Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 2162/2014. Judecătoria CARANSEBEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2162/2014 pronunțată de Judecătoria CARANSEBEŞ la data de 27-10-2014 în dosarul nr. 2196/208/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CARANSEBEȘ
JUDEȚUL C.-S.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2162 /_
Ședința Publică din: 27.10.2014
PREȘEDINTE: Z. T.
GREFIER: S. V.
S-a luat în examinare plângerea împotriva încheierii de carte funciară formulată de petenta . în contradictoriu cu intimata R.N.P. R. prin Direcția Silvică C.-S..
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 17.10.2014 – fiind consemnate în încheiere separată ce face parte integrantă din prezenta sentință – când s-a dispus amânarea pronunțării cauzei pentru data de 27.10.2014, pentru depunerea concluziilor scrise și deliberarea instanței.
INSTANȚA
Deliberând, asupra plângerii de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la această instanță sub nr._ din 30.05.2014 petenta . a solicitat anularea încheierii_/12.05.2014 emisă de către OCPI C.-S. – BCPI Caransebeș și menținerea ca temeinică și legală a încheierii CF nr._/2013.
În motivarea plângerii, petenta arată că această încheiere este nelegală și netemeinică. În fapt, prin încheierea inițială nr._/2013 emisă de BCPI Caransebeș, a fost admisă cererea formulată de către reclamantă cu privire la imobilul cu nr. cad_, înscris în CF_ UAT Bucoșnița, având ca proprietari . în cotă de 1/1 parte și prin admiterea cererii de reexaminare dată prin Încheierea nr._/2014, s-a dispus modificarea soluției de admitere cu soluția de respingere atât cu privire la numărul cadastral cât și cu privire la intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea Comunei Bucoșnița – domeniu public.
Cu privire la legalitatea Încheierii nr._/2014, prin care a fost admisă cererea de reexaminare formulată de către pârâtă, reclamanta a invocat excepția tardivității formulării cererii de reexaminare și excepția lipsei calității procesuale a pârâtei.
Referitor la excepția tardivității formulării cererii de reexaminare, reclamanta a arătat că încheierea de admitere nr._/2013, privind admiterea cererii de intabulare a dreptului de proprietate a subscrisei reclamante a fost soluționată la data de 14.10.2013, fiind comunicată la data de 16.10.2013, astfel că cererea de reexaminare formulată de către pârâtă împotriva acestei încheieri, respectiv 01.04.2014 este tardivă, fiind formulată peste termenul prevăzut de lege, în mod nelegal s-a apreciat de către registratorul șef că pârâta era în termenul de a formula cererea de reexaminare. În susținerea excepției lipsei calității procesuale a pârâtei, reclamanta a arătat că nu orice persoană are calitatea de a formula o cererea de reexaminare, iar pârâta nu deține nici un drept propriu asupra imobilului în cauză, înscrierile realizate prin încheierea nr._/2013 nu sunt realizate nici împotriva nici în favoarea acesteia, aceasta neavând nicio calitate legală de a formula o cerere de reexaminare cu privire la imobilul în cauză..
A susținut că așa cum rezultă din actele de la dosarul OCPI Caransebeș, prin Încheierea nr._/2013 a fost admisă cererea de recepție și înscriere în cartea Funciară, având ca obiect prima înscriere - atribuire număr cadastral și intabulare, cu privire la imobilul cu nr. top.1529 înscris în CF pe hârtie 340 G., având proprietar pe . cu titlu drept de lege. A invocat art. 31 alin.1, 2,3 din Legea 7/1996 și a arătat că pârâta nu a dovedit calitatea de persoană interesată și nu deține nici un drept propriu asupra imobilului în cauză, iar cererea sa de reexaminare trebuia să fie respinsă ca fiind făcută de o persoană fără calitate, aceasta nu a avea calitatea legală de a formula plângere cu privire la imobilul în cauză.
