Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 15-11-2013 în dosarul nr. 16066/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Ședința camerei de consiliu de la 15.11.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R.-M. P.
GREFIER: M. F.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta E.ON E. ROMANIA SA și pe pârâtul S. C., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu se prezintă pârâtul personal, legitimat cu CI . nr._, eliberată de Municipiul Cluj N., la data de 03.03.2005, având CNP_, lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură al instanței, la data de 26.07.2013, adresă de regularizare formulată de către reclamanta cauzei și înscrisuri anexă (filele 30-32), la data de 27.08.2013, adresă de răspuns formulat de către pârâtul cauzei și înscrisuri anexă (filele 40-47).
Verificându-și din oficiu competența în baza art. 131 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, instanța apreciază că este competentă să soluționeze prezenta cauză în temeiul art. 1027 coroborat cu art. 94 pct. 1 lit. j) și art. 107 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 238 alin. (1) Noul Cod de procedură civilă, estimează durata cercetării procesului la 30 de zile.
La interpelarea instanței, pârâtul arată că a vândut imobilul în anul 2008, luna aprilie. Precizează că Restaurantul Millenium care a funcționat în imobil, în anul 2013 a intrat în faliment. Prezintă spre vedere originalul contractului de vânzare cumpărare, depus în copie la dosarul cauzei. Apoi, i se prezintă contractul încheiat cu reclamanta la data de 01.10.2009, raportat la care pârâtul declară că semnătura aplicată pe acesta nu îi aparține. Precizează că el locuiește la imobilul cu nr. 29.
Instanța procedează la verificarea de scripte, semnătura pârâtului fiind aplicată în fața președintelui completului și cusută la fila 57 din dosar, raportat la care instanța constată că este identică cu cea de pe contractul aflat la filele 46-47 din dosar și diferită față de cea de pe contractul de furnizare de servicii aflat la fila 45 din dosar.
În temeiul art. 1029 alin. (9) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar și reține cauza în pronunțare.
Încuviințează interogatoriul pârâtului din oficiu și constată proba administrată la acest termen de judecată.
Constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Pârâtul solicită respingerea acțiunii reclamantei.
Instanța în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data 09.07.2013, astfel cum a fost regularizată la data de 26.07.2013, reclamanta E.ON E. ROMÂNIA SA a solicitat obligarea pârâtului S. C. la plata sumei de 5.112,01 lei, reprezentând contravaloare facturi fiscale, la plata penalităților de întârziere aferente, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a prestat servicii de furnizare gaze naturale în favoarea pârâtului, în temeiul contractului de furnizare a gazelor naturale nr._/2009, că a emis pe numele acestuia facturile fiscale de la dosar, însă pârâtul nu a înțeles să-și îndeplinească obligația de plată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1270, art. 1025 și următoarele din Legea nr. 134/2010.
În dovedire, s-a depus la dosarul cauzei copii înscrisuri (filele 7-24).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, în temeiul art. 6 alin. (1) OUG nr. 80/2013.
Pârâtul a formulat răspuns conform art. 1029 alin. (4) Legea nr. 13/2010 republicată, la data de 27.08.2013 (filele 41-44).
În dovedire, s-au depus înscrisuri (filele 45-47).
La acest termen de judecată, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către părți și a efectuat verificarea de scripte.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
În urma verificării de scripte realizată în conformitate cu dispozițiile art. 301 alin. (1), art. 302 alin. (1) pct. 1 și art. 303 alin. (1) din Legea nr. 13/2010 republicată, instanța s-a lămurit în privința contractului de furnizare reglementată a a gazelor naturale/01.10.2009 (fila 10) în sensul că nu emană de la pârât. În consecință, instanța nu a avut în vedere acest înscris la soluționarea prezentei.
Astfel, instanța reține că între părți nu s-a încheiat un contract de furnizare gaze naturale pentru locul de consum indicat în facturile fiscale menționate.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 666/11.03.2008, pârâtul a înstrăinat imobilul indicat ca loc de consum în facturile fiscale de la filele 13-24.
În ceea ce privește dreptul material aplicabil în cauză, raportat la împrejurarea că facturile fiscale nu au la bază o convenție a părților, instanța apreciază că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 287/2009 privind Noul Cod Civil, facturile fiscale fiind emise ulterior datei de 01.10.2011, față de prevederile art. 6 alin. (2) și alin. (5) din legea nr. 287/2009 coroborate cu art. 220 din legea nr. 71/2011.
Instanța reține că reclamanta nu a făcut dovada existenței vreunui înscris care să emane de la pârât și care să stea la baza emiterii facturilor fiscale de la dosarul cauzei, pe de o parte, iar pe de altă parte, aceste facturi fiscale au fost emise după data înstrăinării de către pârât a imobilului. În consecință, apreciind că din cuprinsul înscrisurilor de la dosarul cauzei nu reiese că pârâtul și-a însușit obligația de plată a facturilor fiscale sau că a beneficiat de serviciile de furnizare a gazelor naturale, instanța urmează a respinge cererea ca neîntemeiată, atât în ceea ce privește debitul principal, cât și în privința debitului accesoriu privind penalitățile de întârziere.
Față de prevederile art. 1.031 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 republicată, conform cu care « partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată », raportat la soluția pe care urmează a o pronunța, instanța va respinge cererea reclamantei cu privire la cheltuielile de judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de valoare redusă astfel cum a fost formulată de reclamanta E.ON E. ROMÂNIA SA, cu sediul în Târgu M., ., județul M., J_, CUI_, în contradictoriu cu pârâtul S. C., cu domiciliul în Cluj-N., ., ., ca neîntemeiată.
Respinge cererea reclamantei cu privire la cheltuielile de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel la tribunal în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 noiembrie 2013.
PREȘEDINTEGREFIER
R.-M. POPAMELINDA F.
Red. R.M.P./ dact. M.F./4 ex./22.11.2013
| ← Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 02-10-2013,... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
