Pretenţii. Sentința nr. 816/2014. Judecătoria CARANSEBEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 816/2014 pronunțată de Judecătoria CARANSEBEŞ la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 15668/303/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CARANSEBEȘ
JUDȚUL C.-S.
DOSAR. NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 816/2014
Ședința publică din 9 aprilie 2014
Președinte: A. P.
Grefier: S. S.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul B. G. în contradictoriu cu pârâtul M. G., având ca obiect pretenții – rentă viageră.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se ia act că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 2 aprilie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea cauzei fiind amânată pentru data de 9 aprilie 2013, pentru ca părțile să formuleze concluzii scrise.
Se constată că pârâtul a formulat la data de 3.04.2014 concluzii scrise, prin care solicită respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, întrucât starea de nevoie în care s-a aflat reclamantul la momentul la care a obținut obligarea pârâtului la rentă lunară, nu mai există, cu cheltuieli de judecată.
La data de 8.04.2014, reclamantul a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtului la plata unei rente viagere lunare în cuantum de 400 lei, reprezentând jumătate din salariul minim pe economie.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului VI București la data de 30.10.2013, sub nr._, reclamantul B. G. a chemat în judecată pârâtul M. G., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul să plătească reclamantului o rentă viageră lunară în valoare de 400 lei lunar, respectiv jumătate din salariul minim pe economie, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul arată că solicită majorarea rentei viagere de întreținere lunară, acordate în baza obligației autorului unui accident de circulație soldat cu vătămarea corporală gravă, rentă viageră acordată de Judecătoria Caransebeș prin sentința penală nr. 374/1997 pronunțată în dosar penal nr. 2161/R/1996.
Reclamantul menționează că, în data de 7.10.1994 a fost victima unui accident de circulație, al cărui autor a fost pârâtul M. G.. În urma accidentului, reclamantul a fost grav rănit și a suferit mai multe intervenții chirurgicale, precum și montarea unor proteze, rămânând cu o infirmitate fizică permanentă, conform Comisiei superioare medico-legale de pe lângă INML București, concluzionându-se că acesta prezintă o infirmitate fizică permanentă, cu pierderea totală a capacității de muncă.
Prin deciziile medicale anuale, reclamantul a arătat că a fost încadrat în Gradul de invaliditate nr. 3, cu pierderea capacității de muncă la jumătate.
În urma procesului penal care a urmat prin sentința penală nr. 374/1997 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar penal nr. 2161/R/1996, inculpatul M. G. a fost obligat să-i plătească o rentă viageră pentru a se putea întreține pe toată perioada vieții.
Prin sentința civilă nr. 1085/2007 pronunțată în dosar nr._ a Judecătoriei Caransebeș, menținută prin decizia civilă nr. 837/27.08.2007 a Tribunalului C.-S., la cererea reclamantului i s-a mărit valoarea rentei viagere de întreținere lunară la 100 lei lunar.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 1349 Cod civil, art. 2242 cod civil și art. 192 alin. 1 Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie, carte de identitate, proces verbal de închidere a medierii nr. 108/4.10.2013 încheiat în baza contractului de mediere nr. 106/2.10.2013, factura . nr. 30/4.10.2013, sentința civilă nr. 1085/4.06.2007 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr._, decizia civilă nr. 837/R/27.08.2007 pronunțată de Tribunalul C.-S., decizia penală nr. 394/23.03.1998 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, decizia penală nr. 408/29.09.1997 pronunțată de Tribunalul C.-S., sentința penală nr. 374/14.05.1997 pronunțată de Tribunalul C.-S., rezultat examen CT nr. 154/12.03.2012, deciziile medicale asupra capacității de muncă nr. 542 din data de 15.02.2013, 484/15.02.2012, nr. 561/16.02.2011, nr. 619/15.02.2010, nr. 136/17.02.2009, nr. 769/25.02.2008, decizie de încadrare în grad de handicap nr. 5558/9.07.2007, decizie asupra capacității de muncă nr. 1272/20.03.2007, raport de expertiză medicală nr. 1911/14.03.2007, aviz nr. 2161/47/4.03.1997, raport de constatare medico-legală nr. A-249 din data de 18.07.1996, certificat medico-legal, decizia nr._/4.08.1997 privind acordarea pensiei pentru pierderea capacității de muncă, cupoane plată pensie, răspunsul Institutului Național de S., bilete transport tratament, bilete transport tratament, bilete transport mediere, fișă de tratament balnear nr._/2.09.2013, program recuperator nr. 542/15.02.2013, bilet de trimitere nr._/15.07.2013, bilet de trimitere nr._/29.08.2013, chitanța nr. 30/4.12.2013 și factura nr. 30/4.10.2013.