Pe fondul cauzei a arătat că prin cererea formulată și înregistrată sub nr._/2013 a solicitat recepția și înscrierea în cartea funciară, având ca obiect prima înscriere - atribuire număr cadastral și intabulare drept de proprietate publică cu privire la imobilul cu nr. top 1529 din CF 340 G..
Prin încheierea nr._/2013 s-a admis cererea, constatându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea 7/1996, privind prima înscriere - atribuire număr cadastral și intabulare drept de proprietate publică.
Împotriva acestei încheieri s-a formulat cerere de reexaminare de către pârâta R. SA, prin care s-a invocat faptul că suprafața identificată cu nr. cadastral_ se suprapune cu parcelele silvice UP I G., evidențiate în amenajamente silvice, aflate în administrarea ocoalelor silvice si care fac parte din domeniul public al statului. A arătat reclamanta că pârâta a invocat si faptul că această suprafață nu a făcut obiectul legilor speciale de reconstituire a dreptului de proprietate nici nu a fost solicitată a fi restituită, pârâta precizând totodată că reclamanta . suprafață 838 ha - așa cum rezultă din anexa 20 poziția 24 din HG 532/2002, iar prin recepția a 50 de cereri s-a intabulat pe o suprafață mult mai mare. A învederat că acest susțineri sunt nefondate și netemeinice și constituie susțineri ce nu pot fi verificate pe cale plângerii împotriva încheieri de CF. A arătat că faptul că acest teren este cuprins în amenajamentul silvic nu echivalează cu un titlu de proprietate asupra terenului, amenajamentul silvic reprezentând modul de gestionare a fondului forestier național. A mai arătat că cererea de reexaminare a fost admisă cu încălcarea atribuțiilor registratorului de carte funciară, respectiv competențele registratorului de carte funciară sunt limitate în procedura înscrierii în careta funciară la verificarea condițiilor de formă impuse de lege pentru actul juridic ce constituie izvorul dreptului suspus înscrierii în cartea funciară, acesta neputând analiza legalitatea sau valabilitatea dreptului a cărui înscriere se solicită sau care este înscris pe numele altei persoane.
Cererea este întemeiată pe prev. legii nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art.858 si urm., art.876 și urm. NCC.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale, motivată pe faptul că R. nu are calitate de persoană interesată, a apreciat că susținerile reclamantei nu reprezintă cu adevărat o excepție întrucât nu vizează cadrul procesual dedus judecății. A învederat că interesul său legitim în promovarea cererii de reexaminare derivă din calitatea R. – R. de administrator al fondului forestier proprietatea publică a statului, iar acest interes legitim își găsește reglementarea legală în dispozițiile art. 11 alin.1 din Codul Silvic, art. 4 din HG 229/2009 privind reorganizarea R. – R. și art. 1 alin.1, art. 2 lit. a pct.1, art. 3 lit. k din Regulamentul de organizare si funcționare R. aprobat prin HG 229/2009.
A invocat în susținerii calității de persoană interesată decizia în interesul legii nr. 15/2011, prin care instanța supremă a recunoscut calitatea procesuală activă a R. în cadrul plângerilor formulate în baza Legii 18/1991 împotriva hotărârilor comisiei județene în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, precum și în promovarea acțiunilor în constatarea nulității absolute a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere.
Pe fondul cererii a arătat că, în urma verificării amplasamentului suprafeței cu numărul cadastral_ a constatat că suprafața în cauză se suprapune cu parcele silvice din UP I G. evidențiate în amenajamentul silvic si aflate în administrarea Ocolului Silvic P.. Aceste parcele nu pot fi în același timp și componente ale domeniului public al UAT . mai mult nu au făcut obiectul unor cereri de retrocedare și nu s-a solicitat predarea lor către reclamantă. A considerat pârâta că reclamanta a încercat să obțină intabularea dreptului de proprietate pentru o suprafață foarte mare de pădure, ignorând faptul că actul normativ pe care și-a întemeiat cererile se referă la pășune acoperită cu vegetație forestieră, iar suprafața este de 838 ha, nu de peste 4000 ha, cât totalizează suprafața din cererile reclamantei, din actele depuse de reclamantă la OCPI nu rezultă că aceasta deține peste 4000 ha de pădure, deși HG 532/2002, anexa 20, poziția 24 se referă la 838 ha pășune cu vegetație forestieră.
