Plângere contravenţională. Sentința nr. 825/2015. Judecătoria CAREI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 825/2015 pronunțată de Judecătoria CAREI la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 825/2015
Document finalizat
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CAREI
-
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 825/2015
Ședința publică de la 16 iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. S. M.-președintele instanței
GREFIER: T. C.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulate de petenta .., cu sediul social în loc. Tășnad, ., jud. Satu M., înregistrata la O.R.C. Satu M. sub nr. J/_, C.U.I._, reprezentata legal prin administrator M. M., în contradictoriu cu intimatul A. București - Direcția Regionala Antifrauda Fiscala cu sediul în loc. Oradea, . A, jud. Bihor pentru anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 23.01.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea petentei administrator M. M., asistată de av. ales M. A. și lipsă fiind reprezentantul legal al intimatului. Se prezintă martorii L. S.-F. și P. M.-C..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că plângerea se află la al 3-lea termen de judecată, pe rol la poziția 11 în ordine pe lista de ședință, plângerea este timbrată cu suma de 20 lei, conform chitanței nr._/03.02.2015 emisă de Primăria Tășnad, după care;
Instanța, în temeiul art. 321 n.c.p.civ. trece la audierea martorilor L. S.-F. și P. M.-C., declarațiile luate sub prestare de jurământ după ce în prealabil sau luat datele acestora și li s-au pus în vedere consecințele mărturiei mincinoase. Depozițiile martorilor au fost consemnate în procese verbale separat atașate la dosar.
Reprezentantul petentei depune acte în dovedirea plângerii și certificat de cazier fiscal.
Reprezentantul petentei arată că nu mai are alte cereri și probe de propus.
Alte probe nemaifiind cerute iar instanța considerând cauza în stare de judecată, închide faza probatorie și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul petentei solicită pe scurt admiterea plângerii petentei, având în vedere răspunsul la întâmpinare depus la dosar, să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale de 10.000 lei, aplicata conform prevederilor O.U.G. nr.28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marca electronice fiscale, cu sancțiunea avertismentului, facand aplicarea prevederilor art.7 art.21. alin 3 si art.34, din O.G. nr.2/2001, aprobata prin Legea nr.180/2002 având ii vedere pericolul social redus al faptei, precum si împrejurările in care s-a comis fapta, masuri avertismentului fiind suficienta pentru atingerea scopului preventiv si educativ avuta in vedere de legiuitor prin actele normative în materia contravenționala. În urma controlului efectuat la societatea petentă, s-a constata că s-au încălcat prevederile art. 10 lit. ee ( amenda contravenționala in suma de 8.000 lei ) si lit. gg ( amenda contravenționala in suma de 2.000 lei) din O.U.G. nr.28/1999, republicata, privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. Cu privire la amenda în sumă de 1000 lei, aceasta este recunoscută fiind culpa administratorului societății petentei. Deținerea sumei nejustificată de 209 lei, a fost dovedită prin depoziția martorilor audiați, care a explicat de ce a rămas la dispoziția ospătăriței, iar aceasta din urmă nu a avut intenția de a-i ascunde. Cu privire la O.U.G, nr.28/1999 legiuitorul a revenit asupra acestei ordonanțe, având în vedere impactul ce l-a avut asupra populației de rând.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față;
Prin plângerea înregistrata sub dosar nr._ /03.02.2015, formulată de către petenta .., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 23.01.2015 întocmit de intimatul A. București - Direcția Regionala Antifrauda Fiscala, solicită instanței
-sa dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale de 9.000 lei Ron, aplicata conform prevederilor O.U.G. nr.28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, amenda contravenționala înscrisa în procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 23.01.2015, cu sancțiunea avertismentului, făcând aplicarea prevederilor art.7 art.21. alin 3 si art.34, din O.G. nr.2/2001, aprobata prin Legea nr.l80/2002 având in vedere pericolul social redus al faptei, precum si împrejurările în care s-a comis fapta, măsura avertismentului fiind suficienta pentru atingerea scopului preventiv si educativ avuta in vedere de legiuitor prin actele normative în materia contravenționala.
Măsura avertismentului pe care solicitam sa o aplicați ar fi o măsura realista, care si-ar atinge scopul preventiv si educativ pe care legiuitorul l-a avut in atenție atunci când a legiferat actele normative in materie contravenționala, in concret gradul de pericol social al
contravenției este unul redus, astfel ca in raport cu criteriul " urmării produse " se reliefează un grad de pericol social concret redus, impunându-se respectarea principiului proporționalității sancțiunii, întrucât proporționalitatea intre fapta comisa si consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența CEDO în material aplicării oricăror masuri restrictive de drepturi.
