Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 24524/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Ședința camerei de consiliu de la 13.12.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R.-M. P.
GREFIER: M. F.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S. ROMÂNA DE RADIODIFUZIUNE și pe pârâta . SRL, având ca obiect cerere de valoare redusă.
Cauza s-a soluționat în cameră de consiliu, fără citarea părților, în temeiul prevederilor art. 1029 alin. (1) NCPC coroborat cu interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 1029 alin. (10) NCPC.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Verificându-și din oficiu competența în baza art. 131 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, instanța apreciază că este competentă să soluționeze prezenta cauză în temeiul art. 1027 coroborat cu art. 107 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
În temeiul art. 1029 alin. (9) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data 21.10.2013, reclamanta S. ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE a solicitat obligarea pârâtei . SRL la plata sumei de 510 lei, reprezentând contravaloare serviciu public de radiodifuziune aferentă perioadei ianuarie 2011 - iunie 2012, a sumei de 94,66 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 30.09.2013.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a prestat serviciul public de radiodifuziune în favoarea pârâtei, că a emis pe numele acesteia facturile fiscale de la dosar, însă pârâta nu a înțeles să-și îndeplinească obligația de plată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 40 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 41/1994, HG nr. 977/2003, art. 40 lit. b) din Legea 41/1994.
În dovedire, s-a depus la dosarul cauzei copii înscrisuri (filele 4-21).
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 30 din OUG nr. 80/2013.
Pârâta nu a formulat răspuns conform art. 1029 alin. (4) Legea nr. 13/2010 republicată.
La acest termen de judecată, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către părți, conform art. 1030 alin. (2) Legea nr. 13/2010 republicată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Cu privire la capătul de cerere principal, instanța reține că art. 1030 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 republicată, în cazul în care nu se primește niciun răspuns de la partea interesată în termenul stabilit la art. 1.029 alin. (4), (6) sau (8), instanța se va pronunța cu privire la cererea principală sau la cererea reconvențională în raport cu actele aflate la dosar.
Instanța reține că reclamanta S. ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE a emis pe numele pârâtei . SRL facturile fiscale de la 6-21 din dosar.
De asemenea, instanța reține că între părți nu s-a încheiat un contract scris de furnizare a serviciului public de radiodifuziune pentru locul de consum indicat în facturile fiscale menționate.
Cererea de chemare în judecată este fundamentată pe prezumția legală de beneficiar al pârâtei cu privire la serviciile de radiodifuziune, conform din HG 977/2003 si art. 40 din Legea 41/1994.
Conform art. 40 alin. (3) din Legea 41/1994 modificată, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.
Din acest text de lege reiese ca legea nu prezumă calitatea de beneficiar al serviciilor de radiodifuziune al tuturor persoanelor juridice, beneficiară a serviciului de radiodifuziune fiind doar acea persoana juridică în favoarea căreia se prestează efectiv acest serviciu public .
Prezumția pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea era prevăzută doar de art. 3 din HG 977/2003.
Prin sentința civila nr. 278/2009 pronunțată de către Curtea de Apel Cluj menținută prin decizia nr. 4949/2009 a ICCJ, publicată în M.O. nr. 691/14.10.2009 s-a admis excepția de nelegalitate a acestui text.
În consecință, se confirmă interpretarea art. 40 alin. (3) din Legea 41/1994 mai sus indicată și se statuează că art. 3 din HG 977/2003, prezumând aceasta calitate de beneficiar în sarcina tuturor persoanelor juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, contravine art. 40 alin. (3) din Legea 41/1990, negând dreptul persoanelor juridice de a beneficia de scutiri independent de condiția deținerii sau nu a receptoarelor radio.
Având în vedere că art. 40 alin. (3) din Legea 41/1994 condiționează calitatea de beneficiar al serviciilor de radiodifuziune de prestarea efectivă a acestui serviciu către persoana juridica în cauză, că art. 3 din HG 977/2003 a fost constatat ca fiind nelegal instanța apreciază că prezenta acțiune trebuie analizată din punct de vedere al răspunderii civile contractuale.
În ceea ce privește dreptul material aplicabil în cauză, raportat la împrejurarea că facturile fiscale nu au la bază o convenție, instanța apreciază că sunt aplicabile dispozițiile Codului civil de 1864 pentru facturile fiscale emise anterior datei de 01.10.2011, respectiv dispozițiile Legii nr. 287/2009 privind Noul Cod Civil, pentru facturile fiscale emise ulterior datei de 01.10.2011, față de prevederile art. 6 alin. (2) și alin. (5) din legea nr. 287/2009 coroborate cu art. 220 din legea nr. 71/2011.
Cu toate acestea, verificând starea de fapt sub imperiul ambelor Coduri civile, instanța reține că reclamanta nu a făcut dovada existenței vreunui înscris care să emane de la pârâtă și care să stea la baza emiterii facturilor fiscale de la dosarul cauzei.
În consecință, apreciind că din cuprinsul înscrisurilor de la dosarul cauzei nu reiese că pârâta și-a însușit obligația de plată a facturilor fiscale sau că a beneficiat de serviciul public de radiodifuziune, instanța urmează a respinge cererea ca neîntemeiată, atât în ceea ce privește debitul principal, cât și în privința debitului accesoriu.
Față de prevederile art. 1.031 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 republicată, conform cu care « partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată », raportat la soluția pe care urmează a o pronunța, instanța va respinge cererea reclamantei cu privire la cheltuielile de judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de valoare redusă astfel cum a fost formulată de reclamanta S. ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE, cu sediul în București, .. 60-64, sector 1, RO8296093, în contradictoriu cu pârâta . SRL, cu sediul în Cluj-N., Piața Fraternității, nr. 1, județul Cluj, J_, CUI_, ca neîntemeiată.
Respinge cererea reclamantei cu privire la cheltuielile de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel la tribunal în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 decembrie 2013.
PREȘEDINTEGREFIER
R.-M. POPAMELINDA F.
Red. R.M.P./ dact. M.F./4 ex./17.12.2013
| ← Validare poprire. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Pretenţii. Sentința nr. 4645/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