La data de 11.12.20.13, pârâtul M. G. a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei București în baza art. 107 Cod procedură civilă, având în vedere că domiciliul pârâtului este în Caransebeș, solicitând declinarea competenței în soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeș.
Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, ca neîntmeiată.
Reclamantul a formulat la data de 6.01.2014 răspuns la întâmpinarea depusă de pârât, prin care a solicitat respingerea solicitărilor pârâtului și menținerea solicitărilor formulate prin cererea de chemare în judecată, ce face obiectul prezentei cauze.
Referitor la excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sectorului VI București, invocată de pârât, prin întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea acesteia, reclamantul considerând că se află sub incidența prevederilor art. 113 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 1176/19.02.2014, Judecătoria Sectorului VI București a admis excepție necompetenței teritoriale, invocată de pârât, prin întâmpinare și a dispus declinarea competenței în soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeș.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș la data de 6.03.2014 sub nr._ .
La data de 28.03.2014, prin compartimentul registratură al instanței, reclamantul a depus cerere de judecare a cauzei în lipsă, invocând situația materială modestă, pecuniară în a se deplasa la instanță și de a plăti cheltuielile de deplasare ale apărătorului său. Solicită cheltuieli de judecă în cuantum de 2700 lei, reprezentând taxe, onorariu avocat, tratament, mediere – fila 11 dosar. Anexează cererii anexa nr. 5 – program recuperator – fila 12, chitanța . nr. 30/4.10._, reprezentând taxă mediere – fila 13 dosar și copie după bilete transport – fila 14 dosar.
Prezent la termenul de judecată din 2.04.2014, cât și prin concluziile scrise administrate la dosar, pârâtul M. G. a arătat că nu este de acord cu acțiunea reclamantului, întrucât acesta nu mai este în stare de nevoie. Mai mult, pârâtul a susținut că reclamantul mai deține în proprietate două imobile în București pe care le închiriază și obține un venit lunar și un imobil în Caransebeș, . mai arătat că starea de nevoie în care s-a aflat reclamantul la momentul la care a obținut obligarea pârâtului la rentă lunară, nu mai există, astfel că acțiunea prin care reclamantul solicită majorarea acesteia este neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
Prin sentința penală nr. 374/1997 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr. 2161/1996, inculpatul M. G. – pârât în prezenta cauză – a fost obligat să plătească părții civile B. G. – reclamanta în cauza de față – rentă de întreținere lunară în sumă de 100.000 lei vechi.
În anul 2001, între părți, a fost declanșat un litigiu civil prin care s-a solicitat de către reclamantul B. G. majorarea rentei de întreținere stabilite în anul 1999 și care ajunsese între timp la suma de 200.000 lei vechi lunar.
Prin sentința civilă nr. 3308/2002, Judecătoria Caransebeș a dispus majorarea cuantumului la nivelul sumei de 300.000 lei lunar.
Instanța mai reține că, prin sentința civilă nr. 1085/4.07.2007 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr._, instanța a admis acțiunea reclamantului pentru majorarea cuantumului prestației periodice lunare. A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului o prestație periodică majorată de la suma de 300.000 lei vechi (30 lei noi) lunar la 100 lei lunar, începând cu data de 12.02.2007 și până la încetarea stării de nevoie a beneficiarului.
Din înscrisurile administrate la dosarul cauzei, instanța reține că reclamantul și în prezent se încadrează în gradul III de invaliditate – decizia medicală asupra capacității de muncă nr. 542/15.02.2013 – fila 30 dosar, capacitatea de muncă fiind pierdută la jumătate din anul 2007 data accidentului de circulație, reținând și concluziile expertizelor medicale emise de CNPADS București, Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă – filele 20-21 dosar fond și decizia asupra capacității de muncă nr. 1272/20.03.2007 – fila 22 dosar fond, potrivit cărora reclamantul B. G. se încadrează în gradul III de invaliditate, având capacitatea de muncă redusă la jumătate.