Având in vedere prevederile art.32 alin 3 din O.G. nr.2/2001, aprobata prin Legea
nr. 180/2002 prin care depunerea plângerii contravenționale la instanța de judecata suspenda executarea, solicită ca organul constatator sa nu întreprindă masuri de executare a sumei înscrise in procesul verbal contestat, pana la rămânerea definitiva a sentinței judecătorești si după epuizarea tuturor cailor de atac, in cauza operand principiul legal „plângerea suspenda executarea"
În motivare, petenta arată că prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor DGAF nr._ încheiat la data de 23.01.2015 de către inspectori din cadrul A. București -Direcția Regionala Antifrauda Fiscala s-a constatat ca in data de 23.01.2015 la punctul de lucru respectiv Motel D. situat in loc. Tășnad, ., nr.108, jud. Satu M., locație care are toate avizele si autorizațiile de funcționare, nu erau îndeplinirea condițiilor prevăzute de O.U.G. nr.28/1999, republicata, privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, completata si modificata prin Legea nr.116/2004, respectiv s-a constatat ca societatea a încălcat prevederile art. 10 lit. ee si lit. gg din O.U.G. nr.28/1999, republicata, privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale,
ART. 10 Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni:
ee) încălcarea de către operatorii economici a dispozițiilor prevăzute la art. 1 alin. (9);
gg) deținerea la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a Serviciilor a unor sume care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special sau prin chitanțe.
Art. 10 a fost modificat de pct. 10 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 91 din 23 decembrie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 30 decembrie 2014.
aplicându-se sancțiunea amenzii contravenționala conform prevederilor art.11 alin.1 lit. a si b din actul normativ mai sus menționat.
ART. 11*)
(1) Contravențiile prevăzute la art. 10 se sancționează cu amendă aplicată operatorilor economici, după cum urmează:
a) cele prevăzute la art. 10 lit. f}, h), i), s), ș), t), ț), v), aa) și amendă de la 2.000 lei la 4.III lei, precum și cu: confiscarea sumelor care nu pot fi justificate, pentru contravenția prevăzută la lit. gg);
(ii) confiscarea veniturilor obținute, pentru contravenția prevăzută la lit. ț;
b) cele prevăzute la art. 10 lit a, 1), m), o), p), q), u), w), x), y), z), bb), cc), ee) și ff), cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei,
In locația societății menționata mai sus se desfășoară activitatea de cazare si servirea mesei, având montat si fiscalizat aparat ie marcat electronic fiscal, înregistrat si sigilat de organele competente iar in desfășurarea activității de comerț se emit către clienți bonuri fiscale iar la cererea acestora si factura fiscala.
Organul de control a apreciat ca a incalcat dispozițiile art. 1 alin. ( 9 ) din O.U.G. nr.28/1999, republicata, privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale
ART. 1
(9) Se interzice operatorilor economici care, potrivit legii, au obligația de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale și de a emite bonuri fiscale cu acestea, să înmâneze clienților documente care atestă plata contravalorii bunurilor achiziționate sau serviciilor crestate, altele decât bonurile fiscale, cu excepția situației prevăzute la alin. (8).
S-a constatat ca societatea în derularea activității la solicitarea clienților a emis acestora factura fiscala la care a atașat bonuri fiscale fiind utilizat aparatul de marcat electronic fiscal.
In câteva cazuri s-a constatat ca a emis factura fiscala la solicitarea clientului iar urmare a achitării prestației a emis acestuia chitanța fiscala din chitanțierul înregistrat la societate.
Rațiunea pentru care a procedat in acest fel a fost insistenta unor persoane care au beneficiat de serviciile lor ( cazare si masa) aflate in concediu de odihna care au arătat ca societatea a cărui angajat este suporta un procent din cheltuielile efectuate in concediul de odihna, susținând ca este necesar pentru decontare factura fiscala si chitanța.
In aceste condiții a acționat in aceasta maniera necunoscând suficient de bine ultimele prevederi legale care modifica actul normativ inițial, respectiv introducerea altor prevederi prin ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 91 din 23 decembrie 2014, publicată in MONITORUL OFICIAL nr. 966 din 30 decembrie 2014 care a modificat in profunzime actul normativ de baza O.U.G. nr.28/1999, republicata, privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, articolele menționate in procesul verbal fiind art. 10, 11 si 12.
