Pretenţii. Sentința nr. 688/2015. Judecătoria CAREI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 688/2015 pronunțată de Judecătoria CAREI la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 1793/218/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CAREI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 688/2015
Ședința publică de la 19 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. C.
Grefier: ȘORIAN M.
¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤
Desfășurarea procesului s-a înregistrat prin mijloace tehnice audio potrivit art. 231 alin. 2 C.pr.civilă.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra cauzei civile privind pe reclamanta C. L. al Municipiului Carei, prin Primar K. E., în contradictoriu cu pârâta S. C. D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile de fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12.05.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru azi, 19.05.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată sub dosar nr._ din 28.07.2014, reclamanta C. L. al Municipiului Carei a chemat în judecată pârâta S. C. D., solicitând instanței obligarea acesteia la plata sumei de 5.443,91 lei cu titlu de contravaloare chirie și utilități neachitate, compusă din suma de 882,40 lei reprezentând chirie, din suma de 4.108,37 lei reprezentând contravaloare energie electrică consumată și din suma de 1.335,54 lei reprezentând contravaloare apă/canalizare, pe care aceasta avea obligația să le achite în baza contractului de închiriere nr. 118 din 04.09.2008 și a actelor adiționale la contract, respectiv a documentelor contabile ce au fost anexate.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în data de 04.09.2008 a încheiat cu pârâta contractul de închiriere nr. 118, în baza căruia, aceasta s-a obligat să plătească chiria lunară în sumă de 11,80 lei, precum și cheltuielile privind energia electrică și alte utilități.
Reclamanta a mai arătat că pentru imobilul din Carei, .. 10, unde locuiesc în calitate de chiriași mai multe familii, Primăria Municipiului Carei plătea integral consumul de curent electric și de apă canal la unitățile furnizoare, iar chiriașii erau obligați să plătească la casieria Primăriei contravaloarea acestor utilități – situație care a durat până în anul 2011 inclusiv, după care fiecare titular de contract de închiriere a încheiat separat contracte cu unitățile furnizoare de energie electrică, respectiv de apă/canal.
Pârâta, în calitatea sa de titular al contractului de închiriere, nu și-a respectat obligația de a plăti la timp prețul utilităților susmenționate și, deși a fost înștiințată în repetate rânduri că figurează în evidențele contabile cu datorii neplătite, aceasta nu s-a conformat nici până în prezent, în sensul achitării sumelor datorate.
În privința timbrajului cererii, reclamanta a invocat prevederile art. 30 alin. l din O.U.G. nr. 80/2013.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1270, art. 1271 alin. 1, art. 1272 și art. 1516 Cod civil, precum și dispozițiile Legii nr. 114/1996.
În susținerea cererii, reclamanta a depus în copie următoarele înscrisuri: contractul de închiriere cu anexele și actele adiționale (f.4-11); fișă de calcul (f.12); act adițional (f.13); somații (f.14-15); situație restante (f.16-18); fișă de cont (f.19-20); proces verbal mediere (f.21).
Cererea este scutită de taxă de timbru, potrivit art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.
Conform art. 411 C.pr.civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin întâmpinare (f.38), pârâta a arătat că prin acțiunea civilă reclamanta a solicitat obligarea sa la plata sumei de 5.443,91 lei reprezentând contravaloare chirie și a consumului de utilități, pe care avea obligația să le achite în baza contractului de închiriere nr. 118 din 04.09.2008 și a actelor adiționale la contract, precum și a documentelor contabile existente.
Corespunde adevărului că, între părți există încheiat un contract de închiriere, înregistrat sub nr. 118 /04.09.2008, cu o chirie lunară cu 11,80 lei, termenul de închiriere fiind stabilit inițial la 12 luni, prelungit ulterior prin acte adiționale.
Raportat la acest contract, reclamanta susține că ar avea un rest de plată de 882,40 lei chirie, debit existent la 25.12.2013 conform situației restante pe scadente persoane fizice la data de 15.04.2014.
Pârâta a apreciat că, reclamanta nu a depus un desfășurător cu situația chiriilor restante tocmai datorită faptului că, cu privire la parte din aceasta, dreptul material la acțiune al reclamantei s-a prescris.
