Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 6929/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6929/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 30364/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6929/2013
Ședința publică din data de 16 aprilie 2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: ȘOIMIȚA-B. T.
GREFIER: C. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta-debitoare M. A. M. în contradictoriu cu pârâta-creditoare P. C., având ca obiect anulare somație de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantei-debitoare avocat P. V., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată că s-a depus la dosar de către pârâta-creditoare, la data de 16 aprilie 2013, prin serviciul registratură, întâmpinare.
Instanța comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantei reclamantei-debitoare.
Reprezentanta reclamantei-debitoare arată că nu are alte cereri în probațiune. Arată că la întâmpinare a fost anexat procesul verbal încheiat la data de 09 aprilie 2012 prin care pârâta a recunoscut faptul că i s-a achitat suma de 10.000 Euro.
Instanța, nefiind excepții de invocat și alte cereri în probațiune de formulat în temeiul art. 167 alin.1 C.pr.civ. încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar. Declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri pe fond.
Reprezentanta reclamantei-debitoare solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Arată că prima instanță, care a soluționat cererea de emitere a unei ordonanțe de plată a acordat pârâtei mai mult decât aceasta a cerul prin cererea de chemare în judecată, respectiv pârâte a solicitat plata sumei de 36.191, 85 Euro iar instanța a cordat 35.110,85 Euro în echivalent lei la data plății. Mai mult, instanța a obligat-o pe reclamantă la plata dobânzii legale începând cu data de 30.07.2012, în timp ce pârâta a solicitat plata acestora de la data ultimei notificări comunicate de Biroul Executorului Judecătoresc S. R. M. în dosarul execuțional nr. 184/2012, respectiv data de 31.08.2012, astfel termenul de la care se poate începe calcularea eventualei dobânzi este 01.09.2012. Totodată, solicită obligarea pârâtei-creditoare la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
Instanța, în temeiul art. 150 C.pr.civ., considerându-se lămurită, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față instanța, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21.12.2012 pe rolul acestei instanțe, sub nr. de mai sus, reclamanta-debitoare M. A. M. în contradictoriu cu pârâta-creditoare P. C., anularea Sentinței civile nr._/2012 pronunțată în dosarul nr._/211/2012.
În motivarea cererii s-a arătat în esență că, instanța care a pronunțat hotărârea de mai sus nu a urmărit să stabilească voința reală a părților la încheierea contractelor de împrumut din data de 06.11.2009 și 18.08.2010, care a fost în sensul împrumutării cu suma de 13.000 euro, diferența până la 16.000 euro, în cuantum de 3.000 euro fiind dobânda remuneratorie. Această intenție a fost și în cazul contractului de împrumut din data de 18.08.2010, iar instanța trebuia să analizeze cererea prin prisma vechilor relații de colaborare.
S-a mai invocat faptul că, instanța a acordat mai mut decât s-a cerut, raportat la exprimarea în euro a debitului și obligarea achitării în echivalentul în lei la data plății, și aceea că dobânda legală era eventual datorată de la data de 01.09.2012.
În drept s-au invocat dispozițiile O.G. nr. 5/2001.
În probațiune s-au depus o . înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 19,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
Pârâta-creditoare a depus întâmpinare la data de 16.04.2013 prin care a solicitat respingerea cererii în anulare, cu consecința obligării debitoarei la plata sumei de 25.110,85 euro cu dobânda legală de la data de 30.07.2012 și până la plata efectivă. S-a arătat că, la data de 09.04.2013 s-a efectuat o plată parțială, conform dovezilor depuse la dosar (f. 27), astfel că se micșorează câtimea obiectului cererii.
În drept s-au invocat dispozițiile O.G. nr. 5/2001.
În probațiune s-au depus o . înscrisuri.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, constând în actele depuse în dosarul nr._/211/2012 al Judecătoriei Cluj-N., acvirat din oficiu.
Analizând actele și materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, prin Sentința civilă nr._/22.11.2012 pronunțată în dosarul nr._/211/2012, reclamanta-debitoare a fost somată să achite pârâtei-creditoare suma de_,85 euro reprezentând debit restant, în echivalent în lei la data plății, dobânda legală aferenta debitului principal, începând cu data de 30.07.2012 până la data plății efective, precum și suma de 44 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Potrivit art. 13 alin. 1 O.U.G. nr. 119/2007, „împotriva ordonanței de plată debitorul poate formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la data comunicării acesteia”.