De asemenea in momentul controlului s-au găsit lingă aparatul de marcat suma de 209 lei pe care organul de control a considerat-o ca fiind neînregistrata in aparatul demarcat electronic fiscal.
Menționează ca angajații societății au fost instruiți sa folosească corect si legal aparatul de marcat electronic fiscal prin emiterea de bonuri fiscale zilnic, sa introducă in casa de marcat toate sumele încasate in timpul vânzării, iar pentru sumele încasate la sfârșitul zilei se întocmește monetarul aferent sumelor încasate care corespunde cu raportul emis de aparatului de marcat electronic fiscal.
Suma de 209 lei a fost lăsata de administratoarea societății la dispoziția personalului care era de serviciu in aceea zi pentru a face plați la agenții comerciali care aduc mărfuri in cantități mici precum si pentru cumpărarea unor legume din piața pentru a face mâncare - meniul zilei, suma respectiva provenind din încasările din zilele anterioare zilei de 23.01.2015 data controlului, suma care a fost fiscalizata la data încasării de la clienți, aspecte pe care le cunosc angajatele societății L. S. si BAUER G., persoane care erau prezente la punctul de lucru Motel D. si care cunosc despre faptele reținute de organul de control in procesul verbal întocmit.
Regretă faptul ca nu s-a cunoscut suficient de bine legislația in vigoare privitoare la păstrarea unei sume de bani lingă aparatul de marcat, dar nu s-a dorit si nu s-a urmărit niciodată nefiscalizarea unei sume de bani, dar având in vedere împrejurările si condițiile pe care le-a arătat mai sus, organul de control a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale si confiscarea respectivei sume.
Având în vedere argumentele invocate, . si recunoscându-ne greșeala si care se răsfrânge asupra întregii societății, consideră ca măsura sanctionatorie a avertismentului ar fi o măsura proporționala cu gradul de pericol al faptei, care este un grad redus de pericol întrucât nu s-au adus prejudicii bugetului statului.
Măsura avertismentului pe care solicită sa o aplice ar fi o măsura realista, care si-ar atinge scopul preventiv si educativ pe care legiuitorul l-a avut in atenție atunci când a legiferat actele normative in materie contravenționala.
Solicită sa se facă aplicabilitatea prevederilor art.7 din O.G. nr.2/2001 aprobata prin Legea nr. 180/2002 in sensul de a înlocui amenda contravenționala cu măsura avertismentului, ținându-se seama de pericolul social redus al faptei, de modalitatea si condițiile in care s-a săvârșit contravenția.
Este permis in baza art.34. alin 1. din O.G. nr.2/2001, aprobata prin Legea nr. 180/2002, sa verifice sub toate aspectele, legalitatea si temeinicia procesului verbal contestat, analizând gradul de pericol social concret, in raport de criteriile cuprinse in art. 21 alin 3 din actul normativ mai sub menționat si sa dispună înlocuirea amenzii contravenționale cu măsura avertismentului, măsura suficienta pentru a se realiza funcția educativa si cea preventiva a sancțiunii.
In acest sens si cu argumente legale si corecte solicitam înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale de 9.000 lei, aplicata conform prevederilor O.U.G. nr.28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, amenda contravenționala înscrisa in procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției cu sancțiunea avertismentului, făcând aplicarea prevederilor art.7, art.21. alin 3 si art.34, din OG. nr.2/2001, aprobata prin Legea nr. 180 2002, având in vedere pericolul social redus al faptei, precum si împrejurările in care s-a comis fapta, măsura avertismentului fiind suficienta pentru atingerea scopului preventiv si educativ avuta in vedere de legiuitor prin actele normative in materie, in concret gradul de pericol social al contravenției este unul redus, astfel ca in raport cu criteriul " urmării produse " se reliefează un grad de pericol social concret redus, impunându-se respectarea principiului proportionalitatii sancțiunii, întrucât proportionalitatea intre fapta comisa si consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența CEDO in material aplicării oricăror masuri restrictive de drepturi.
Menționează ca nu au înscrise fapte in cazierul fiscal încercând in toata activitatea pe care o desfășoară sa respecte prevederile legale .
In baza prevederilor art. 411 C.P.C. solicită judecarea si în lipsa.
In drept invocă: OG. nr.2/2001 aprobata prin Legea nr. 180/2002; O.U.G. nr.28/1999, republicata, completata si modificata prin Legea nr.116/2004, Cod procedura civila;
În probațiune, s-au depus înscrisuri.
In baza art. 223 alin. 3 Noul C.proc.civ. solicită judecarea cauzei și în lipsa.
