul verbal de predare a bunului ce a format obiectul contractului de leasing nu se menționează cuantumul sumelor restante pe care I. le datorează, învederează instanței faptul că Iveco Capital Leasing IFN SA nici nu avea obligația de a menționa sumele restante în acest proces verbal, cu atât mai mult cu cât a trimis contestatoarei, la data de 18.10.2011, o notificare de reziliere a contractului de leasing (Anexa 3), căreia i-a anexat situația plăților restante la data notificării, potrivit situației contabile.
Conform art.4.1 din Condițiile generale ale contractului „In cazul rezilierii acestui contract de leasing, utilizatorul se obligă să predea pe cheltuiala sa vehiculele către finanțator”. De asemenea, art.4.8 din contract prevede că „Utilizatorul va fi eliberat de orice obligație doar odată cu restituirea amiabilă a vehiculelor și cu achitarea de către finanțator a tuturor sumelor restante, a cheltuielilor de reposesie, dacă există, și cu plata la termenul solicitat de finanțator a 10% din valoarea de bază a contractului taxa de reziliere”.
La dosar s-au administra probe cu înscrisuri, a fost acvirat dosarul 986/2011 al executorului judecătoresc Ț. M., s-a efectuat expertiză contabilă și un supliment de către expert N. D., din analiza cărora Instanța reține în fapt următoarele:
Reclamanta . a încheiat cu pârâta Iveco Capital IFN SA contractul de leasing financiar nr. 041202MC01, pentru achiziționarea unui autoturism marca IVECO cu remorcă, în valoare totală de 89.846 euro.
Plata sumei urma să se facă în 20 de rate conform contractului, iar perioada de utilizare, în sistem leasing, a autovehiculului, a fost stabilită la 38 de luni de la data livrării.
Întrucât contestatoarea nu a achitat ratele la scadență, pârâta a procedat, conform disp.art.9 din contract, la rezilierea contractului și a stabilit în sarcina contestatoarei, obligația de plată a sumei de 7.833,20 lei.
Cu somația din 27.12.2011 contestatoarea a fost somată să predea bunul ce a făcut obiectul contractului, a fost comunicată notificarea de reziliere a contractului și situația facturilor restante la plată.
Conform cererii de executare silită (fila 17 dosar), contestatoarea are un debit de 161.214,53 RON, reprezentând facturi neachitate, penalități aferente și taxa de reziliere (7833,20 euro).
La data de 28.12.2011 s-a predat bunul ce face obiectul contractului către societatea de leasing (proces verbal fila 12 dosar).
Conform expertizei contabile efectuată în cauză de către expert N. D., contestatoarea datorează pârâtei suma de 97.806,19 lei. Această sumă a fost stabilită în baza facturilor emise de pârâtă și a ordinelor de plată depuse de contestatoare.
În ceea ce privește caracterul abuziv al taxei de reziliere prev.de art.4.8. din Condițiile generale ale contractului, Instanța reține că potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianti si consumatori, republicata, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea însasi sau împreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, în detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile partilor.
Aceasta lege a fost adoptata pentru transpunerea în dreptul intern a Directivei nr. 93/13/CE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, în cadrul negocierilor României de aderare la Uniunea Europeana.
Contractul de leasing încheiat între parti intra în câmpul de aplicare al Legii nr. 193/2000, fiind încheiat între un profesionist (comerciant), în cadrul activitatii sale profesionale autorizate, si un consumator (persoana juridica) care a încheiat un contract în afara activitatii sale profesionale (art.2).
Nerespectarea dispozitiilor imperative, de ordine publica, ale art. 4 din Legea nr. 193/2000, atrage nulitatea absoluta a clauzelor contractuale în discutie.
Sanctiunea nulitatii are caracter virtual, dar rezulta în mod neîndoielnic din modul în care este redactata dispozitia legala, ca si din ratiunea si scopul acesteia. Având în vedere ca legea a fost adoptata pentru a transpune în dreptul intern Directiva Comunitatii Europene nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, iar România si-a asumat obligatia transpunerii corecte si a aplicarii efective, în raporturile interindividuale, a legislatiei comunitare (art. 2 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului privind aderarea Republicii Bulgaria si a României la Uniunea Europeana), precum si de a interpreta directivele transpuse în concordanta cu deciziile Curtii de Justitiei ale Comunitatilor Europene (art. 249 alin.3 din Tratatul Comunitatii Europene), numai o interpretare care sa asigure eficacitatea reala a prohibitiei stipularii unor clauze abuzive în contractele încheiate între comercianti si consumatori poate asigura atingerea scopului urmarit de legiuitor, aceea de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumatori, în cuprinsul unor conditii generale de afaceri impuse acestora.