A mai arătat că potrivit evidențelor de carte funciară, imobilul în discuție este corespondentul imobilului cu număr top.1505 înscris in CF 340 G., iar devreme ce în CF figurează ca proprietar Regimentul 13 Româno B. este probată intabularea eronată dispusă inițial în favoarea Comunei Bucoșnița, iar prin încheierea atacată de reclamantă s-a revenit asupra intabulării inițiale, având în vedere că terenurile sunt proprietatea statului ca urmare a naționalizării. A invocat art. 35 alin,1 din Legea 18/1991 și a susținut că reclamanta nu a făcut dovada faptului că există o hotărâre de guvern prin care terenul în cauză să fi trecut din proprietatea publică a statului în proprietatea Comunei Bucoșnița în conformitate cu prevederile Legii 213/1998. A concluzionat solicitând respingerea plângerii. A depus amenajamentul Ocolului Silvic P..
În ceea ce privește „excepțiile” invocate de către petentă prin plângerea cu care a investit instanța de judecată, instanța constată că acestea nu reprezintă veritabile excepții, ci motive care, odată constatate ca fiind întemeiate, pot conduce la admiterea plângerii formulate. Astfel, excepțiile reprezintă mijloace de apărare aflate la îndemâna pârâtului dintr-o cerere de chemare în judecată, prin care se invocă fie neregularități procedurale (excepții de procedură) fie lipsuri ale dreptului material la acțiune (excepții de fond), urmărindu-se, după caz, declinarea competenței, amânarea judecății, refacerea unor acte, anularea ori respingerea cererii. În niciun caz, ca efect al admiterii excepțiilor, nu poate fi admisă acțiunea introductivă, excepțiile având tocmai rolul de a paraliza această acțiune sau de a conduce la respingerea ei, fără a se trece la analizarea fondului dreptului. Or, reclamanta, prin invocarea așa numitelor „excepții” ale tardivității respectiv lipsei calității procesuale a intimatei R. urmărește, de fapt, admiterea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, iar nu respingerea acesteia, fiind deci în prezența unor motive de admitere a cererii (în măsura în care se concluzionează că ele sunt întemeiate).
Rezultă deci că aceste aspecte invocate de către reclamantă și grupate sub titlul de excepții se impun a fi analizate odată cu fondul cauzei, încadrându-se printre motivele plângerii împotriva încheierii de carte funciară.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Potrivit Încheierii nr._/14.10.2013, (fila 17 dosar) BCPI Caransebeș a admis cererea formulată de . cu nr. cad_ înscris în cartea funciară_ UAT Bucoșnița; s-a înființat cartea funciară_ UAT Bucoșnița a imobilului cu nr. cad_, în baza HG 532/2002, anexa 20, poz.24 pentru imobilul teren extravilan, corespondent cu imobilul cu nr. top. 1529/1 înscris în CF 340 G. sub B1 din CF_ UAT Bucoșnița; s-a intabulat dreptul de proprietate conform HG 532/2002, anexa 20 poz.24, mod dobândire lege în cotă de 1/1 asupra A1 în favoarea comunei Bucoșnița – domeniul public, sub B.2. din CF_ UAT Bucoșnița și s-a notat dreptul de administrare în favoarea Consiliului Local Bucoșnița sub B-2 din CF_ UAT Bucoșnița.
Împotriva acestei încheieri s-a formulat cerere de reexaminare, de către R., iar prin Încheierea nr._/12.05.2014 (f.12) s-a admis această cerere de reexaminare cu privire la imobilul cu nr. cad_ înscris în cartea funciară_ UAT Bucoșnița. Prin urmare, a fost modificată soluția de admitere dată prin încheierea nr._/2013 cu soluția de respingere atât cu privire la atribuirea numărului cadastral cât și cu privire la intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea Comunei Bucoșnița.