Intimatul A. București - Direcția Regionala Antifrauda Fiscala a formulat întâmpinare la data de 05.03.2015, conform susținerilor de la filele 29-35 solicitând respingerea acțiunii formulate de .., ca fiind netemeinică și menținerea ca temeinic si legal a procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, ., nr._/23.01.2015, încheiat de inspectorii antifrauda din cadrul Direcției Regionale Antifrauda Fiscală (DRAF) 6 Oradea.
În motivare se arată că prevederile art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 520 / 2013 dispun următoarele " în cadrul Agenției se organizează și funcționează Direcția generală antifraudă fiscală, structură fără personalitate juridică, cu atribuții de prevenire, descoperire și combatere a actelor și faptelor de evaziune fiscală și fraudă fiscală și vamală."
Astfel, în raport de prevederile art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 520 / 2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală si art. 9 din același act normativ, va rugam sa dispuneți comunicarea următoarelor acte procedurale la sediul principal al A.N.A.F. situat în București, ., sector 5
Prin procesul verbal de contravenție nr._/23.01.2015 petenta a fost sancționată contravențional astfel:
-cu amenda in suma de 8000 lei pentru încălcarea prevederilor art.10 lit.ee) dinO.U.G.nr.28/1999;
-cu amendă în sumă de 2000 lei pentru incalcarea prevederilor art. 10 litgg) din O.U.G. nr.28/1999 si sancțiunea complementara a confiscării sumei de 209 lei;
-cu amendă în sumă de 1000 lei pentru încălcarea dispozițiilor art.41 pct.2 litd) din Legea nr.82/1991.
În data de 23.01.2015, ora 18.30, echipa de control din cadrul DRAF 6 Oradea a efectuat un control operativ inopinat și prin sondaj la punctul de lucru al petentei din Tasnad, ., nr.108 - Motel D., unde petenta desfășoară activități de restaurant și alte servicii de cazare.
Din verificările efectuate la punctul de lucru s-au constatat următoarele:
Petenta emite chitanțe fiscale pentru plata contravalorii bunurilor achiziționate și serviciilor prestate către persoanele fizice înscrise în facturile nr.295/16.08.2014, nr.296/19.08.2014, nr.306/27.08.2014, nr.319/20.09.2014, nr.328/19.10.2014, nr.334/29.12.2014 și nr. 336/31,12.2014.
Având în vedere dispozițiile art.l alin.(9) din O.U.G. nr.28/1999 (forma în vigoare la momentul controlului) - Se interzice operatorilor economici care, potrivit legii, au obligația âe a utiliza aparate de marcat electronice fiscale și de a emite bonuri fiscale cu acestea, să înmâneze clienților documente care atestă plata contravalorii bunurilor achiziționate sau serviciilor prestate, altele decât bonurile fiscale, cu excepția situației prevăzute la alin. (8), petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției de la art.10 lit.ee) din O.U.G. nr.28/1999, acesteia aplicându-i-se minimul prevăzut de lege, respectiv 8000 lei.
În ceea ce privește motivarea petentei legată de recentele modificări aduse O.U.G. nr.28/1999 arătă că aceasta este neîntemeiată din mai multe motive, respectiv pentru că nimeni nu poate invoca necunoașterea legii în favoarea sa, având în vedere și că O.U.G. nr.28/1999 este obligatorie a fi cunoscută ținând cont de specificul de activitate al petentei iar obligativitatea societăților comerciale de a emite bonuri fiscale prin casa de marcat pentru toate bunurile vândute și serviciile prestate către populație era precăzută ia art.l alin.(l) și (2) din vechea formă a O.U.G. nr.28/1999, astfel că motivarea petentei este neîntemeiată.
Cu privire la contravenția sancționată la punctul 2 din procesul verbal de contravenție pentru suma de 209 lei găsită fără proveniență în incinta barului petentei, sumă pe care petenta a declarat-o drept destinantă pentru plata unor facturi către furnizori, ă petenta avea obligația să elibereze documente financiar-contabile prevăzute de OMFP nr.3512/2008, în funcție de destinația acestora (dispoziție de plată, încasare către casierie) și să le opereze corespunzător în registrul de casă, lucru ce nu s-a întâmplat.
Legiuitorul a prevăzut obligația ca orice sumă care se găsește în societate să fie acoperită de un document financiar-contabil, în vedere eliminării oricărei suspiciuni cu privire la proveniența sau destinația sumei nefiscalizate.