Instanța, în raport de primul motiv invocat de reclamanta-debitoare, arată că acesta este nefondat, de vreme ce, contrar celor susținute de reclamanta-debitoare, în hotărârea criticată s-a realizat o analiză a voinței reale a părților, în limitele permise în cadrul procedurii somației de plată, care a fost de natură să conducă în mod temeinic spre o soluție de admitere. Astfel, deși instanța era obligată să nu analizeze fondul raporturilor juridice, conform naturii acestei proceduri, instanța a reținut totuși motivele esențiale care impuneau obligarea reclamantei-debitoare să restituie pârâtei-creditoare sumele de bani împrumutate.
În acest sens, instanța a expus pe larg starea de fapt în baza probelor de la dosar, care dealtfel ar fi constituit și probatoriul admis într-o cerere întemeiată pe dreptul comun, dat fiind dispozițiile art. 1191 alin. 1 și 2 C.civ. 1864, cu motivarea pertinentă a voinței părților și apărările debitoarei, prin surprinderea contrazicerilor din cele două întâmpinări și a aspectelor privind sumele plătite în anul 2010. În mod corect s-a reținut existența contractelor de împrumut, a notificările adresate debitoarei și plățile parțiale, aspecte dovedite în cauză și care susțin soluția instanței, fără a se putea reține motivele legate de diferențele de 3.000 euro și respectiv 5.000 euro cu titlu de dobânda remuneratorie, care nu au fost dovedite.
Totodată, instanța subliniază faptul că existența unei cereri întemeiate pe dreptul comun nu conduce spre o soluție de respingere a cererii de emitere a somației de plată prin aplicarea unei prezumții de incertitudine, ci în egală măsură poate fi privită drept o măsură de precauție din partea creditorului, motiv pentru care acest argument nu va fi luat în considerare.
În legătură cu modul de stabilire a momentului de la care reclamanta-debitoare a fost obligată la plata dobânzii legale, instanța constată că în mod temeinic a fost stabilită data de 30.07.2012, aceasta fiind data corespunzătoare punerii în întârziere conform art. 1079 alin. 1 C.civ. 1864 și nicidecum data de 31.08.2012, această din urmă dată reprezentând doar un termen de care debitoarea ar fi dispus în situația executării voluntare a obligației, deci un beneficiu acordat de creditoare, punerea în întârziere producând efecte de la data notificării și nu de la data expirării termenului acordat pentru executarea voluntară, debitorul neputând beneficia de două ori de îngăduința creditorului în condițiile în care acesta a dat dovadă de rea-credință prin depășirea termenului acordat pentru plata benevolă.
Sub aspectul criticilor referitoare la acordarea a mai mult decât ceea ce s-a cerut, instanța apreciază că, în mod legal a fost pronunțată hotărârea prin exprimarea în lei a debitului restant, cât timp hotărârile judecătorești trebuie date cu respectarea legislației privind moneda națională, iar debitorul care a contractat într-o altă monedă decât cea națională își asumă riscurile inerente neîndeplinirii la termen a obligațiilor de plată.
Instanța mai arată că în cadrul acestei proceduri nu se poate da curs solicitărilor pârâtei-creditoare de obligarea a reclamantei-debitoare de a achita debitul astfel cum a fost precizat în urma micșorării pretențiilor ca urmare a plății parțiale efectuate, fiind vorba de o procedură care presupune analizarea legalității și temeiniciei ordonanței de plată și nu soluționarea și pronunțarea unei alte ordonanțe, urmând ca pârâta-creditoarea să obțină restul rămas de achitat în baza ordonanței deja pronunțate.
Prin prisma celor expuse, în temeiul art. 13 alin. 5, instanța apreciază ca neîntemeiată cererea în anulare formulată de reclamanta-debitoare, de vreme ce în mod legal și temeinic s-a reținut obligația de restituire a împrumuturilor acordate, care va fi respinsă ca atare, urmând să fie menținută Sentința civilă nr._/22.11.2012 pronunțată în dosarul nr._/211/2012.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, cererea în anulare formulată de reclamanta-debitoare M. A. M. cu domiciliul în loc. Cluj-N., ., . în contradictoriu cu pârâta-creditoare P. C. cu domiciliul procesual ales în loc. Cluj-N., ., nr. 12, jud. Cluj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 aprilie 2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
ȘOIMIȚA-B. TRIFANCARMEN O.
Red.Dact/S.B.T./C.O./2 ex/16.05.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6911/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Somaţie de plată. Încheierea nr. 8764/2013. Judecătoria... → |
|---|