În motivarea încheierii nr._/2014 s-a reținut că, în mod incorect a fost admisă cererea de recepție a documentației cadastrale întrucât suprafața recepționată în baza celor 50 de documentații cadastrale depuse depășește suprafața de 838 ha din Inventarul centralizat al bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Bucoșnița, aprobat prin HG 532/2002.
În motivarea încheierii se mai menționează că, din analiza actului juridic depus în justificarea cererii de înscriere, respectiv Inventarul centralizat al bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Bucoșnița aprobat prin HG 532/2002, poziția din inventar care s-a solicitat a fi intabulată este poziția nr. 24, descrisă ca fiind pășune acoperită cu vegetație forestieră de 838 în locul denumit Petroșnița, rezultând că, prin recepția si înscrierea în cartea funciară a celor 50 de documentații cadastrale . proprietate peste 4000 de ha de pășune și pădure, fapt care nu este confirmat de actul juridic anexat.
S-a invocat Legea 7/1996, art. 58.1. alin.(2) prin care s-a reglementat intabularea dreptului de proprietate al Statului și al unităților administrativ teritoriale, respectiv în cazul imobilelor proprietatea publică a statului și unităților administrativ teritoriale, intabularea se realizează la cererea conducătorului instituției, în baza actelor de proprietate, iar în lipsa cestora a extraselor de pe inventarul centralizat al bunurilor respective, certificate pentru conformitate.
Împotriva încheierii de reexaminare reclamanta a formulat plângere în instanță.
În ceea ce privește tardivitatea formulării acestei cereri de reexaminare, invocată de către petentă prin plângere, instanța reține că încheierea prin care s-a admis cererea de reexaminare a fost emisă la data de 14.10.2013, nefiind comunicată în termenul legal de 15 zile de la pronunțarea încheierii decât titularului cererii de primă înregistrare – deci doar persoanei căreia i s-a admis cererea, potrivit dovezii de comunicare de la f. 105, 103 dosar, iar nu și proprietarului tabular al imobilului – respectiv Statului Român și, cu atât mai puțin, petentei R. R..
Însă, în cuprinsul ultimului alineat al încheierii nr._ (de la f. 57 dosar), se face mențiunea că încheierea atacată cu cerere de reexaminare ar fi fost comunicată intimatei R. R. la data de 12.03.2014, fără ca, la dosarul înaintat de către OCPI C.-S., să existe vreo dovadă a acestei comunicări, pentru a se putea stabili dacă data de 12.03.2014 este data la care s-a dispus comunicarea către intimată sau data la care un reprezentant al acesteia a semnat de primirea încheierii.
În aceste condiții, respectiv în lipsa unei dovezi de comunicare a încheierii atacate cu cerere de reexaminare către autoarea cererii de reexaminare, data de 12.03.2014 nu poate fi avută în vedere drept dată de comunicare a încheierii, astfel că nici cererea de reexaminare formulată de către intimata R.N.P. R. prin Direcția Silvică C.-S. la data de 27.03.2014 și înregistrată la OCPI C.-S. la data de 1.04.2014 (astfel cum rezultă din ștampila aplicată la înregistrarea cererii – f. 68) nu poate fi considerată ca fiind tardiv introdusă, respectiv cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicare prevăzut de dispozițiile art. 31 alin.2 din Legea nr. 7/1996.
De altfel, având în vedere că petenta . tardivitatea formulării cererii de reexaminare, acesteia îi revenea sarcina de a proba în cauză cu înscrisuri relevante atât momentul la care încheierea atacată de către intimată a fost comunicată acesteia (simpla mențiune, neînsoțită de dovada de comunicare, din cuprinsul încheierii nr._, nefiind suficientă în acest sens), cât și că depunerea cererii de reexaminare s-a realizat cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de lege, dovadă care nu s-a făcut în cauză.