Față de această sumă de 209 lei petenta nu aduce motivări pertinente și întemeiate, motiv pentru care consideră că, fie aceasta cunoaște atât obligațiile stabilite de OMFP nr.3512/2008 privind întocmirea documentelor financiar-contabile pentru orice sumă, precum și cele prevăzute de O.U.G.nr.28/1999, dar alege să le ignore, fie nu cunoaște prevederile din actele normative de mai sus și consideră că acestea nu sunt necesare pentru desfășurarea activități, oricare ar fi situația, aceste aspecte constituind un pericol social ridicat.
Invocarea faptului că suma era fiscalizată fără a aduce vreun document justificativ în acest sens, nu poate fi primită, simplele declarații ale martorilor în acest sens nefiind în măsură să confere justificare legală pentru suma de 209 lei.
Din moment ce nu s-a oferit niciun motiv temeinic sau vreun document legal justificativ pentru această sumă, având în vedere că invocarea motivului legat de plata unor furnizori nu este întemeiată și fiind varianta cea mai convenabilă pentru petentă de a justifica această sumă, inspectorii antifraudă au procedat în mod corect la sancționarea petentei atât cu amenda principală cât și cu sancțiunea complementară, având în vedere că nu este lăsată la latitudinea organelor de control aplicarea acesteia ci se aplică obligatoriu sancțiunii principale.
Sumele găsite fără documente justificative sunt prezumate că provin din activitatea desfășurată fără a se emite bonuri fiscale, și sunt supuse confiscării.
Astfel, potrivit prevederilor art.327 Cod procedură civilă coroborat cu prevederile art.328 Cod procedură civilă, rezultă că prezumțiile sunt consecințele pe care legea le instituie, ceea ce scutește de dovadă pe acela în favoarea căruia sunt stabilite.
Prin urmare, coroborând prevederile art.ll alin.(l) pct.(i) din O.U.G. nr.28/1999 cu cele ale art.327 și art.328 Cod procedură civilă, rezultă că legiuitorul a instituit o prezumție legală, în sensul că neprezentarea documentelor prevăzute expres de lege pentru justificarea unei sume de bani, se consideră ca fiind obținută din vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii fără emitere de bonuri fiscale.
În acest context, în lipsa altor documente prin care să se facă proba contrară, plângerea contravențională este nefondat, orice alte probe sau susțineri în afară de cele prevăzute expres neputând face dovada nelegalității procesului verbal de contravenție.
Cu ocazia controlului s-a constatat și faptul că petenta nu a efectuat inventarul privind mijloacele fixe și alte elemente ale patrimonilui așa cum este prevăzut de OMFP nr.2861/2009, situație confirmată și de către administratorul petentei în nota explicativă dată și semnată în fața organelor de control.
In susținerea celor stabilite prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor atacat, invocă următoarele:
- ART. 7 alin 1 din Legea 82/1991 (referitor la inventarierea patrimoniului), care prevede că:
(1) Persoanele prevăzute la arț. 1 din Legea 82/1991 rep. au obligația sa efectueze inventarierea generală a elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii deținute la începutul activității, cel puțin o data în cursul exercițiului financiar, precum și în cazul fuziunii, divizării sau lichidării și în alte situații prevăzute de lege;
- prevederile OMFP nr. 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor activelor, datoriilor și capitalurilor proprii.
Potrivit prevederilor OMFP nr.2861/2009 - Inventarierea are ca scop principal stabilirea situației reale a tuturor elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii ale fiecărei entități, precum și a bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu, aparținând altor persoane juridice sau fizice, în vederea întocmirii situațiilor financiare anuale care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare și a performanței entității pentru respectivul exercițiu financiar, astfel că fapta petentei prezintă un grad de pericol social ridicat, aceasta, prin neefectuarea invetarierii putând duce la denaturarea situației financiar-contabile anuale, în favoarea acesteia, argumentele de genul celor invocate, respectiv lipsa de timp, neavând nicio valoare probatorie în speța de față.
Astfel, având în vedere cele expuse mai sus, precum și cele descrise și constatate prin procesul verbal de contravenție contestat, considerăm că faptele săvârșite de petentă întrunesc elementele contravențiilor, urmând ca petenta să suporte rigorile legii pentru săvârșirea acestora.
Mai mult decât atât, plângerea contravențională este nefondată, întrucât petenta nu prezintă absolut niciun motiv prin care să demonstreze că situația descrisă în procesul verbal de contravenție este alta decât cea constatată în timpul controlului de inspectorii antifraudă.
