Actiune in regres. Sentința nr. 92/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 92/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 09-01-2013 în dosarul nr. 37914/211/2010
ROMÂNIA
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
JUDECĂTORIA C.-N.
DOSAR nr._
SENTINȚA COMERCIALĂ NR. 92/09.01.2013
Ședința publică din data de 09 Ianuarie 2013
Instanța constituita din:
P.: G.-R. F.-H.
GREFIER: T. P.
Pe rol fiind soluționarea cauzei comerciale având ca obiect pretenții privind reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A., în contradictoriu cu pârâtii C. L. AL MUNICIPIULUI C.-N. si M. C.-N.-prin Primar.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde în vederea reprezentării intereselor reclamantei, d-na av. I. R., în substituirea d-nului av. Dr. M.-L. H., care depune delegație de substituire la dosar, lipsă fiind paratii.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care invedereaza ca procedura de citare a partilor este legal îndeplinită, după care,
Instanța supune dezbaterii excepția prematurității introducerii cererii raportat la lipsa procedurii concilierii directe față de pârâtul M. C.-N. – prin Primar și excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului C.-N. prin Primar, ambele invocata de acesta prin intampinare.
Reprezentanta reclamantei solicită respingerea excepția prematurității, apreciind că procedura a fost efectuată, actele fiind primite de către primar, iar raportat la practica I.C.C.J. procedura concilierii nu este una imperativă. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului C.-N. prin Primar, solicită respingerea acesteia raportat la obiectul și temeiul pretențiilor formulate îndreptate împotriva acestui pârât, acesta având calitate procesuală pasivă în cauză, paratul fiind titularul obligației de a răspunde în raportul juridic obligațional dedus judecăți.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepția prematurității introducerii cererii raportat la lipsa procedurii concilierii directe față de pârâtul M. C.-N. – prin Primar, precum si asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Municipiului C.-N. prin Primar, ambele invocate de parat prin intampinare.
JUDECĂTORIA,
Deliberând asupra cauzei comerciale de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul prezentei instanțe în data de 19.10.2011, și precizată ulterior, reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A., în contradictoriu cu pârâtul C. L. AL MUNICIPIULUI C.-N., a solicitat instanței obligarea pârâtului la plata sumei de 29.222,44 lei, cu titlu de despăgubiri, precum și la plata dobânzii legale în materie civilă de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la momentul plății efective. Cu cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul demers procesual.
În motivarea cererii formulate, reclamanta a arătat că, în data de 30.03.2008, conducătorul auto L. P. G. a condus auto marca Mercedes Benz ML 320, cu nr. de înmatriculare_ în mun. C.-N., . in dreptul imobilului cu nr. 176 a intrat în coliziune cu o groapă de pe carosabil, nesemnalizată, rezultând avarii la autovehicul. Această denivelare a carosabilului constituia un pericol pentru participanții la trafic, astfel că trebuia semnalizată corespunzător. Persoana prejudiciată a rulat cu auto în mod corespunzător, fără a avea o viteză mare de deplasare, însă a fost în imposibilitate de a observa groapa din carosabil, iar avariile produse autovehiculului ca urmare a impactului au fost menționate în procesul-verbal de constatare a daunelor întocmit de inspectorul de daune, angajat al petentei.
La data producerii accidentului, auto amintit era asigurat CASCO la reclamantă prin polița . nr._, fiind proprietatea S.C. UNICREDIT LEASING CORPORATION IFN S.A. și în utilizarea S.C. EPIONA COMERT IMPORT EXPORT S.R.L., iar la solicitarea asiguratului-păgubit, reclamanta, în calitate de asigurator, a achitat contravaloarea reparațiilor efectuate la autovehicul, în cuantum de 29.222,44 lei, conform OP nr. 8364/14.10.2008.
