Plângere contravenţională. Sentința nr. 6052/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6052/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 29-03-2013 în dosarul nr. 28816/211/2011*
Dosar nr._
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Secția Civilă
Sentința civilă nr. 6052/2013
Ședința publică din 29 martie 2013
Instanța constituită din:
Judecător: I. Păsculeț
Grefier: A. B.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind petentul T. A., în contradictoriu cu intimatul C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei în ordinea de pe lista de ședință, se constatã lipsa pãrților, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioarã a instanțelor judecãtorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005 instanța dispune lãsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o noua strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
Instanța dispune luarea cauzei la a doua strigare în ordinea listei de ședință.
La a doua strigare făcută în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinita cu părțile.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că dosarul este la primul termen de judecată fiind trimis pe cale administrativă de la Judecătoria Găești, jud. Dâmbovița, după care:
Procedând la verificarea competenței, instanța invocă din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-N. față de locul săvârșirii faptei iar în temeiul art. 150 C.pr.civ. constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare asupra excepției invocate din oficiu.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională depusă pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 26 octombrie 2011, sub nr. de mai sus, petentul T. A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 03.10.2011, încheiat de intimată.
La data de 26 martie 2012 intimata a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: adresă (f. 7), certificat calificat (f. 8), autorizație de control (f. 8), proces-verbal (f. 9), fotografie (f. 10).
Prin sentința civilă nr. 7259/2012 a Judecătoriei Cluj-N. competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Judecătoriei Găești.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Găești la data de 17 aprilie 2012.
La data de 29 noiembrie 2012 intimata a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: certificat calificat (f. 10), autorizație de control (f. 10), verificare semnătură electronică (f. 11), fotografie (f. 12).
Prin rezoluția din 21 februarie 2012 a Judecătoriei Găești dosarul a fost înaintat pe cale administrativă Judecătoriei Cluj-N..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 26 februarie 2013.
La termenul din 29 martie 2013 instanța a ridicat din oficiu excepția necompetenței teritoriale, rămânând în pronunțare pe excepție.
Analizând cu prioritate, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței teritoriale, instanța reține următoarele:
În fapt, locul comiterii pretinsei contravenții este Autostrada A1 km 70+460 m, P., jud. Dâmbovița.
În drept, potrivit art. 32 alin. (2) din OG nr. 2/2001, competentă să soluționeze plângerea contravențională este judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Potrivit art. 159 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. necompetența este de ordine publică (...) în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura, iar conform art. 19 C. proc. civ. părțile pot conveni (...) ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, au competență teritorială (...). Având în vedere faptul că plângerea contravențională nu este o pricină privitoare la bunuri, rezultă că în această materie necompetența teritorială este de ordine publică, putând fi invocată din oficiu de către instanța de judecată.
În speță, având în vedere faptul că pretinsa contravenție a fost săvârșită în P., competentă teritorial să judece această cauză este Judecătoria Găești.
Instanța reține că trimiterea prezentului dosar pe cale administrativă de către Judecătoria Găești către Judecătoria Cluj-N. este rezultatul unei interpretări eronate a dispozițiilor legale. Astfel, prin art. III al Legii nr. 2/2013 competența teritorială de soluționare a plângerilor referitoare la contravențiile prevăzute de OG nr. 15/2002 a fost modificată, urmând ca aceste plângeri să se soluționeze, prin derogare de la dispozițiile OG nr. 2/2001, de judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul, și nu de judecătoria în raza căreia a fost săvârșită contravenția.
Legea nr. 2/2013 a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, iar potrivit art. 725 alin. (2) C. proc. civ. 1865[1] procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe. Or, având în vedere faptul că prezenta plângere contravențională se afla, la momentul intrării în vigoare a legii noi, pe rolul unei instanțe legal învestite, aceasta ar fi trebuit să fie în continuare judecată de către Judecătoria Găești, care nu își putea declina competența în favoarea Judecătoriei Cluj-N. și, deci, cu atât mai puțin ar fi putut lua măsura trimiterii pe cale administrativă, care nu are la bază niciun temei legal.