Cu privire la excepția nulității procesului verbal, invocata de contestatoare, precizam faptul ca aceasta este netemeinica si nelegala, procesul verbal fiind întocmit cu respectarea prevederilor art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, respectiv, acesta cuprinde mențiunile obligatorii cu privire la data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac și organul la care se depune plângerea, si pe cale de consecința, se impune respingerea acestei excepții.
In ceea ce privește legalitatea procesului verbal de contravenție, acesta întrunește condițiile de forma impuse de dispozițiile art. 17 din O.G. 2/2001 si cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 din O.G. 2/2001.
La aplicarea si stabilirea sancțiunilor contravenționale s-a ținut cont de dispozițiile art.21 din O.G. nr.2/2001, cu privire la gradul de pericol social al faptei săvârșite, la modul de săvârșire al acesteia și la scopul urmărit, care considera ca au asigurat atât sancționarea corecta a contravenientului persoana juridica, cat si realizarea prevenției generale si a prevenției speciale.
Este important de subliniat că faptele contravenționale săvârșite în cauză se află în imediata vecinătate a infracțiunii de evaziune fiscală, întrucât prin săvârșirea contravențiilor prevăzute ca atare la art. 10 lit. ee) șt gg) din O.U.G. 28/1999, se urmărește diminuarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat prin încălcarea dispozițiilor OUG 28/1999.
Trebuie să se aibă în vedere că fapta comisă în speță prezintă un grad ridicat de pericol social, legiuitorul delegat la edictarea lor, prin sancțiunile stipulate, urmărind neîndoielnic eradicarea sau cel puțin limitarea sustragerii de la plata taxelor și impozitelor datorate bugetului consolidat al statului, în domeniul legiferat.
Pericolul social pe care astfel de fapte pot sa îl genereze este evident și prin modul în care legiuitorul a înțeles să sancționeze acest gen de fapte contravenționale.
Normele imperative încălcate au fost edictate de către leguitor tocmai în scopul disciplinării agenților economici, în sensul conștientizării gradului de pericol social pe care faptele de acest gen îl au față de întreaga societate, iar nu numai față de un grup izolat de persoane, aspect care nu le conferă posibilitatea de a le respecta sau nu, fiind obligați la conformare, iar în caz contrar, fiind nevoiți sa suporte sancțiunile care li se aplică.
Dacă unul sau mai multe acte normative care impun o anumită conduită sunt ignorate de cei care ar trebui să le respecte și sa le aplice iar în momentul în care se aplică sancțiuni pecuniare pentru încălcarea lor se susține că pericolul social este minim sau inexistent, este evident ca în acest mod se creează un precedent periculos din toate punctele de vedere în sensul că agenții economici la adăpostul unor astfel de posibile soluții vor continua după bunul plac să ignore și si încalce dispozițiile legale, beneficiind de clemența instanțelor de judecată.
Prin urmare, nu se impune o reindividualizare a sancțiunii aplicate de către agenții constatatori, intrucat aceasta a fost corect individualizata prin raportare la pericolul social al faptei, care rezulta nu numai din modul in care a fost săvârșita fapta ci si din modul in care legiuitorul a stabilit limitele amenzii contravenționale.
În ceea ce privește solicitarea de transformare a sancțiunilor dispuse în avertisment apreciază ca nu se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate petentului, întrucât faptele săvârșite prezintă un grad de pericol social ridicat, prin aceea că desfășurarea activităților comerciale ilicite produc consecințe negative directe și pe termen lung asupra economiei naționale, iar amenda totală aplicată petentei reprezintă singurul mod in care aceasta poate conștientiza gravitatea faptei si a consecințelor.
Mai arătă că faptele petentei sunt acte de indisciplină în respectarea legislației și aduc atingere autorității instituțiilor statului, precum și că petentul încearcă sa facă din instanță o pârghie permisiva de a încălca legea.
Apreciază că a admite, chiar și în parte, o asemenea plângere, echivalează cu acceptarea instituirii unei ilegalități nepermise între persoanele fizice care respectă prevederile legale referitoare la deținerea produselor accizabile și cele care nu au respectat aceste reglementari, putându-se crea un precedent periculos prin încurajarea evaziunii și comerțului ilicit de acest tip.
Prin neînregistrarea veniturilor, nu se evidențiază, calculează si virează la bugetul statului nici obligațiile fiscale {impozite si taxe) datorate de către petenta, nu se emite bonul fiscal consumatorului si prin urmare nu exista certitudinea că prețurile practicate pentru produsele vândute sunt aceleași cu cele evidențiate de petentă în evidența contabilă.