La data stabilirii rentei viagere instanța a avut în vedere capacitatea de muncă diminuată - redusă la 50% și nu mai putea să obțină un venit lunar cel puțin egal cu valoarea salariului minim pe economie. În consecință, cuantumul a fost stabilit de așa manieră încât să fie suplinită diferența reprezentând venit din muncă pe care reclamantul nu-l mai putea realiza, raportat la venitul minim pe economie de la data respectivă.
Va înlătura ca neîntemeiate și nedovedite susținerile pârâtului cu privire la posibilitățile materiale ale reclamantului, deduse din enumerarea veniturilor obținute de reclamant din închirierea unor imobile – aspect chiar nedovedit, întrucât renta viageră datorată în temeiul unei obligații delictuale are caracter indemnizator pentru diminuarea sau lipsa capacității de muncă a beneficiarului rentei viagere și nu se stabilește în funcție de alte criterii.
Renta viageră a fost stabilită prin hotărârea judecătorească și obiectul prezentei acțiuni este majorarea cuantumului rentei viagere. Cu privire la susținerile pârâtului M. G. – privind încetarea stării de nevoie a reclamantului, este simplă susținere nedovedită, cu atât mai mult cu cât, în cauză, prin înscrisurile – actele medicale arătate și menționate – decizii medicale, expertize, etc., se dovedește cererea reclamantului B. G. privind menținerea diminuării la jumătate a capacității sale de muncă – datorită vătămării corporale.
Instanța va ține seama și de hotărârile judecătorești anterioare (hotărârea penală, hotărârea prin care s-a stabilit majorarea rentei viagere), puterea lucrului judecat în ceea ce privește condițiile legale pentru angajarea răspunderii delictuale. Astfel, prin sentința civilă nr. 1085/2007, s-a stabilit cuantumul rentei viagere la 100 lei lunar și, până în prezent, reclamantul nu a solicitat majorarea acesteia.
Pentru considerentele arătate și reținute din probele administrate în cauză și-n baza art. 998 și urm. Cod civil, se va dispune majorarea rentei viagere lunare de la 100 lei lunar la 300 lei lunar, începând cu data de 30.10.2013 și până la încetarea stării de nevoie a beneficiarului.
La stabilirea cuantumului sumei, instanța va avea în vedere cuantumul salariului minim actual pe economie – 8500 lei, necesitatea ca prin cuantumul acestei rente orientată către jumătate din salariul minim pe economie să se asigure beneficiarului reclamant suplinirea veniturilor acestuia pentru a se ajunge la un nivel pe care instanța îl consideră suficient pentru prejudiciul pe care acesta îl suferă în prezent, având în vedere împrejurarea că în prezent este la pensie.
Va respinge celelalte pretenții ale reclamantului.
În ceea ce privește cererea pentru obligarea pârâtului la plata costului tratamentelor medicale – îngrijire medicală de specialitate, băi -, instanța constată ca nefiind justificată și dovedită, în condițiile în care din suma de bani acordată de pârâtul M. G. cu titlu de „rentă viageră”, reclamantul trebuie să-și asigure cele necesare traiului și fiind pensionar să-și folosească drepturile cuvenite.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâtul la 173 lei cheltuieli de judecată reclamantului, reprezentând taxă mediere – 75 lei chitanță . nr. 30/4.10.2013 – fila 13 dosar și transport mediere dus-întors – 98 lei – bilete călătorie – fila 14 dosar. Va respinge cererea reclamantului cu privire la cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat formulată de reclamant ca nedovedite, reclamantul neadministrând vreun document justificativ în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul B. G., domiciliat în București, ., ., . cu reședința în București, ., ., parter, . cu pârâtul M. G., domiciliat în Caransebeș, .. 2, ., județul C.-S., pentru majorare rentă viageră.
Majorează de la 100 lei lunar la 300 lei lunar renta viagerp lunară și obligă pârâtul M. G. la plata acesteia, începând cu data de 30.10.2013 și până la încetarea stării de nevoie a beneficiarului .
Respinge celelalte pretenții ale reclamantului.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului 173 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria Caransebeș.
Pronunțată azi, 9 aprilie 2014, în ședință publică.
PREȘEDINTE,GREFEIR,
A. PUȘCAȘSERGHIE S.
Red. P.A.
Tehnored. S.S.
4 ex/5 pag/7.05.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1212/2014.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
