Plângere contravenţională. Sentința nr. 794/2015. Judecătoria CAREI
Comentarii |
|
Sentința nr. 794/2015 pronunțată de Judecătoria CAREI la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 794/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CAREI
-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 794/2015
Ședința publică de la 09 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. C.
Grefier: ȘORIAN M.
¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤
Desfășurarea procesului s-a înregistrat prin mijloace tehnice audio potrivit art. 231 alin. 2 C.pr.civilă.
Pe rol fiind, soluționarea cererii formulate de petentul ROSTAS A., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SATU M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că cererea este la primul termen de judecată, este legal timbrată cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru, după care:
Instanța potrivit art. 104 pct. 13 din R.O.I., lasă la a doua strigare cauza, pentru a da posibilitatea părților să se prezinte în instanță.
Fiind reluată cauza la a doua strigare instanța constată din nou lipsa părților.
În temeiul art. 43 C.pr.civ., în urma verificărilor făcute de grefier pe baza dosarului cauzei, se constată că judecătorul nu se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 41 C.pr.civ..
Conform art. 103 alin.1^1 din Hotărârea nr. 829 din 15.11.2011 pentru completarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor s-a verificat în sistemul ECRIS dacă există alte dosare formate ca urmare a unei cereri formulate de aceleași persoane, împotriva acelorași persoane și având același obiect, dovada fiind atașată dosarului cauzei.
Instanța, verificând în mod nemijlocit, constată legal îndeplinită procedura de citare cu părțile, precum și faptul că intimata a depus prin serviciul de registratură al instanței, la data de 04.06.2015, întâmpinare.
Instanța, făcând aplicarea dispozițiilor art. 223 C.proc.civ., stabilește că, în considerarea dispozițiilor art. 208 C.proc.civ., nu se impune comunicarea întâmpinării cu petentul, aceasta fiind depusă peste termenul prevăzut la art. 201 alin. 1 C.proc.civ.
Instanța, verificându-și din oficiu competența în baza art. 131 alin. 1 C.pr.civ., stabilește că în baza art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 este competentă general, material și teritorial să soluționeze această cauză.
În baza art. 258 C.pr.civ., raportat la art. 255 C.pr.civ. instanța încuviințează petentului proba cu înscrisurile depuse la dosar anexate plângerii contravenționale și respinge proba testimonială cu depoziția martorului indicat, ca nefiind utilă cauzei.
Nemaifiind alte cereri formulate, nici excepții invocate și nici alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, iar în art. 394 C.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza spre deliberare și pronunțare în condițiile art. 395 C.proc.civ.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub dosar cu nr._ din 27.03.2015, petentul ROSTAS A., în contradictoriu cu intimata I.P.J SATU M., a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._/ 13.11.2014, întocmit de către M.A.I. - I. Satu M. - Poliția orașului Tășnad, solicitând în principal admiterea plângerii și anularea procesului verbal . nr._/ 13.11.2014 întocmit de către M.A.I. - I. Satu M. - Poliția orașului Tășnad, pe cale de consecință, exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 585 lei și înlăturarea măsurilor de 12 puncte de amendă și 12 puncte de penalizare, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu „avertisment”
În motivare, petentul a arătat că în data de 13 martie 2015 se deplasa cu autoturismul înmatriculat sub nr._ pe . orașul Tășnad, fiind oprit de un echipaj de poliție care i-a solicitat actele la control. A prezentat organului de control următoarele acte: cartea de identitate a subsemnatului în original, permisul de conducere în xerox și cartea de identitate a autoturismului în copie xerox. Agentul i-a spus că în situația în care ar trebui să-i ia permisul și talonul autoturismului nu le poate lua pentru că nu are originalele asupra sa.
A precizat agentului de poliție faptul că originalele acestor acte le-a lăsat acasă pentru că mergea în piață și îi era frică să nu-i fie furate sau să le piardă. Acesta prin stația din dotare a verificat cele susținute, care i-au fost confirmate, dar cu toate acestea a considerat că a săvârșit o faptă contravențională gravă și i-a aplicat o amendă în cuantum de 585 lei luând totodată măsura complementară de 12 puncte de amendă și 12 puncte de penalizare.
Potrivit art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002 „(1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: 18. nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2)”.