Prin urmare, apreciază ca nu se impune o reindividualizare a sancțiunilor aplicate de către agenții constatatori, intrucat acestea au fost corect individualizate prin raportare la pericolul social al faptei, care rezulta nu numai din modul in care a fost săvârșita fapta ci si din modul in care legiuitorul a stabilit limitele amenzii contravenționale.
Nici înlăturarea măsurii complementare nu poate fi luată în considerare din moment ce faptele sunt recunoscute și de petentă iar aceste sancțiuni complementare sunt aplicate ope legis deci sunt o consecință obligatorie a aplicării sancțiunii principale a amenzii, față de care legiuitorul nu a lăsat posibilitatea de apreciere a aplicării sau neaplicării acestora, tocmai pentru a sublinia gradul de pericol social al faptelor săvârșite.
Întreaga legislație privind casele de marcat electronic fiscale urmărește realizarea unui scop extrem de important în contextul economic și social actual, respectiv reducerea evaziunii fiscale prin înregistrarea tuturor tranzacțiilor comerciale. Fapte precum cea a petentei aduc atingere acestui obiectiv șî afectează prin ricoșeu pe ceilalți contribuabili, fiind o faptă gravă.
Instanța nu poate pune pe primul plan prejudiciul pe care l-ar putea suferi societatea și să ignore prejudiciul pe care l-a suferit bugetul de stat prin fapta petentei. De asemenea, ceilalți contribuabili care respectă legislația în domeniu ar fi în mod clar defavorizați din moment ce pentru o faptă precum cea a petentei o sancțiune de 8.000 lei ar fi înlocuită cu avertisment, în condițiile în care petenta nu avea întocmite documente financiar contabile pentru suma de 209 lei. înlocuirea amenzii cu avertisment nu ar face decât să o încurajeze pe petentă sa comită în continuare astfel de fapte.
Având in vedere aspectele prezentate, si in principal ca faptele contravenționale constatate nu sunt motivate concret de către petenta, consideră ca solicitările acesteia din Plângerea contravenționala nu sunt întemeiate si nu justifica admiterea plângerii contravenționale si anularea Procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._/23.01.2015.
În ceea ce privește solicitarea petentei de ascultare a martorilor solicită respingerea acesteia întrucât intră în contradicție cu prevederile art.315 pct.3 Cod procedură civilă, prin care se dispune că nu pot fi ascultați ca martori cei aflați în legătură de interese cu persoana aflată în cauză, or, în speța de față martorii propuși de petentă sunt angajați ai acesteia iar legătura de interese este dovedită în mod direct, martorii neavând niciun interes în a declara aspecte contrare interesului petentei, declarațiile sale fiind pur subiective.
Nu în ultimul rând, utilizarea casei de marcat înseamnă înregistrarea veniturilor, astfel incat impozitele datorate bugetului de stat sunt direct proporționale cu utilizarea acestuia.
Petenta a depus răspuns la întâmpinare la data de 23.03.2015, conform susținerilor de la filele 53-55 de la dosar, prin care petenta a solicitat admiterea plângerii contravenționale și înlocuirea sancțiunii în sumă de 10.000 ROn, respectiv 8000 lei și 2000 lei, în aceea de avertisment invocând gradul de pericol social concret redus, impunându-se respectarea principiului proporționalității sancțiunii fapt impus prin jurisprudența CEDO
În ședința publică din data de 16.06.2015 s-au audiat martorii L. S.-F. și P. M.-C., a căror declarații sunt consemnate la dosarul cauzei.
Din probele administrate în cauză instanța constată că petenta a fost amendată contravențional potrivit procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 23.01.2015 de către inspectori din cadrul A. București -Direcția Regionala Antifrauda Fiscala, susținând de către aceștia că petenta a încălcat prevederile O.U.G. nr.28/1999, respectiv pentru motivul că în data de 23.01.2015 la punctul de lucru respectiv Motel D. situat in loc. Tășnad, ., nr.108, jud. Satu M., în urma controlului efectuat s-a constatat că societatea emite chitanțe ca document care atestă plata contravalorii bunurilor achiziționate și a serviciilor prestate către persoane fizice așa cum reiese din nota explicativă dară în fața organelor de control de către administratorul societății.
Totodată cu ocazia aceluiași control s-a descoperit suma de 209 lei care nu poate fi justificată prin document emise de către aparatul demarcat electronic aparținând societății și nici prin chitanțe sau registru special.
