Plângere contravenţională. Hotărâre din 19-06-2013, Judecătoria CLUJ-NAPOCA

Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 9485/211/2013

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CLUJ N.

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR CIVIL NR._

Operator de Date cu Caracter Personal 3185

ȘENTINȚA CIVILĂ NR. 9709/2013

Ședința publică din 19 iunie 2013

Instanța constituită din:

JUDECĂTOR: R. E. G.

GREFIER: A. M.

Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale înaintată de petentul B. M. împotriva intimatului INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ privind procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 15.04.2013.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul personal, lipsă fiind reprezentantul intimatului.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,

În temeiul art.131 alin.1NCPC, analizând din oficiu competența, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta plângere contravențională.

Petentul arată că susține plângerea așa cum a fost formulată și față de actele depuse la dosar, nu are de formulat alte cereri.

Instanța, nefiind excepții de invocat și alte cereri în probațiune de formulat, în temeiul art. 260 NCPC încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar. Declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri pe fond.

Petentul solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată și anularea procesului verbal contestat, fără cheltuieli de judecată.

Instanța, în temeiul art.394 alin.1 NCPC, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare, pe baza actelor de la dosar.

JUDECĂTORIA

Asupra prezentei cauze civile,

Reține că în data de 17.04.2013 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., plângerea contravențională formulată de petentul B. M. împotriva intimatului INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ privind procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 15.04.2013 prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de contravenție.

În fapt, petentul a arătat că în data de 15.04.2013 conducea autoturismul marca Seat cu nr. de înmatriculare_ pe banda numărul 3, când ajungând la trecerea de pietoni de pe . Moll, a observat pe trotuarul din stânga un pieton care era în așteptare. În momentul în care a ajuns cu fața mașinii pe marcajul trecerii de pietoni, persoana respectivă a pășit pe marcaj, astfel că nu a mai avut cum să oprească și să îi dea prioritate de trecere

De asemenea, petentul a ținut să sublinieze că în opinia sa fapta contravențională nu există și nu prezintă grad de pericol social. Pe de altă parte, este angajat ca și conducător auto la Teatrul Național din Cluj, astfel că are nevoie de permisul de conducere reținut în vederea suspendării.

În drept, plângerea contravențională nu a fost motivată.

Întrucât acțiunea a fost înregistrată ulterior datei de 15.02.2013, data intrării în vigoare a Noului Cod de Procedură Civilă, cererea a urmat procedura prealabilă.

În cadrul procedurii prealabile, la data de 10.05.2013, intimatul I.P.J. Cluj a depus întâmpinare prin care, pe fondul cauzei, a solicitat instanței respingerea plângerii petentului cu menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat.

În motivare, a subliniat faptul că plângerea contravențională nu este întemeiată din următoarele motive:

Sub aspectul legalității, procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr.2/2001.

Sub aspectul temeiniciei, agentul constatator a respectat disp. art. 21 al. 3 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.

Totodată, intimatul a arătat că se opune unei eventuale solicitări de administrare a probei cu martori cu vreuna dintre persoanele prev. de art. 189 C.pr.civ., care, potrivit dispozițiilor invocate, nu pot fi audiate ca martori, precum și administrării oricăror probe cu caracter extrajudiciar, întrucât acesta nu respectă principiul contradictorialității și al mijlocirii probelor în procesul civil.

Fapta petentului a fost constatată cu propriile simțuri de agentul constatator, astfel încât actul de sancționare și constatare se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie și face întotdeauna dovada până la proba contrară, sarcina probei conform art.1169 C.civ., revine petiționarului și nu intimatului.

În acest context, a subliniat că agentul de poliție este investit cu exercițiul autorității de stat, motiv pentru care actele întocmite sunt înzestrate cu încrederea că autoritatea, reprezentată în acest caz de agentul constatator, consemnează exact faptele pe care le constată fără a adăuga denaturări ale realității, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau chiar neglijente a unor împrejurări nereale, agentul este supus unor sancțiuni de natură disciplinară și/sau penală.

Ca urmare, întrucât dispozițiile O.U.G. nr.195/2002 au drept scop și asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, autoritățile statului urmărind ca acțiunile antisociale să nu rămână nesancționate, dreptul de apărare al persoanei sancționate contravenientului nefiind limitat prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit (cauza A. contra României – 04.10.2007), a solicitat instanței să constate că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada până la proba contrară (în acest sens Curtea Constituțională pronunțându-se prin deciziile 197/2003, Decizia 259/2007 ș.a.), iar petentul, prin susținerile sale, nu face dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată și pe cale de consecință, procesul verbal contestat este temeinic și legal încheiat.

Totodată, anexă la întâmpinare, intimatul a depus fișa contravențională a petentului.