Astfel, petenta a justificat legitimarea procesuală pasivă a pârâtului prin prisma prevederilor art. 5 alin. 2 și 6 din OUG nr. 195/2002, art. 40 alin. 1 din OG nr. 43/2007, C. L. al Mun. C.-N. având calitatea de administrator al drumului pe care s-a aflat un obstacol nesemnalizat corespunzător și din pricina căruia au fost cauzate prejudicii persoanei menționate anterior.
În viziunea reclamantei, sunt întrunite toate condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, iar în temeiul dreptului său de regres, potrivit art. 22 din Legea nr. 136/1995, ținând seama că a efectuat plata despăgubirilor către persoana prejudiciată în temeiul unui raport de asigurare CASCO, este îndreptățită să solicite plata despăgubirilor direct de la persoana culpabilă de producerea prejudiciului, care, în speță, este C. L. al Mun. C.-N..
În drept, art. 998-999 C.civ., art. 112 C.proc.civ., art. 22 din Legea nr. 136/1995, art. 5 și art. 6 din OUG nr. 195/2002, art. 21, 22 și art. 40 din OG nr. 23/1997, OG nr. 9/2000.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri (f. 9-28, 33-47).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Prin Serviciul Registratură al instanței, în data de 31.10.2011, pârâtul C. L. al Mun. C.-N. – prin Primar a depus întâmpinare, prin care a solicitat instanței, în esență, respingerea acțiunii promovate ca nefondată (f. 29-30).
Prin acelasi Serviciu al instantei, in data de 16.05.2012, reclamanta a depus la dosarul cauzei o extindere de actiune fata de paratul Minicipiul C.-N. prin Primar (f. 77-81).
În ședința publică din data de 30.05.2012, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului C. L. și, deliberand asupra exceptiei invocate, la acelasi termen de judecata a admis exceptia amintita (f. 90).
In data de 08.10.2012, paratul M. C.-N. – prin Primar a depus intampinare, prin care a invocat exceptia prematuritatii formularii cererii de chemare in judecata, pentru neindeplinirea procedurii prealabile, conform art. 720 ind. 1 C.proc.civ., solicitand instantei, in esenta, respingerea actiunii reclamantei promovata impotriva sa, ca fiind inadmisibila. Totodata, paratul a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive. Pe fondul cauzei, a sustinut netemeinicia actiunii formulate, nefiind intrunite conditiile raspunderii civile delictuale afirmate de reclamanta prin cererea introductiva de instanta (f. 95-97).
În data de 18.04.2012, reclamanta a depus la dosar concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepțiilor invocate in cauza, instanța reține următoarele:
Din examinarea acțiunii introductive, instanța reține că reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. a chemat în judecată pe pârâtul C. L. al Mun. C.-N. pentru ca, pe temeiul răspunderii civile delictuale și al dreptului său de regres în calitate de asigurator, conform art. 22 din Legea nr. 136/1995, să obțină obligarea pârâtului la plata sumei de 29.222,44 lei, cu titlu de despăgubiri și a dobânzii legale aferente debitului principal, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la momentul plății efective a despăgubirilor.
Subsecvent, prin extinderea de actiune din data de 16.05.2012, reclamanta a depus la dosarul cauzei o extindere de actiune fata de paratul Minicipiul C.-N. prin Primar, impotriva caruia a formulat aceleasi pretentii fundamentate pe acelasi temei de drept.
In sedinta publica din data de 30.05.2012, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului C. L. și, deliberand asupra exceptiei invocate, la acelasi termen de judecata a admis exceptia amintita.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 1 teza I din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, „unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplina și patrimoniu propriu”, iar potrivit art. 20 alin. 1 din același act normativ, „comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercita autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale”. Așadar, unități administrativ-teritoriale sunt comunele, orașele, municipiile și județele, și doar acestea sunt persoane juridice de drept public și au capacitate juridică deplina și patrimoniu propriu. În lumina acestor prevederi legale exprese, și în lipsa unor alte prevederi legale în sens contrar, prin interpretarea deci per a contrario a textelor legale citate, nu se poate reține nici că satele sunt unități administrativ teritoriale, și nici că un consiliu județean sau un consiliu local poate fi persoană juridică de drept public, cu capacitate juridică deplina și patrimoniu propriu.