Art. 35 alin. (2) stipulează că: „Participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege”.
A semnat procesul verbal cu obiecțiuni în sensul că originalele acestor acte: permisul de conducere și cartea de identitate a autoturismului le-a lăsat acasă pentru că mergea în piață și îi era frică să nu-i fie furate, sau să le piardă.
Procesul verbal ce face obiectul litigiului de față nu este semnat de nici un martor. Or, potrivit art. 19 pct.(1) din O.G. nr. 2/2001 „În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor”. D. fiind faptul că această prevedere este imperativ prevăzută de lege iar, organul de control nu a respectat-o, constituie un motiv de nulitate a procesului verbal de contravenție.
Cât privește sancțiunea aplicată, petentul a opinat că agentul constatator la aplicarea acesteia ar fi trebuit să țină seama de prev. art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001 potrivit cărora „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă...”.
Acesta este motivul pentru care, în ipoteza în care procesul verbal va fi considerat întemeiat, petentul a solicitat să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea mai ușoară a avertismentului, deoarece sancțiunea amenzii nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate și de educare a contravenientului
Față de cele prezentate mai sus, petentul a solicitat anularea procesului verbal și admiterea plângerii așa cum a fost formulată.
În temeiul art. 223 din Codul procedură civilă s-a solicit judecarea și în lipsă.
În drept, petentul a invocat prev. art 30, 192, 194 din codul de procedură civilă și ale O.G. 2/2001.
În probațiune, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv cu procesul verbal de contravenție ., nr._/13.03.2015 (f.6) și a probei testimoniale cu depoziția martorului U. L..
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, taxă judiciară de timbru potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, conform chitanță nr._ din 24.03.2015 (f.5).
Intimata a formulat întâmpinare (f. 19-20) prin care a solicitat, în esență, respingerea plângerii contravenționale ca nefondată.
În probațiune, intimata a depus în copie următoarele înscrisuri: raport (f. 19); procesul verbal . nr._/13.03.2015 (f. 20).
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând cererea de față prin prisma motivelor invocate și a materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 13.03.2015 de către reprezentanții Poliției orașului Tășnad din cadrul I.P.J. Satu M., s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 147 alin. 1 și alin. 3 din H.G. nr. 1391/2006 rep. și de art. 8 din O.U.G. nr. 195/2002, constând în faptul că în data de 13.03.2015, în jurul orelor 16:00 a fost depistat pe . orș. Tășnad conducând autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_ având defecțiuni la sistemul de iluminare, fără a avea permisul de conducere și certificatul de înmatriculare în original, fără a avea în dotare cele 2 triunghiuri reflectorizante, trusa medicală de prim ajutor și stingătorul de incendiu, fapte pentru care petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii în sumă de 585 lei și două sancțiuni constând în avertisment.
Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța urmează a examina mai întâi legalitatea procesului verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
De asemenea, instanța reține și împrejurarea că faptelor reținute în sarcina petentului, respectiv lipsa permisului de conducere și certificatul de înmatriculare în original, existența defecțiunilor la sistemul de iluminare și lipsa din dotarea autoturismului a celor 2 triunghiuri reflectorizante, a trusei medicală de prim ajutor și a stingătorului de incendiu, li s-a dat o corectă încadrare juridică raportat la dispozițiile art. 147 alin. 1 și alin. 3 din H.G. nr. 1391/2006 rep. și art. 8 din O.U.G. nr. 195/2002.
Totodată, instanța constată că plângerea contravențională a fost formulată de petent în termenul legal.