În drept, au fost invocate prevederile art.194 lit. e, 205-206, 249, 250, 223 alin.3, 315 alin.1. NCPC, O.G. nr.2/2001, O.U.G. nr.195/2002 și art.12 din Legea nr.218/2002.

Din actele și lucrările existente la dosar, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 15.04.2013 de către I.P.J. Cluj – Poliția mun. Cluj-N., petentul a fost sancționat cu o amendă în cuantum de 300 lei și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării pe durata a 30 de zile pentru comiterea contravenției prev. de art. 100 alin.3 lit. b din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

În starea de fapt s-a reținut că la data de 15.04.2013 orele 19:08 pe Calea Dorobanților, a condus autoturismul marca Seat cu nr. de înmatriculare_ și circulând pe Calea Dorobanților înspre cartierul Someșeni, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversarea străzii pe trecerea de pietoni din dreptul benzinăriei MOLL.

Potrivit art.100 alin.3 lit. b din O.U.G. nr.195/2002 rep., „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzuta în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.”

În drept, fapta comisă de către petent a fost încadrată în prevederile art. 100 alin.3 lit. b din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice și sancționată conform aceluiași text normativ.

Instanța reține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, precum și asupra încadrării juridice date acesteia, până la proba contrară ce incumbă petentului.

Instanța procedează, cu precădere, la analiza legalității procesului-verbal de contravenție contestat, observând respectarea cerințelor legale, a căror nesocotire se sancționează cu nulitatea absolută, ce poate fi invocată și din oficiu, de instanța de judecată.

Astfel, instanța reține că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase, prevederilor O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.

În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, care poate fi invocată și, din oficiu, de instanța de judecată, mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea/numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.

Observând procesul-verbal de contravenție, instanța constată că agentul constatator a făcut mențiunile cuvenite, în sensul mai sus arătat, astfel că, în cauză, nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Mențiunile prevăzute de textul art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, altele decât cele la care face referire art. 17 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să fie cuprinse, în mod obligatoriu, în cuprinsul înscrisului contravenției, însă sancțiunea care intervine, în caz de neconformare, este nulitatea relativă și implicită, condiționată de o vătămare a cărei existență trebuie dovedită de către petent.

În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007, de admitere a recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007.

Instanța reține, totodată, că fapta contravențională, astfel cum a fost conturată și reținută de agentul de poliție, a fost în mod corespunzător încadrată, în drept, în dispozițiile art. 100 alin.3 lit. b din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice și art.107 alin.2 din Regulamentul de Aplicare O.U.G. nr.195/2002 și sancționată conform acelorași acte normative.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că petentul nu a răsturnat prezumția de adevăr de care se bucură procesul-verbal de contravenție, întrucât nu a dovedit o stare de fapt contrară celei atestate de către agentul constatator în actul contravenției.

Procesul-verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, întrucât împrejurările comiterii faptei contravenționale reprezintă constatări personale (ex propriis sensibus) ale agentului constatator, până la proba contrară care incumbă petentului. Astfel, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că, în acest mod, s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.

În realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină, cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.

În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră că una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, cum este și situația în cauza de față – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul-verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.

Instanța apreciază că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt care constituie o limită rezonabilă în aplicarea prezumției.

Astfel, instanța reține situația de fapt astfel cum a fost consemnată în procesul-verbal, iar în drept fapta petentului întrunește elementele constitutive ale contravenției prev. de art. 100 alin.3 lit. b din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Mai mult, petentul nu a probat în speță existența unei cauze justificative, obiective având forța unei stări de necesitate de natură a înlătura caracterul contravențional al faptei săvârșite.

Având în vedere că, în cauza de față, prin probele administrate în cauză nu rezultă o situație de fapt contrară celei atestate de agentul constatator în cuprinsul actului contravenției, petentul nereușind să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului-verbal, instanța constată că procesul-verbal de contravenție contestat este legal și temeinic.

Față de considerentele ce preced și în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petent și va menține procesul-verbal de contravenție contestat.

Totodată, în temeiul art. 453 NCPC, va obliga petentul la plata către Statul Român a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE :

Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională înaintată de petentul B. M. domiciliat în mun. Cluj-N., . nr.3C, . împotriva intimatului INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ cu sediul în mun. Cluj-N., ., jud. Cluj.

Menține în întregime dispozițiile procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 15.04.2013 de către I.P.J. Cluj, precum și sancțiunile aplicate.

Obligă petentul la plata către Statul Român a sumei de 50 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie 2013.

JUDECĂTOR GREFIER

R. E. G. A. M.

Red.4 ex.-13.07.2013./R.E.G./R.E.G./

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Hotărâre din 19-06-2013, Judecătoria CLUJ-NAPOCA