Pretenţii. Sentința nr. 1427/2014. Judecătoria CARANSEBEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1427/2014 pronunțată de Judecătoria CARANSEBEŞ la data de 27-06-2014 în dosarul nr. 3696/208/2013
ROMÂNIA
JUDECATORIA CARANSEBES
JUDEȚUL C.-S.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1427/2014
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 27.06.2014
PREȘEDINTE :Z. T. A.
GREFIER: S. V.
Pe rol judecarea cauzei civile, formulată de reclamanta C&C MH C. SRL prin administrator judiciar „Societăți Profesionale de Insolvență” Asociate prin contract Consultant Insolvență SPRL și YNA Consulting SPRL în contradictoriu cu pârâta . SRL, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 20.06.2014 și concluziile părților sunt cuprinse în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 27 iunie 2014.
INSTANTA,
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul cestei instanțe la data de 05.09.2013, sub numărul_, reclamanta C&C MH C. SRL prin administrator judiciar „Societăți Profesionale de Insolvență” Asociate prin contract Consultant Insolvență S.PRL și YNA Consulting S.P.R.L., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta . SRL ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să o oblige pe aceasta din urmă la plata sumei de 6779,85 lei, din care suma de 735,00 lei reprezintă contravaloarea facturilor nr._/14.09.2010 și nr._/23.12.2010, și suma de 6044,85 lei reprezentând penalități de întârziere aferente facturilor mai sus enumerate, calculate până la data de 28.02.2013, precum si actualizarea sumei până la data plătii efective a debitului.
În motivare se arată că, reclamanta a livrat pârâtei ambalaje în valoare de 735,00 lei, pe care aceasta le-a ridicat integral, dar nu a respectat termenul de plată, rămânând restantă cu plata sumei de 735 lei. Pârâta a acceptat la plată factura, ceea ce reprezintă un contract conform codului comercial. Pârâta a fost notificată și invitată prin intermediul adresei nr. 1168/02.04.2013, pentru rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului, însa nu a dat curs acestei invitații. Mai mult, pârâta a fost invitată prin adresa nr.258/04.07.213 în vederea acceptării medierii sau acceptării informării privind medierea la Birou de mediator S. M. P., dar nici de aceasta data nu a dat curs invitației. Penalitățile de întârziere au fost calculate începând cu data emiterii facturilor și până la data de 23.08.2013, cu procentul de 1% pentru fiecare zi de întârziere.
În drept, cererea este întemeiată pe disp. art.1169,1170 coroborate cu art. 1470, 1475, 1521 și 1523 Cod civil, rap. la art. 194 Cod pr. civilă.
Pârâta a formulat întâmpinare la data de 10.10.2013 (f. 25), prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei de a formula aceasta acțiune, întrucât între aceasta și reclamantă nu a fost încheiat niciun fel de contract referitor la facturile arătate, precum și excepția inadmisibilității acțiunii, deoarece reclamanta și-a recuperat în totalitate în natură toate produsele și obiectele prevăzute în cele două facturi. Pe fond, solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă, întrucât nimeni poate obliga pârâta să plătească navetele și sticlele restituite în natură reclamantei, între cele doua societăți neexistând niciun fel de contract în ceea ce privește aceste produse.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu prioritate asupra excepțiilor invocate de către pârâtă, instanța reține următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, întrucât calitatea procesuală activă presupune identitatea dintre subiectul activ al raportului juridic obligațional și persoana care formulează cererea de chemare în judecată. În cauză dovedindu-se existența unor raporturi între profesioniști între părțile cauzei, nu se poate susține că nu subzistă identitatea la care s-a făcut referire mai sus, problema care se pune în cauză nefiind aceea a calității procesuale active a reclamantei ci aceea a temeiniciei cererii de chemare în judecată formulată de către aceasta, respectiv aceea a subzistenței obligației pârâtei față de reclamantă, prin aceea că această obligație nu s-a stins prin plată în natură, astfel cum susține pârâta.
Ca atare, în cauză nu suntem nici în prezența unei inadmisibilități a cererii de chemare în judecată, neexistând niciun motiv pentru care acțiunea să fie inadmisibilă de plano, în realitate aspectele invocate de către pârâtă prin întâmpinare privind temeinicia cererii și analiza pe fond a acesteia, iar nu existența unui fine de neprimire a cererii.
Urmează deci excepțiile invocate să fie respinse.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Între reclamantă și pârâtă s-au desfășurat relații între profesioniști în temeiul cărora reclamanta a emis factura de la f. 11 dosar - la data de 14.09.2010, privind un total de 41 navete și 820 sticle de 0, 5 l, valoarea facturii fiind de 961 lei, precum și factura de la f. 12 dosar, din data de 23.12.2010, pentru 24 de navete și 480 de sticle, această din urmă factură fiind în valoare de 504 lei.