Mai mult, în art. 21 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 se prevede expres că „în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean”, sensul stric al noțiunii de unitate administrativ teritorială fiind cel stabilit de dispozițiile imperative ale art. 20 alin. 1 din Legea nr. 215/2001.
Față de conținutul prevederilor legale arătate, și având în vedere toate dispozițiile Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale, instanța reține că un consiliu local nu are capacitate procesuală de folosință, astfel că nu poate sta în judecată ca pârât.
Împrejurarea că pârâtul C. L. AL MUNICIPIULUI C.-N., apare ca administrator al drumului în economia dispozițiilor OG nr. 43/1997, nu este de natură a conduce la eludarea dispozițiilor imperative ale legii, și nu conferă acestuia capacitate procesuală de folosință, câtă vreme art. 20 alin. 1 teza finală din Legea nr. 215/2001 prevede în mod expres că „unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii”.
Mergând mai departe, trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 1 și art. 4 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica și regimul juridic al acesteia, conform cărora „dreptul de proprietate publica aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale, asupra bunurilor care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public”, și respectiv „domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public” și „asupra acestor bunuri statul sau unitățile administrativ-teritoriale au drept de proprietate privată”. Deci, consiliul local, nefiind unitate administrativ teritorială, nu poate fi titular al dreptului de proprietate publică sau privată. Intitulându-se titular al dreptului de proprietate, astfel cum reține reclamanta pentru a obține obligarea acestuia la acoperirea unui prejudiciu produs de un bun aflat în proprietatea municipiului, un consiliu local nu face decât să reprezinte municipiul, în calitate autoritate a administrației publice prin care se realizează autonomia locală.
Aceasta este de altfel natura juridică a consiliilor locale, conform art. 23 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 ce prevede că „autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primării, ca autorități executive”, în același sens fiind și prevederile art. 121 alin. 1 din Constituția României.
Capacitatea procesuală de folosință este una dintre cele patru condiții de exercițiu a acțiunii civile, alături de afirmarea unui drept, interes și calitatea procesuală, iar verificarea întrunirii tuturor acestor condiții este obligatorie pentru a se vedea dacă poate fi analizat fondul pretențiilor formulate, ipoteză valabilă însă și în cazul persoanei pârâtului, întrucât conform art. 41 alin. 1 C.proc.civ., orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată.
Aceste prevederi legale amintite mai-sus trebuie aplicate fără distincție și consiliilor locale, autoritățile administrației publice sau organele statului neputând beneficia de un tratament diferențiat față de celelalte persoane. Consiliile locale și județene nu pot sta în judecată în calitate de pârâți, neavând personalitate juridică, aceste acțiuni trebuind să fie exercitate împotriva comunelor sau municipiilor și respectiv de județelor, aceasta fiind o problemă de capacitate procesuală de folosință. Capacitatea procesuală de folosință nu reprezintă altceva decât transpunerea pe plan procesual a capacității civile de folosință.
Pentru considerentele arătate, si pentru a se da efect excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului C. L. AL MUNICIPIULUI C.-N., invocată din oficiu si admisa la termenul de judecata din data de 30.05.2012, instanta va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A., în contradictoriu cu pârâtul C. L. AL MUNICIPIULUI C.-N., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală de folosință.
Relativ la exceptia prematuritarii formularii cererii de chemare in judecata fata de paratul M. C.-N. – prin Primar, pentru nerespectarea prevederilor art. 720 ind. 1 C.proc.civ. relative la procedura concilierii prealabile directe, exceptie invocata de parat prin intampinare, instanta retine, deopotriva, ca incidentul procedural supus analizei este fondat, cu consecinta admiterii exceptiei si respingerii actiunii demarate in contradictoriu cu acest parat, ca fiind prematura. La baza solutiei instantei stau considerentele ce vor fi aratate in continuare.