Ca atare, instanța concluzionează că acest motiv de admitere a plângerii formulate nu este întemeiat.
Petenta a mai invocat lipsa calității intimatei R.N.P. R. de a formula cererea de reexaminare.
Sub acest aspect, instanța reține că imobilul vizat de încheierea atacată a rezultat în urma dezlipirii din imobilul identificat cu nr. cad. 1529/1 înscris în C.F. nr. 340 G. – asupra căruia în C.F. vechi figura drept proprietar tabular Statul Român în cotă de 1/1 (conform extrasului C.F. de la f. 117 dosar), dreptul fiind dobândit prin naționalizare.
Apoi, din dispozițiile art. 30 alin.2 din Legea nr. 7/1996 se deduce că cererea de reexaminare poate fi formulată de către „persoanele interesate”, iar din dispozițiile art. 50 alin.1 din Legea nr. 7/1996 rezultă că noțiunea de persoane interesate este determinabilă potrivit mențiunilor din cartea funciară, astfel că, în măsura în care se admite această interpretare, unicul titular al cererii de reexaminare ar fi putut fi doar Statul Român.
Cu toate acestea, dacă s-ar restrânge sfera persoanelor care pot formula cerere de reexaminare împotriva unei încheieri de carte funciară doar la persoanele care au avut un drept înscris în cartea funciară, interpretarea astfel dată nu s-ar concilia cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 7/1996 (în prezent abrogate – deși preluate similar de prevederile art. 887 C.civ. - dar aplicabile cauzei prin raportare la momentul dobândirii de către intimată a dreptului în baza căruia aceasta a formulat cererea de reexaminare), dispoziții care reglementează opozabilitatea față de terți a unor drepturi reale extratabulare (drepturilor reale ce provin din succesiune, accesiune, vânzare silită, uzucapiune sau care au fost dobândite prin efectul legii, prin expropriere sau prin hotărâri judecătorești), dar cărora legea le recunoaște aceleași drepturi ca și titularilor de drepturi tabulare, astfel că această interpretare nu poate fi admisă.
Din interpretarea în spiritul legii și coroborată a prevederilor Legii nr. 7/1996 rezultă deci că sfera persoanelor interesate care pot formula cererea de reexaminarea prevăzută de art. 31 alin.2 din Legea nr. 7/1996 este mult mai largă decât cea a persoanelor care sunt titulare ale unui drept înscris în Cartea funciară, în această sferă putând fi inclusă și intimata R.N.P. R., din motivele ce urmează a fi expuse.
Astfel, intimata R. R. are calitatea de administrator al fondului forestier proprietate publică a statului, calitate reglementată prin dispozițiile art. 11 alin.1 din Codul Silvic, art. 4 din HG nr. 229/2009, art. 1 alin.1 și art. 2 lit. a pct.1, art. 3 lit. k din Regulamentul de organizare și funcționare al R., aprobat prin HG 229/2009.
În condițiile în care imobilul ce face obiectul cauzei are categoria de folosință „P. acoperită cu vegetație forestieră” (potrivit mențiunii de la poziția 24 a inventarului bunurilor aparținând domeniului public al Comunei Bucoșnița, f. 122), respectiv „P. împădurită” (potrivit planului de amplasament de la f. 126 dosar, întocmit de ing. B. M.), este evident că R. R. are calitatea de administrator și asupra acestui imobil.
Sub acest aspect, susținerea petentei potrivit cu care intimata R. R. nu deține un drept propriu asupra bunului imobil ce face obiectul cauzei este cel puțin inexactă.
Astfel, potrivit art. 135 alin.5 din Constituția României, bunurile proprietate publică pot fi date în administrare, printre altele, regiilor autonome, (cum este și cazul intimatei, aceasta fiind regie autonomă de interes național potrivit art.11 din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic), astfel încât încredințarea unor bunuri proprietate publică unor regii autonome (prin intermediul dreptului de administrare) are ca efect constituirea unui drept propriu în favoarea acestora, asupra bunurilor astfel încredințate, drept care constituie o formă specifică de exercitare a însuși dreptului de proprietate publică (alături de concesionarea, închirierea sau darea în folosință a acestora).