Dintre facturile astfel emise, doar factura de la f. 12 dosar poartă ștampila pârâtei.
Pârâta a invocat, prin întâmpinarea formulată, faptul că navetele și sticlele care fac obiectul facturilor nu au fost cumpărate de către aceasta din urmă, ci au fost restituite reclamantei, aspect pe care l-a dovedit în cauză prin declarațiile martorilor P. I. (f. 50) și R. N. (f. 51), care au confirmat restituirea ambalajelor către reclamantă.
În schimb, reclamanta susține (prin răspunsul la întâmpinare de la f. 33 dosar) că, prin faptul că ambalajele sunt facturate și nu mai au regimul de circulație prin schimb, se realizează de fapt o activitate economică, iar în 5 zile de la data comunicării, furnizorii sunt obligați să factureze ambalajele, conform normelor metodologice pentru art. 137 alin.3 lit. d) din Codul fiscal, regăsite la pct. 19.alin. 7-8 din H.G. nr. 44/2004.
Mai arată reclamanta că, prin faptul că ambalajele nu sunt restituite, înscrierea ambalajelor în facturile de vânzare – cu titlu de prefacturare – se transformă într-o vânzare de ambalaje, în acest sens fiind întocmită și factura menționată în fișa contabilă pe care a atașat-o la dosar.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză (f. 68), facturile depuse la dosarul cauzei nu au fost înregistrate în evidența contabilă a pârâtei.
În drept, sub aspectul legii civile aplicabile raportului juridic dintre părți, instanța reține că, atâta vreme cât nașterea raportului juridic a avut loc sub imperiul Codului civil din 1864, și executarea și, respectiv, stingerea acestuia vor fi guvernate de aceeași reglementare, în baza prevederilor art. 6 alin.2 din Noul Cod Civil.
Ca atare, reclamantei îi revenea sarcina probei raportului juridic dintre părți potrivit art. 46 din Codul comercial, astfel încât acest raport juridic putea fi probat fie cu facturi acceptate fie cu registre contabile. Or, sub acest aspect, atâta vreme cât facturile a căror contravaloare se solicită prin cerere au fost înregistrate doar în contabilitatea reclamantei și nu și în cea a pârâtei, devin aplicabile prevederile art. 54 din Codul comercial, potrivit cu care instanța „este în drept a aprecia dacă se poate atribui conținutului registrelor comerciale unui comerciant un caracter de validitate mai mult sau mai puțin mare, dacă trebuie a se renunța la această probă în caz când registrele nu concordă sau a atribui o credință mai mare registrului uneia din părți”.
În acest sens, în condițiile în care doar una dintre facturile depuse la dosarul cauzei (respectiv cea emisă pentru valoarea mai mică, de 504 lei) este acceptată la plată de către pârâtă, iar pârâta a dovedit și faptul că, în realitate, a restituit reclamantei navetele și sticlele ce făceau obiectul facturilor emise, instanța va concluziona că prin simpla înregistrare în contabilitate de către reclamantă a unui debit al pârâtei în cuantumul solicitat prin cerere, reclamanta nu a făcut dovada temeiniciei cererii de chemare în judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere faptul că, în realitate, pârâta a dovedit executarea în natură a obligației de restituire a ambalajelor, ceea ce o exonerează de obligația de a-și executa obligația prin echivalent, respectiv prin plata contravalorii navetelor, întrucât în caz contrar s-ar realiza o îmbogățire fără justă cauză în favoarea reclamantei și în detrimentul pârâtei.
Or, premisa pe care se bazează raționamentul reclamantei, conform căreia ambalajele trebuie restituite către pârâtă întrucât nu au fost restituite, nefiind corectă, cererea de chemare în judecată urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
În temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, instanța va obliga reclamantă la plata, către pârâta, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2300 lei, din care 1500 lei onorariu avocat și suma de 800 lei contravaloare onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active și excepția inadmisibilității, invocate de către pârâta S.C. RM-ROSSI .., prin întâmpinare.
Respinge cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta S.C. C&C MH C. S.R.L., reprezentată de adm. judiciar” Societăți Profesionale de Insolvență” asociate prin contract consultant insolvență SPRL si YNA Consulting SPRL, cu sediul in Dr. Tr. S., ., județ M., în contradictoriu cu pârâta S.C. RM-ROSSI .., cu sediul în Băile Herculane, ., județ C.-S., ca neîntemeiată.
Obligă reclamantă la plata, către pârâta, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2300 lei, din care 1500 lei onorariu avocat și suma de 800 lei contravaloare onorariu expert.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Caransebeș.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 iunie 2014.
PREȘEDINTE, p. GREFIER S. V. – aflat în CO
T. Z. GREFIER,
L. TUDORIȚA
Red ZT 28.08.2014
Tehnored TV 28.08.2014
Ex.4/28.08.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 924/2014. Judecătoria CARANSEBEŞ | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1212/2014.... → |
|---|