Nu s-ar putea asadar sustine ca numai pe calea procedurii reglementate de art. 8 si urm. din Legea nr. 193/2000 se poate constata caracterul abuziv al unei clauze înscrise într-un contract încheiat între profesionist si un consumator. Procedura respectiva constituie un mijloc suplimentar, institutionalizat, de protectie, care prezinta avantajul ca instanta poate obliga comerciantul sa modifice conditiile sale generale de afaceri, cu repercusiuni asupra tuturor raporturilor juridice derulate de acesta. Ea nu înlatura însa sanctiunea civila tipica, a nulitatii, care intervine în cazul nesocotirii dispozitiilor legale imperative edictate pentru încheierea valabila a actului juridic.
Curtea Europeana de Justitie a decis ca protectia recunoscuta consumatorilor prin Directiva nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii presupune ca instanta nationala sa poata verifica din oficiu daca o clauza a contractului dedus judecatii are caracter abuziv (cauza Murciano Quintero, C - 240/98).
Curtea a statuat ca "în ce priveste problema daca o instanta investita cu un litigiu decurgând dintr-un contract încheiat între un comerciant si un consumator poate verifica si din oficiu în ce masura clauzele cuprinse în acest contract au caracter abuziv... " Dreptul si obligatia instantei de a constata nulitatea absoluta a clauzelor abuzive pe care se întemeiaza pretentiile deduse judecatii exista si în cadrul contestatiei la executare, întrucât, pe de o parte, titlul executoriu îl reprezinta un alt act decât o hotarâre judecatoreasca, petenta putând formula pretentii pe fondul dreptului iar pe de alta parte, s-ar permite creditorului sa-si constituie un titlu executoriu împotriva consumatorului lipsit de cunostinte juridice.
Din modul de redactare a contractului se retine ca petenta nu a avut optiunea sa negocieze conditiile contractuale ci a trebuit sa accepte în . societatea de leasing, încheind astfel un contract eminamente de adeziune, fara posibilitatea reala de a negocia vreo clauza.
Ceea ce sanctioneaza legea este ca în masura în care consumatorul doreste sa beneficieze de produsele sau serviciile unui anumit comerciant, trebuie sa accepte în . de acesta, materializate într-un contract cu clauzele prestabilite, unele dintre acestea fiind abuzive în sensul art. 4 din Legea nr. 193/2000, sau sa renunte cu totul la a beneficia de respectivele produse sau servicii. Aceasta optiune nu poate fi considerata multumitoare si nici în concordanta cu principiul libertatii de vointa a partilor, întrucât legislatia pentru protectia consumatorului urmareste sa-l puna pe consumator în situatia de a beneficia fara restrictii de produsele sau serviciile oferite pe o anumita piata, fara a fi nevoit sa accepte clauze care creeaza un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile partilor, în detrimentul sau si contrar cerintelor bunei-credinte.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 193/2000, orice contract încheiat între comercianti si consumatori va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru întelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate. Astfel, contractul din cauza de fata este redactat cu caractere excesiv de mici, care nu sunt usor de descifrat si de citit, iar clauzele sunt redactate într-un stil greoi, folosindu-se un limbaj juridic ce nu este accesibil decât specialistilor motiv pentru care s-ar fi impus ca utilizatorul sa fie informat oral si în scris cu privire la obligatiile esentiale ce decurg din conditiile generale (obligatia de asigurare, termenele de plata, obligatia de a suporta riscurile, sanctiunile contractuale numeroase ), prin înmânarea unui material redactat pe întelesul cetateanului mediu, care sa explice în sinteza obligatiile pe care si le asuma si riscurile la care se expune prin încheierea contractului de leasing.
