Pretenţii. Sentința nr. 8723/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8723/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 17-05-2013 în dosarul nr. 2657/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8723
Ședința publică de la 17 mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. I.
Grefier: C. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamanta S. ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE în contradictoriu cu pârâta S. COOPERATIVĂ MEȘTEȘUGĂREASCĂ PRESTAREA CLUJ-N., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare a cauzei se constata lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că la data de 16 mai 2013, prin serviciul registratură, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
În ce privește excepția prematurității formulări cererii de chemare în judecată, invocată de către pârâtă prin întâmpinare, instanța o va respinge ca neintemeiata pe considerentul că S. Româna de Radiodifuziune este o instituție publică ce desfășoară un serviciu public autonom, de interes național, în temeiul art. 1 din Legea nr.41/1994 republicată, și nu o societate comercială; perceperea taxei de radiodifuziune se face in temeiul unui serviciu prestat beneficiarului, serviciu public, nefiind încheiate raporturi de natura comercială între părți.
În temeiul art. 167 C.pr.civ., instanța încuviințează înscrisurile depuse în probațiune la dosar ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța, în temeiul art.150 C.pr.civ., închide faza probatorie, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
INSTANȚA,
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare in judecata înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 01.02.2013 in dosar nr._, reclamanta S. R. de Radiodifuziune a solicitat, în contradictoriu cu parata S. C. Mestesugareasca Prestarea Cluj-N.:
obligarea paratei la plata sumei de 525,14 lei reprezentand taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, pentru perioada iulie 2010- iunie 2011, august-decembrie 2011;
Penalitati de intarziere in cuantum de 79,19 lei;
Cheltuieli de judecata.
In fapt, a aratat ca taxa este datorata in temeiul art.40 alin.3 din legea nr.41/1994. In aplicarea art.40 alin.4 din aceeasi lege a fost adoptata HG nr.977/2003, hotarare care este aplicabila in cauza. Prin aceasta s-a stabilit modul in care se percepe taxa, si anume, odata cu plata energiei electrice consumate. Pentru neplata taxei se platesc penalitati de intarziere, calculate in conformitate cu metodologia de calcul a . a Energiei Electrice.
În drept, cererea a fost intemeiata pe prevederile art.112 C.p.c., art.40 alin.3,4 din Legea nr.41/1994, HG nr.977/2003. S-a solicitat judecarea si in lipsa a cauzei.
Au fost depuse inscrisuri-f.5-24.
Legal citata, parata a formulat intampinare prin care a invocat in primul rand exceptia prematuritatii cererii. Astfel, parata a aratat ca nu au fost respectare prevederile art.720 ind.1 C.p.c, privind procedura concilierii directe.
Cu privire la fondul cererii, a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
In fapt, a aratat ca activitatea societatii nu se desfasoara la sediul societatii, ci la punctele de lucru organizate in Cluj-N. de catre aceasta. . alin.3 din Legea nr.41/1994 impune obligatia persoanelor juridice de a achita o taxa aferenta serviciului de radiodifuziune, dar precizeaza ca obligatia de a achita aceasta taxa revine persoanelor juridice, in calitate de beneficiari ai serviciului. In aplicarea acestui act normativ, au fost adoptate HG nr.977/2003 si HG nr.978/2003 Art.3 din HG nr.978/2003 au fost anulate ca urmare a admiterii exceptiilor de nelegalitate invocate in cauza.
Prin raspunsul la intampinare, s-a solicitat respingerea exceptiei prematuritatii cererii. In motivare, s-a aratat ca reclamanta este o institutie publica, ce desfasoara un serviciu autonom, de interes national, in temeiul art.1 din Legea nr.41/1994, si nu o persoana juridica ce a incheiat un contract pentru activitatile prestate. Beneficiarul principal al serviciilor de radiodifuziune este intreaga populatie a Romaniai si nu doar anumite persoane, in particular. Nefiind un raport contractual, nu sunt aplicabile prevederile art.720 ind.1 C.p.c.
Cat priveste declaratia persoanei juridice conform careia nu detine la sediu aparat radio, legea nu prevede posibilitatea scutirii de la plata taxei radio in cazul persoanei juridice daca aceasta declara ca nu detine radio; aceasta dispozitie este prevazuta doar pentru persoanele fizice. Potrivit prevederilor legale, doar microintreprinderile care si-au suspendat activitatea nu mai au obligatia platii taxei radio, potrivit art.3 alin.1 din HG nr.977/2003, ceea ce nu e cazul paratei.
De asemenea, vazand prevederile art.3 alin.2 din HG nr.977/2003, parata are obligatia de a plati taxa si pentru punctul de lucru.
In fapt, a aratat ca exista o prezumtie ca toate persoanele juridice sunt beneficiari ai serviciului de radiodifuziune, asa incat nu se poate da o alta interpretare notiunii de „beneficiar”, fata de cea avuta in vedere de legiuitor la momentul adoptarii legii, precum si de CCR (Decizia nr.1930/02.04.2009). De asemenea, instanta ar trebui sa tina seama de ratiunea existentei reclamantei si de fundamentul taxei radio reglementat de art.31 alin.5 din Constitutia Romaniei. Obligatia statului de a informa corect si adecvat cetatenii implica o cheltuiala publica, Constitutia instituind obligatia cetatenilor de a contribui la cheltuielile publice prin impozite si taxe. Desfiintarea acestei taxe ar lipsi statul de resursa financiara necesara suportarii cheltuielilor publice aferente concretizarii dreptului de informare a cetateanului si, deci, ar afecta acest drept.