În ceea ce privește temeiul de drept în baza căruia Judecătoria Găești a procedat la tirmiterea pe cale administrativă a prezentului dosar, respectiv art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, potrivit căruia procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi, instanța reține că acesta este inaplicabil în speță. Astfel, deși este adevărat că materia contravențională reprezintă o formă de contencios administrativ, punând în discuție legalitatea și oportunitatea unui act adminstrativ, care este procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, nu este mai puțin adevărat faptul că această materie nu este guvernată de dreptul comun al contenciosului administrativ, respectiv Legea nr. 554/2004, ci este reglementată ca o formă de recurs paralel prin OG nr. 2/2001. Or, în această situație, se ridică întrebarea dacă legiuitorul, prin sintagma materia contenciosului administrativ și fiscal cuprinsă în art. XXIII alin. (1) al Legii nr. 2/2013, a înțeles strict materia reglementată de Legea nr. 554/2004 sau și formele de recurs paralel, printre care se numără și materia contravențională. Răspunsul la această întrebare poate fi găsit chiar în cuprinsul Legii nr. 2/2013, mai exact în denumirea secțiunii 2 a primului capitol al acesteia, care este "modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal". Or, din această formulare reiese cu claritate faptul că, cel puțin din perspectiva Legii nr. 2/2013, legiuitorul înțelege să diferențieze materia contravențională de materia administrativ-fiscală, impunându-se astfel concluzia că art. XXIII nu se poate aplica materiei contravenționale, astfel cum în mod greșit a considerat Judecătoria Găești.
Raportat la problema dacă în prezenta speță există sau nu un conflict negativ de competență care să impună necesitatea solicitării unui regulator de competență, instanța reține că un asemenea conflict nu este încă actual, chiar dacă acest dosar a circulat deja între Judecătoria Cluj-N. și Judecătoria Găești. Astfel, potrivit art. 20 pct. 2 C. proc. civ. 1865 există conflict de competență când două sau mai multe instanțe s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină, iar potrivit art. 158 alin. (3) din același act normativ o instanță se declară necompetentă prin hotărâre. Prin urmare, pentru a exista un conflict negativ de competență este necesar ca instanțele să se fi declarat necompetente și să își fi declinat reciproc cauza prin hotărâri. În speță, doar Judecătoria Cluj-N. a făcut acest lucru, în vreme ce Judecătoria Găești a ales să trimită cauza pe cale administrativă, astfel că nu se poate considera că la acest moment ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență, fiind imposibil ca un asemenea conflict să fie creat între o hotărâre judecătorească și o rezoluție de trimitere pe cale administrativă. Rămâne, așadar, Judecătoriei Găești, după primirea prezentului dosar, să decidă dacă va soluționa cauza sau își va declina competența în favoarea Judecătoriei Cluj-N. printr-o hotărâre, astfel încât conflictul de competență să devină actual și să existe posibilitatea soluționării acestuia de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
În fine, nici împrejurarea destul de inedită că într-unul și același dosar vor exista două sentințe ale Judecătoriei Cluj-N. prin care aceasta își va declina competența în favoarea Judecătoriei Găești nu este de natură să ducă la concluzia existenței unui conflict negativ de competență. Prima piedică în acest sens o constituie, astfel cum deja s-a arătat, lipsa unei hotărâri a Judecătoriei Găești prin care aceasta să își decline competența în favoarea Judecătoriei Cluj-N.. O a doua piedică constă în faptul că cele două sentințe ale Judecătoriei Cluj-N., respectiv sentința nr. 7259/2012 și prezenta hotărâre, au fost date sub imperiul unor reglementări diferite. Astfel, la momentul pronunțării celei dintâi hotărâri, Legea nr. 2/2013, în temeiul căreia prezenta cauză a fost trimisă Judecătoriei Cluj-N., nu era în vigoare. Or, chiar dacă instanța a reținut că această lege este inaplicabilă în speță, faptul că la acest moment ea este în vigoare aduce o modificare a cadrului normativ, neputându-se considera că această hotărâre a fost pronunțată în aceleași condiții ca și sentința nr. 7259/2012 și, prin urmare, și din acest punct de vedere existența unui conflict de competență este exclusă.
Pentru aceste motive instanța urmează să admită excepția necompetenței teritoriale și să decline cauza în favoarea Judecătoriei Găești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale, ridicată de instanța din oficiu.
Declină competența de soluționare a plângerii formulate de petentul T. A., cu domiciliul în Cluj-N., .. 9, ., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. – CENTRUL DE STUDII TEHNICE ȘI INFORMATICĂ cu sediul în București, .. 401A, sector 6, în favoarea Judecătoriei Găești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 martie 2013.
Președinte Grefier
I. PĂSCULEȚ A. B.
Red./Dact. 2 ex. I.P./23 aprilie 2013
| ← Somaţie de plată. Hotărâre din 28-02-2013, Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