Instanta apreciaza ca obligatiile ce decurg pentru utilizator din contractul de leasing sunt, prin efectul lor cumulat, excesiv de împovaratoare, iar unele surprinzatoare chiar pentru un profesionist al dreptului, prin raportare la natura contractului, astfel încât obligatia de loialitate si buna-credinta ce guverneaza deopotriva negocierile precontractuale si faza încheierii contractului ar fi impus explicarea pe înteles a obligatiilor asumate de utilizator.
Nerespectarea cerintelor art. 1 din lege face ca, prin aceasta împrejurare însasi, conditiile generale de leasing impuse de creditoare petentei sa aiba caracter abuziv.
Referitor la dispozitiile art.4.8. privind rezilierea contractului si plata taxei de reziliere se retine ca la momentul rezilierii pe lânga predarea bunului, utilizatorul trebuie sa predea bunul, sa plateasca ratele de leasing scadente si neachitate si daune interese egale cu cel puțin ratele de leasing ramase de plata si cu valoarea reziduala rămasă de achitat.
În condițiile predării bunului, a plății sumelor restante reprezentând rate și dobânzile aferente, calcularea unei taxe de reziliere este abuzivă și împovărătoare.
Față de cele reținute mai sus, Instanța va reține caracterul abuziv al acestei clauze și va dispune anularea facturii emisă la 18.10.2011 cu nr._ de pârâtă și exonerarea reclamantei de plata sumei de 7833,20 euro, reprezentând taxă de reziliere.
În ceea ce privește predarea bunului neachitat, Instanța reține că reposesia bunului ce formează obiectul contractului de leasing nu exclude dreptul de a executa silit sumele restante. Faptul că autovehiculul a fost restituit, în calitate de proprietar, iar contractul de leasing a fost reziliat, nu este de natură să exonereze debitoarea de plata sumelor restante, întrucât contestatoarea înregistra un debit la data restituirii bunului. Debitul este anterior predării bunului și a rezultat din neexecutarea ori executarea cu întârziere a obligațiilor contractuale, ceea ce atrage răspunderea contractuală a contestatoarei, în calitatea sa de utilizator în contractul de leasing.
Întrucât, conform expertizei, reclamanta nu a achitat facturile restante, aceasta are un debit de 89.972,99 lei, rezultat din căderea taxei de reziliere din valoarea facturilor, calculat de expert de 97.806,19 lei.
Față de aceste considerente, Instanța va admite în parte contestația la executare formulată de reclamant . Caransebeș în contradictoriu cu pârâta . SA.
Va constata caracterul abuziv al clauzei prevăzute de art.4.8 și art.9 din Condițiile generale ale Contractului de Leasing nr.041202MC01/01.12.2004 referitoare la taxa de reziliere.
Va dispune anularea facturii emisă în 18.10.2011 cu nr._ de pârâtă pentru suma de 7.833,20 lei, reprezentând taxă reziliere contract de leasing.
Va constata că reclamanta are față de pârâtă o datorie de 89.972,99 lei reprezentând facturi neachitate.
Va dispune anularea tuturor formelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr.986/2011 al executorului judecătoresc Ț. M. până la concurența sumei de 89.972,99 lei – reprezentând facturi restante.
Va obliga pârâta la 2194 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă timbru și onorariu expert față de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de reclamant . Caransebeș în contradictoriu cu pârâta . SA.
Constată caracterul abuziv al clauzei prevăzute de art.4.8 și art.9 din Condițiile generale ale Contractului de Leasing nr.041202MC01/01.12.2004 referitoare la taxa de reziliere.
Dispune anularea facturii emisă în 18.10.2011 cu nr._ de pârâtă pentru suma de 7.833,20 lei, reprezentând taxă reziliere contract de leasing.
Constată că reclamanta are față de pârâtă o datorie de 89.972,99 lei reprezentând facturi neachitate.
Dispune anularea tuturor formelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr.986/2011 al executorului judecătoresc Ț. M. până la concurența sumei de 89.972,99 lei – reprezentând facturi restante.
Obligă pârâta la 2194 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă timbru și onorariu expert față de reclamantă.
Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria Caransebeș
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.11.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
A. A. T. V.
Red.col.AA/21.11.2014
Tehnored.TV/21._
Ex.4
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de pentru .
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1206/2014.... | Evacuare. Sentința nr. 973/2014. Judecătoria CARANSEBEŞ → |
|---|