Acest drept de administrare a bunurilor proprietate publică are natura juridică a unui drept real, opozabil, ca orice drept real, erga omnes, al cărui conținut corespunde scopului pentru care a fost recunoscut prin lege.
Ca atare, ca titulară a unui drept real de administrare asupra imobilului în privința căruia s-a pronunțat încheierea atacată, drept opozabil erga omnes (chiar fără a fi înscris în Cartea funciară), intimata R. R. are calitatea de persoană interesată și deci calitatea de a ataca cu cerere de reexaminare încheierea de carte funciară prin care acest imobil a fost dezmembrat iar imobilul rezultat prin dezlipire trecut în proprietatea tabulară a unei alte autorități publice decât cea în favoarea căreia era înscris anterior dreptul.
În ceea ce privește celelalte motive de fond invocate de către petentă în cuprinsul plângerii formulate, instanța reține că nici acestea nu sunt întemeiate.
Astfel, se invocă absența dovedirii de către R. R. a dreptului de proprietate al Statului Român asupra imobilului obiect al cauzei, susținându-se că simpla includere a acestuia în amenajamentele silvice nu probează acest drept.
Or, atâta vreme cât, anterior emiterii încheierii de carte funciară prin care s-a înființat cartea funciară_ UAT Bucoșnița a imobilului cu nr. cad_, prin dezlipirea din imobilul cu nr. top. 1529/1 din CF 340 G. și s-a intabulat dreptul de proprietate conform HG 532/2002, anexa 20 poz.24, (mod dobândire prin lege) în cotă de 1/1 în favoarea comunei Bucoșnița, asupra imobilului obiect al cauzei proprietar tabular figura Statul Român (f. 117), nu rezultă ce altă dovadă a dreptului de proprietate al Statului Român se mai impunea în cauză.
Astfel, chiar în cuprinsul declarației pe proprie răspundere date de către Primarul Comunei Bucoșnița cu ocazia întocmirii documentație cadastrale ce a stat la baza încheierii de admitere a înscrierii în C.F. (fila 115 dosar) acesta a declarat că actele doveditoare ale dreptului de proprietate pe care le pune la dispoziția persoanei fizice autorizate care a întocmit documentația cadastrală – au constat în extrasul CF 340 – or în această carte funciară figura drept proprietar tabular Statul Român.
Mai mult, și în tabelul de mișcare parcelară întocmit de către ing. B. și H. (f. 125) s-a consemnat, la rubrica „situația din C.F.” a imobilului faptul că, proprietar tabular este Statul Român.
Ca atare, nu amenajamentul silvic este titlul de proprietate asupra imobilului în cauză, cum susține petenta în cuprinsul plângerii, dreptul Statului român rezultând din însăși evidențele de carte funciară.
În fine, un ultim aspect invocat de către petentă privește analizarea, cu depășirea atribuțiilor prevăzute de lege, de către registratorul de carte funciară, a fondului dreptului părților, prin compararea titlurilor invocate de către acestea, analiză care excede cadrului necontencios al procedurii de înscrierea în Cartea funciară.
Susținerea că registratorul a procedat la analiza fondului dreptului petentei, respectiv la compararea titlului acesteia cu cel al Statului român, nu corespunde realității.
Astfel, din examinarea motivării încheierii nr._/2014 se poate concluziona doar în sensul că registratorul a verificat în ce măsură există o concordanță între suprafața cu privire la care se solicită înscrierea (aceasta totalizând peste 4000 ha teren) și suprafața pentru care solicitanta a prezentat un titlu de proprietate (titlul prezentat de către petentă – constând în H.G. nr. 532/2002 privind inventarul centralizat al bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Bucoșnița, poziția 24– vizând doar suprafața de 838 ha), constatând că nu există o asemenea concordanță, ceea ce a condus la respingerea cererii.