Potrivit depoziției martorelor audiate în ședința publică din data de 16.06.2015, respectiv L. S.-F. și P. M.-C., acestea au declarat că suma de 209 lei pe care inspectorii A. au găsit-o lângă casa de marcat într-un caiet, a reprezentat suma de bani pe care administratoarea firmei a înmânat-o în dimineața zilei în care au sosit inspectorii la sediul firmei, cu această sumă urmând a se achita contravaloarea unor mărfuri achiziționate de către aceștia de la societatea ., care la data de 05.02.2012 potrivit chitanței de la fila 74, a primit-o de la petenta în cauză, ., sumă care urma să fie înmânată de către martora în cauză P. M.-C. la data controlului efectuat de către inspectorii A., prin urmare susținerile martorei, cum că această sumă de 209 lei nu provine ca urmare a vânzării unor mărfuri fără a fi trecute prin casa de marcat, ci datoria firmei către diverși furnizori, sunt reale.
Potrivit depoziției martorei L. S.-F., aceasta a declarat că într-o zi de iarnă vânzările societății sunt până la 100 de lei, deoarece pe perioada iernii este un sezon „mort”, nu se încasează sume mari pe zi, iar petenta are obligația să desfășoare activitate și în timpul iernii deoarece a accesat fonduri europene, iar acest lucru o obligă să desfășoare activitatea pe toată perioada anului și să aibă minim 5 angajați.
Potrivit cazierului fiscal depus la fila 73, reiese că această firmă petentă în cauză, nu are fapte înscrise în cazierul fiscal, fiind la prima abatere de acest gen, astfel încât instanța consideră că prin aplicarea prev. art. 7, 21 alin. 3 și art. 34 din OG. 2/2001 aprobată prin Lg. 80/2002, având în vedere pericolul social redus al faptei, precum și împrejurările în care s-au comis aceste fapte contravenționale, măsura avertismentului consideră instanța că ar fi suficientă pentru atingerea scopului educativ și preventiv avută în vedere de legiuitor în actele normative în materie impunându-se respectarea principiului proporționalității sancțiunii, întru-cât proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei, este una din cerințele impuse prin jurisprudența CEDO.
Starea de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a confirmat prin recunoașterea făcuta de către petentă în ceea ce privește ultimul punct raportat la amenda de 1000 de lei, care nu a fost contestată, astfel ca procesul verbal de contravenție este temeinic si legal întocmit, iar în ceea ce privesc primele două fapte contravenționale reținute, fapta contravențională există iar împrejurările comiterii acestor fapte contravenționale au fost detaliate pe larg de către martorii audiați în cauză, si prin urmare si răspunderea pentru aceasta fapta trebuie reținută în sarcina petentei iar față de pericolul social concret al faptei conform art. 21 al. 3 din OG 2/2001, va admite plângerea petentei menținând ca temeinic și legal procesul verbal arătat mai sus, în schimb, înlocuiește sancțiunea amenzii în sumă de 8000 lei și 2000 lei aplicată contravenientei în baza procesului verbal de constatare contravenții de mai sus cu aceea de „AVERTISMENT”,păstrând amenda în sumă de 1000 lei pentru ultima faptă contravențională, considerând că această măsură este îndestulătoare și petenta în viitor nu va săvârși astfel de acte contravenționale.
Fără cheltuieli de judecată nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
ADMITE plângerea contravențională formulată de petenta .., cu sediul social în loc. Tășnad, ., jud. Satu M., înregistrata la O.R.C. Satu M. sub nr. J/_, C.U.I._, reprezentata legal prin administrator M. M., în contradictoriu cu intimatul A. București - Direcția Regionala Antifrauda Fiscala cu sediul în loc. Oradea, . A, jud. Bihor pentru anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 23.01.2015, prin urmare:
-menține ca temeinic și legal procesul verbal arătat mai sus în schimb înlocuiește sancțiunea amenzii în sumă de 8000 lei și 2000 lei aplicată contravenientei în baza procesului verbal de constatare contravenții de mai sus cu aceea de „AVERTISMENT”,păstrând amenda în sumă de 1000 lei pentru ultima faptă contravențională.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 16.06.2015
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. S. M. T. C.
Red. C.S.M
Tehnored. T.C.
4 ex/19.06.2015
2com. /19.06.2015
1 ex. . petenta .., cu sediul social în loc. Tășnad, ., jud. Satu M.
1 ex.intimatul A. București - Direcția Regionala Antifrauda Fiscala cu sediul în loc. Oradea, . A, jud. Bihor
T.C. 16 iunie 2015
| ← Fond funciar. Sentința nr. 958/2015. Judecătoria CAREI | Fond funciar. Sentința nr. 1348/2015. Judecătoria CAREI → |
|---|