Cât privește solicitarea reclamantei ca pârâta să fie obligată la plata sumei de 4.108,37 lei și 1.335,54 lei, din înscrisurile atașate și mai cu seamă din contractul de închiriere nu rezultă obligația pârâtei ca și chiriașă la plata acestor utilități, fiind clar definite la cap. 4 pct. 2 obligațiile chiriașului.
Pe de altă parte, reclamanta nu depune decât o situație contabilă cu privire la înregistrarea cu titlu de debite restante provenind din consumul de energie electrică și furnizare apă-canal, însă nu face dovada modalității de determinare a consumului real înregistrat și a modalității de determinare a acestuia, nedepunând în acest sens nici măcar contravaloarea facturilor emise de către furnizori.
Din fișa emisă de „mun. Carei” intitulată fișă de cont pentru operații diverse - energie electrică, ar rezulta totalul de 4.108,37 lei cu titlul debit, energie electrică.
De remarcat că această fișă nu evidențiază decât consumul din august 2009 până la sfârșitul anului 2010, înregistrând un consum de la soldul de 1.950,29 lei existent în anul 2009, până la 4.108,37 lei la finele anului 2010.
Cu toate acestea, pârâta a apreciat că reclamanta în temeiul art. 249 Cod pr. civilă, ar trebui să dovedească acest debit, cât și modalitatea de determinare a lui în condițiile în care reclamanta nu a locuit niciodată în acest imobil, deținând o altă locație în proprietate, sens în care va depune dovezi, în acest imobil depozitându-și doar niște bunuri mobile, aspecte pe care le poate dovedi cu martorii S. E. și H. T..
Pe de altă parte, raportat și la această fișă de cont, pârâta a apreciat că, în parte, având în vedere și data depunerii acțiunii, dreptul material la acțiune s-a prescris și cu privire la acest debit.
Referitor la ultima solicitare de plată a sumei de 1.335,54 lei reprezentând apă - canal, nu există nici un act depus în probațiune care să justifice această sumă solicitată, motiv pentru care pârâta a solicitat respingerea acestui capăt de cerere ca nedovedit, raportat la art. 249 Cod pr. civilă.
Pe cale de consecință, pârâta a solicita pe de o parte, a se constata că în parte dreptul la acțiune al reclamantei s-a prescris, iar pe de altă parte a se constata cu privire la capetele de cerere 2 și 3 că acțiunea nu este dovedită, cu cheltuieli de judecată.
La solicitarea instanței, reclamanta a depus la termenul de judecată din 09.03.2015 un set de înscrisuri (f.56-113), privind modul de repartizare a cheltuielilor.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială cu depoziția unor martori.
Analizând cererea de față prin prisma motivelor invocate și a materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În speță, între părți a fost încheiat Contractul de închiriere nr. 118 din data de 04.09.2008 (f.4-6), având ca obiect închirierea spațiului locativ din Carei, .. 10, . M., iar conform înțelegerii părților, respectiv Cap. VI pct. 4 din contract, cheltuielile privind utilitățile, inclusiv cele privind energia electrică, erau suportate de către chiriaș.
Acest contract a fost prelungit succesiv prin actele adiționale nr. 1/05.02.2010 (f.11), nr. 2/10.06.2011 (f.10) și nr. 3/12.06.2012 (f.7), în acest ultim act adițional făcându-se și mențiunea referitoare la prelungirea contractului de furnizare a curentului electric.
Ca o chestiune preliminară, instanța constată că potrivit art. 5 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și art. 6 alin. (5) din Codul civil din 2009, dispozițiile Codului civil din 2009 se aplică tuturor actelor încheiate după data intrării sale în vigoare, respectiv 1 octombrie 2011, iar potrivit art. 102 alin. (1) din Legea de aplicare, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Totodată, potrivit art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Având în vedere aceste dispoziții legale, precum și că prezentul contract a fost încheiat la data de 04.09.2008, instanța reține că dispozițiile legale aplicabile contractului din cauza de față sunt cele ale Codului civil din 1864, respectiv ale Decretului nr. 167/1958.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958 potrivit cărora prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, întrucât instanța apreciază că prin încheierea și semnarea de către pârâtă a actelor adiționale nr. 1/05.02.2010 (f.11), nr. 2/10.06.2011 (f.10) și nr. 3/12.06.2012 (f.7) la contractul cadru nr. 118/04.09.2008, aceasta a recunoscut în mod tacit debitul pe care îl datora reclamantei pentru perioada anterioară semnării fiecăruia dintre cele trei acte adiționale, prescripția fiind astfel întreruptă. Întrucât ultimul act adițional a fost încheiat la data de 12.06.2012, instanța apreciază că de la această dată a început să curgă o nouă prescripție de 3 ani, care s-ar fi împlinit la data de 12.06.2015 (cf. art. 3 teza I din Decretul nr. 167/1958), dată în raport cu care cererea de chemare în judecată a fost introdusă de reclamantă în termenul de prescripție, fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 28.07.2014.