În acest sens, este adevărat că prevederile art. 29 din Legea nr. 7/1996 cuprind în mod limitativ verificările pe care registratorul de carte funciară le face în vederea admiterii cererii de înscriere (emiterea înscrisului cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege, identificareacorectă a numelui sau a denumirii părților, menționarea codului numeric personal sau, după caz, a numărului de identificare fiscală, dacă este atribuit, a codului de înregistrare fiscală ori a codului unic de înregistrare, după caz, atribuit acestora; individualizarea imobilului printr-un număr de carte funciară și un număr cadastral sau topografic, după caz etc.).
Însă, toate aceste condiții de formă trebuie verificate de către registrator în privința înscrisului prezentat de către solicitant drept titlu.
Astfel, potrivit art. 28 alin.1 din Legea nr. 7/1996, cererea de înscriere în cartea funciară se va depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial și va fi însoțită de înscrisul original sau de copia legalizată de pe acesta, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere.
Rezultă că, o premisă esențială a admiterii unei cereri de înscriere este, potrivit art. 28 din Legea nr. 7/1996, aceea a prezentării unui înscris original (sau a copiei legalizate) prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere.
În această situație, înscrisul prezentat de către petentă constată un drept de proprietate al acesteia doar asupra unei suprafețe de 838 ha, nicidecum asupra unei suprafețe de 4000 ha, cum a dorit aceasta să dobândească în proprietate tabulară în mod fraudulos.
Astfel, din inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Bucoșnița, aflat la f. 122 dosar, se poate citi cu claritate că suprafața de pășune acoperită cu vegetație forestieră ce revine în proprietatea publică a petentei este de doar 838 ha.
În aceste condiții, practic, nu se pune problema analizei pe fond a titlului depus, ci problema însăși a existenței unui titlu pentru suprafața ce se urmărește a fi intabulată.
În măsura în care petenta nu a prezentat un titlu pentru întreaga suprafață ce s-a intabulat prin admiterea celor 50 de cerere de intabulare (deci pentru întreaga suprafață de peste 4000 ha), este de prisos a mai evidenția nelegalitatea încheierii prin care s-a admis o astfel de cerere, fiind cel puțin îndoielnică însăși buna-credință a petentei care, prevalându-se de posibilitatea formulării mai multor cereri separate care vizează fiecare fragmente ale unui imobil, a obținut înscrierea unei suprafețe totale pentru care nu poate justifica niciun drept.
În acest context în care petenta a urmărit în mod fraudulos înscrierea unui drept, invocarea de către aceasta, prin concluziile scrise, a nelegalității încheierii de soluționare a cererii de reexaminare (prin raportare la art. 71.1 alin.3 din Ordinul nr. 633/2006) este în mod evident tendențioasă, câtă vreme dispozițiile procedurale enunțate nu au fost edictate de legiuitor în scopul ca, la adăpostul lor, să fie consfințite fraude, admiterea aspectelor invocate însemnând însăși consfințirea unui abuz de drept.
Pentru aceste motive, instanța reține că plângerea formulată de reclamanta . primar, împotriva încheierii CF nr._/2014 a OCPI – BCPI Caransebeș este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE .
Recalifică excepția lipsei calității procesuale a pârâtei R.N.P. R. prin Direcția Silvică C.-S., invocată de către petenta ., drept motiv al plângerii împotriva încheierii de carte funciară.
Respinge plângerea împotriva încheierii de carte funciară nr._/12.05.2014 emisă de către OCPI C.-S. în dosarul cu nr._/01.04.2014, plângere formulată de către petenta ., în contradictoriu cu intimata R.N.P. R. prin Direcția Silvică C.-S., ca nefondată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Caransebeș.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.10.2014.
Președinte, Grefier,
Z. T. S. V.
Red ZT 4.12.2014
Tehnored SV 4.12.2014
Ex.4/ 4.12.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2652/2014. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 617/2014. Judecătoria... → |
|---|