Raportul juridic de drept material stabilit între părți și dedus judecății are natură comercială, în acord cu dispozițiile art. 4 din Codul comercial, care instituie prezumția de comercialitate a tuturor „contractelor și obligațiilor unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul”, iar părțile litigante, respectiv reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. și pârâtul M. C.-N. – prin Primar, sunt comercianți în sensul art. 7 din Codul comercial, fiind supuși legii comerciale, precum și dispozițiilor de drept comun în măsura în care nu sunt derogatorii de la legislația specială.
D. fiind caracterul de comercialitate al litigiului de față, o condiție prealabilă sesizării instanței de judecată acțiunea în pretenții o constituie îndeplinirea procedurii prealabile, obligatorie, a concilierii directe reglementată de dispozițiile imperative ale art. 7201 Cod procedură civilă, potrivit cu care „în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte”.
În acest sens, reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. era ținuta, conform alineatului 2 al textului de lege, să convoace pârâtul, notificându-i în scris pretențiile și temeiul legal, precum și toate înscrisurile doveditoare, „prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia”, inclusiv prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire.
Se observă că legiuitorul nu a impus nicio condiție de formă pentru realizarea acestui demers, însă a menționat expres necesitatea primirii notificării și documentelor doveditoare, înțelegând să sublinieze faptul că, indiferent de mijlocul de comunicare utilizat, este imperios necesar ca partea adversă să ia efectiv cunoștință despre pretențiile ridicate împotriva sa, finalitatea urmărită fiind aceea a asigurării posibilității soluționării litigiului pe cale amiabilă, prin intermediul dialogului.
Or’, în cauză, piesele probatorii ale dosarului confirma imprejurarea ca reclamanta nu a parcurs, anterior sesizarii instantei, procedura prevazuta de art. 720 ind. 1 si urm. C.proc.civ., astfel că actiunea reclamantei apare ca fiind prematura fata de acest parat. Era datoria reclamantei să recurgă la un mijloc de comunicare menit să confere certitudinea informării pârâtei cu privire la intenția de conciliere.
Mai mult, in speta nu se poate retine ca procedura concilierii prealabile urmata si demarata de reclamanta fata de paratul C. L. al Mun. C.-N. este de natura sa suplineasca viciul procedural in ceea ce priveste actiunea promovata in contradictoriu cu paratul M. C.-N. – prin Primar, paratii reprezentand enitati juridice distincte.
În consecință, în raport de dispozițiile art.109 alin.2 Cod procedură civilă în referire la art. 720¹ Cod procedură civilă, cererea formulata de reclamanta in contradictoriu cu paratul M. C.-N. prin Primar urmează a fi respinsă ca prematură pentru nerespectarea procedurii prealabile a concilierii.
Raportat la solutia ce urmeaza a fi pronuntata cu privire la exceptia prematuritatii si implicit modul de solutionare a actiunii reclamantei fata de paratul M. C.-N. prin Primar, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului M. C.-N. ramane fara obiect, nemaifiind analizata de instanta de judecata.
Vazand si dispozitiile art. 274 C.proc.civ., instanta constata ca paratii nu au solicitat cheltuieli de judecata, motiv pentru care acestea nu se vor acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prematuritatii formularii cererii de chemare in judecata, invocata de pârâtul M. C.-N. prin intampinare.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A., cu sediul procesual ales la SCA H. și Asociații, în mun. C.-N., .. 7, .. C., in contradictoriu cu pârâtul M. C.-N. – prin Primar, cu sediul în mun. C.-N., .-3, jud. C., ca prematura.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C.OMNIASIGVIENNA INSURANCE GROUP S.A., cu sediul procesual ales la SCA H. și Asociații, în mun. C.-N., .. 7, .. C., in contradictoriu cu pârâtul C. L. AL MUN. C.-N., cu sediul în mun. C.-N., .-3, jud. C., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală de folosință.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitiva.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi, 09.01.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G.-R. F.-H. T. P.
Red./Th.red./FHGR/PT/5ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Plângere contravenţională. Hotărâre din 09-01-2013,... → |
|---|