În ceea ce privește apărarea petentului, în sensul că agentul constatator nu a trecut numele unui martor asistent, instanța reține faptul că semnarea procesului verbal de constatare a contravenției de către un martor asistent se poate realiza doar în condițiile prevăzute de art. 19 din O.G. nr. 2/2001, adică acest aspect procedural este necesar doar în situația în care contravenientul nu se află de față la încheierea procesului verbal de contravenție sau, dacă se află de față, refuză să semneze, situații care însă nu se regăsesc în speță, atâta timp cât petentul a fost de față la încheierea procesului verbal, pe care l-a și semnat. Totodată, semnătura martorului asistent nu este prevăzută sub sancțiunea nulității, fiind vorba de o nulitate virtuală, iar anularea intervine, în condițiile art. 175 alin. (1) C.pr.civ., doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, aspecte care însă nu au fost dovedite în cauză.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, deși O.G. nr. 2/2001 nu prevede nicio dispoziție cu privire la forța probantă a procesului verbal de contravenție, există o prezumție de legalitate și realitate a actului, având în vedere că este vorba de un act administrativ. În aceste condiții se prezumă că situația de fapt menționată în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției este conformă realității, prezumție care poate fi răsturnată de petent prin proba contrarie.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului în măsura în care statul respectă limitele rezonabile, având în vedere importanța scopului, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku vs. Franța, hotărârea din 07 Octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vuli vs. Suedia, hotărârea din 23 Iulie 2002, paragraf 113). Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța, hotărârea din 07 Septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 – 36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căreia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a păstra limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. vs. România, hotărârea din 4 Octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil.
Astfel, procesul verbal de contravenție beneficiază de forță probantă proprie în ceea ce privește constatările personale ale agentului constatator, care sunt prezumate a fi reale cât timp procesul verbal atacat a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă impuse de prevederile art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, iar petentul nu face dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută prin procesul verbal atacat.
În speță, se observă că procesul-verbal de constatare a contravenției conține constatările personale ale agentului constatator, făcând astfel dovada situației de fapt ce a dus la încheierea sa, în mod analog unui proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante sau a unui proces verbal de cercetare la fața locului, cu aplicarea garanțiilor procesuale penale aplicabile răspunderii contravenționale. În acest caz, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului, fără să administreze probe contrarii în acest sens, nu este suficientă și nu poate fi asimilat principiului in dubio pro reo.
În situația sancționării unor contravenții constând în omisiuni, cum este și în speța de față, se naște prezumția rezonabilă că a existat o încălcare a prevederilor legale, iar sarcina probei contrară acestei prezumții aparține petentului, în calitatea sa de contravenient, respectiv de a prezenta toate probele prin care să dovedească o situație contrară celei reținute în procesul verbal de constatare a contravenție.
În concluzie, constatările personale ale agentului constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului, astfel că acest proces verbal reprezintă și un mijloc de probă.
În cauză, față de starea de fapt reținută în procesul verbal contestat, instanța constată că, petentul, prin chiar plângerea contravențională, nu a contestat niciuna dintre faptele reținute în sarcina sa, ci doar a încercat să le circumstanțieze, susținerile acestuia nefiind însă de natură să înlăture prezumția de veridicitate și autenticitate pe care legea o conferă procesului verbal de contravenție . nr._ din 13.03.2015.
În ceea ce privește sancțiunile aplicate petentului, instanța, având în vedere criteriile instituite de dispozițiile art. 21 din O.G. nr. 2/2001, apreciază că nu se impune o reindividualizare a acestora, întrucât petentul a săvârșit trei contravenții, pentru două dintre acestea aplicându-i-se de către agentul constatator sancțiunea avertismentului, iar dacă instanța ar proceda la înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului și în cazul celei de-a treia contravenții, s-ar crea impresia de impunitate, aspect față de care, instanța apreciază că se impune menținerea sancțiunii amenzii în vederea realizării scopului educativ și preventiv al actelor normative privind circulația pe drumurile publice.
În consecință, față de considerentele anterior expuse, instanța va respinge plângerea petentului ca neîntemeiată și va menține Procesul verbal de contravenție . nr._ din 13.03.2015 ca legal și temeinic.
Instanța constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul ROSTAS A., cu domiciliul în ., ., nr. 229B, județ M., având C.N.P._, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SATU M., cu sediul în Satu M., ., nr. 5A, județ Satu M., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 13.03.2015.
Menține procesul verbal de contravenție . nr._ din 13.03.2015 ca legal și temeinic.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de a declara apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Carei.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iunie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. C. ȘORIAN M.
M.Ș. 10 Iunie 2015
Red.A.C.
Tehnored.M.Ș./A.C.
4 ex./10.06.2015
Emis 2 .
1 .
1 . POLIȚIE AL JUDEȚULUI SATU M.,
← Succesiune. Sentința nr. 701/2015. Judecătoria CAREI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 798/2015.... → |
---|