A mai aratat ca este necesar sa se tina cont ca prin receptor radio se intelege orice receptor radio, cel de la domiciliu, din masina, calculator, telefon mobil, abonament cablu tv, etc.
Instanta a incuviintat proba cu inscrisurile atasate la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art.40 alin 3 din Legea nr.41/1994, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.
De asemenea, in conformitate cu prevederile alineatului urmator, cuantumul taxelor prevăzute la alin. (1) lit. b), pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora, penalitățile de întârziere, precum și sancțiunile care se aplică în cazul completării în mod eronat a declarației de exceptare de la plata taxelor de către deținătorii de receptoare de radio, respectiv de televiziune, care, potrivit legii, sunt plătitori ai taxei pentru serviciul public de radiodifuziune și ai taxei pentru serviciul public de televiziune, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. In executarea acestei legi au fost emise HG nr.977/2003 si HG nr.978/2003, care stabilesc printre altele cuantumurile lunare ale taxei pe categorii de platitori, modalitatea de incasare si scutire de la plata, modalitatea calculului penalitatilor de intarziere.
Prin Sentinta nr. 64 din 16 februarie 2009 Curtea de Apel Cluj, mentinuta in totalitate prin Decizia nr. 607/2011 a ICCJ- Sectia C. Administrativ si Fiscal, a fost anulat art.3 alin.2 din HG nr.977/2003, respective art.3 alin.2 din HG nr.978/2003, texte invocate de reclamanta in raspunsul la intampinare si potrivit carora, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunitati ale lor fără personalitate juridică și sucursalele sau reprezentantele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația sa plătească o taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune, retinandu-se ca potrivit art.40 alin.3, sunt obligate la plata taxei doar persoanele beneficiare ale celor doua servicii publice, notiunea de “beneficiar” fiind atribuita atat in interpretarea oficiala, cat si ca ea gramaticala numai subiectelor de drept care sunt in mod direct destinatarii acestor servicii.
. art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994, rezulta ca obligatia de a plati taxa pentru cele doua servicii publice revine persoanelor juridice si celorlalte entitati enumerate de art.40 alin.3, in calitate de beneficiari ai acestor servicii. Cum nici in Legea nr.41/1994, nici in alte acte normative nu poate fi identificat nici un text care sa defineasca notiunea de “beneficiar”, sensul acestei notiuni nu poate fi decat acela de drept comun, respectiv de persoana care beneficiaza de ceva (sursa DEX), ceea ce presupune ca persoana beneficiara sa se foloseasca in concret de serviciul pus la dispozitie in mod direct.
In alta ordine de idei, instanta retine ca, respingandu-se exceptia de neconstitutionalitate a art.40 alin.3 din Legea nr.41/1991, prin Decizia nr.297/2004 a CCR, s-a retinut ca obligatia prevzuta de text este doar in sarcina persoanelor juridice care beneficiaza, in diferite modalitati, de serviciile publice respective. De asemenea aceleasi considerente au stat la baza pronuntarii si a Deciziei nr.331/2006 a CCR.
Instanta constata ca, . si recomandarile europene privitoare la taxa radio-tv permit statelor sa stabileasca plata unor asemenea taxe, chiar daca platitorul nu are calitatea de beneficiar, insa aceasta este doar o optiune a statului membru, si nu o obligatie.
In conditiile in care prin legea fundamentala nu s-a impus plata unei taxe radio pentru servicii de radio si televiziune, independent de existenta calitatii de beneficiar, legiutorul constitutional prevazand reglementarea domeniului prin lege organica, art.31 alin.5 din Constitutia Romaniei urmeaza a fi interpretat in favoarea destinatarilor acestui text.
In cauza dedusa judecatii, revenea reclamantei sarcina probei, si anume, aceea de a face dovada ca parata a fost beneficiara serviciului radio, prin vreuna dintre modalitatile aratate in raspunsul la intampinare. Reclamanta a depus insa un set de facturi fiscale emise pe numele paratei de . Transilvania Nord SA, facturi in care se gaseste inserata taxa radio, fara ca acestea sa fie macar insusite prin semnatura de parata. Astfel nu s-a dovedit nici macar ca intre furnizorul de energie electrica si parata s-ar fi incheiat un contract de furnizare a energiei electrice. F. de cele mai sus expuse si coroborand prevederile legii cu cele constitutionale, observand ca art.3 alin.2 din HG nr.977/2003 si art.3 alin.2 din HG nr.978/2003 au fost anulate, vazand si Decizia nr.297/2004 a CCR, instanta apreciaza ca nu poate perceputa o taxa pentru servicii de radiodifuziune de plano, ci doar persoanelor fata de care s-a facut dovada ca sunt beneficiarii serviciului. Cum reclamanta nu a facut dovada ca parata a beneficiat in concret de serviciul de radiodifuziune, solicitarea ca aceasta sa plateasca taxa radio este neintemeiata. Astfel, instanta va respinge cererea ca neintemeiata, atat cu privire la petitul principal, cat si la cel privind penalitatile de intarziere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge ca neintemeiata cererea formulata de reclamanta S. R. de Radiodifuziune, cu sediul in Bucuresti, ..60-64, sector 1 in contradictoriu cu S. C. Mestesugareasca Prestarea Cluj-N., cu sediul in Cluj-N., Calea Manastur, nr.105, parter, ., jud. Cluj.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.05.2013.
JUDECĂTOR, GREFIER,
C. I. C. M.
Tehnored. C.I./C.M./4 ex../04.05.2013.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 23/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Încheierea nr. 2013/2013.... → |
|---|