Față de aceste considerente anterior expuse, instanța apreciază că excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă nu este întemeiată, urmând a fi respinsă în consecință.
Cu privire la fondul cauzei:
Analizând cuantumul pretențiilor reclamantei, instanța constată că a fost învestită a se pronunța doar cu privire la suma de 5.443,91 lei compusă exclusiv din suma de 4.108,37 lei reprezentând contravaloare energie electrică consumată și din suma de 1.335,54 lei reprezentând contravaloare apă/canalizare, mențiunile reclamantei și cu privire la suma de 882,40 lei cu titlu de chirie fiind rezultatul unei simple erori materiale, atâta timp cât în motivarea cererii de chemare în judecată nu se face nicio referire la această sumă.
În ceea ce privește obligația pârâtei, în calitate de chiriaș, de a achita contravaloarea utilităților consumate (energie electrică și apă/canalizare), instanța reține că această obligație are caracter contractual, fiind expres stipulată în Contractul de închiriere nr. 118 din data de 04.09.2008, respectiv în Cap. VI pct. 4 din contract, iar din înscrisurile depuse de reclamantă rezultă că plata acestora se realiza în sistem paușal, prin fixarea cu aproximație a unei sume globale în urma citirii indexului contorului unic al imobilului.
Totodată, având în vedere că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații îi revine sarcina doar de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, debitorului revenindu-i sarcina de a dovedi stingerea raporturilor contractuale prin chitanțe de plată. Constatând că, în cauza de față, reclamanta, prin înscrisurile depuse la dosar (f.4-20 și f.56-113), a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații pe de-o parte, și că pârâta nu a făcut nicio dovadă în sensul stingerii raporturilor contractuale, anterior prin plată, instanța reține că potrivit art. 969 cod civil din 1864 convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile contractante, acestea dobândind drepturi și obligații pe care trebuie să le aducă la îndeplinire cu bună credință conform art. 970 Cod civil din 1864, iar potrivit art. 1429 alin. 2 Cod civil din 1864, locatorul are obligația să plătească prețul la termenele statornicite, în caz contrar fiind angajată răspunderea contractuală a acestuia, fapt pentru care, pretențiile reclamantei sunt întemeiate.
Astfel, întrucât pârâta nu a făcut dovada executării obligațiilor asumate (plata utilităților de care a beneficiat și pe care s-a obligat contractual să le suporte) și nici nu a invocat vreo cauză exoneratoare de răspundere (sub acest aspect neavând relevanță dacă pârâta a locuit sau nu efectiv în imobil), constatându-se culpa acesteia în neexecutarea obligațiilor contractuale, instanța apreciază că se impune angajarea răspunderii contractuale a acesteia.
În consecință, instanța, în baza art. 248 C.proc.civ. urmează a respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar în temeiul art. 969, art. 970, art. 1066, art. 1069 și art. 1073 Cod Civil din 1864 va admite acțiunea reclamantei în limitele în care a fost învestită, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 5.443,91 lei cu titlu de pretenții reprezentând utilități neachitate, compusă din suma de 4.108,37 lei reprezentând contravaloare energie electrică consumată și din suma de 1.335,54 lei reprezentând contravaloare apă/canalizare.
Instanța constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă.
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta C. L. al Municipiului Carei, prin Primar K. E., în contradictoriu cu pârâta S. C. D., cu domiciliul în mun. Carei, .. 5, județ Satu M., având C.N.P._, ca întemeiată.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 5.443,91 lei cu titlu de pretenții.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Carei.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Mai 2015.
PREȘEDINTEGREFIER
A. C. ȘORIAN M.
M.Ș. 20 Mai 2015
Red. A.C.
Tehnored. M.Ș./A.C.
4 ex/25.05.2015
emis 2 comunicări/25.05.2015
1 . al Municipiului Carei
1 . D.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 660/2015. Judecătoria CAREI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 687/2015.... → |
|---|
