Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 17279/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Ședința camerei de consiliu din 17.09.2013
INSTANȚA constituită din:
JUDECĂTOR: I. G.
GREFIER: D. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta REGIA AUTONOMA DE T. C.-N. în contradictoriu cu pârâta A. DE P. .-68, având ca obiect cerere cu valoare redusă.
Soluționarea cererii s-a făcut în Camera de Consiliu, fără citarea părților, potrivit art. 1.029 alin. 1 C.pr.civ.
În temeiul art. 131 alin 1 C.pr.civ. instanța este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză potrivit art. 1027 C.pr.civ. și art. 107 alin. 1 C.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că pârâta nu a depus formularul de răspuns ori întâmpinare, conform dispozițiilor art. 1029 alin. 4 C.pr.civ., termenul împlinindu-se la data de 23.08.2013.
Instanța invocă din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la penalitățile de întârziere aferente perioadei 01.07.2009 – 22.07.2010.
În temeiul art. 1030 C.pr.civ. instanța reține cauza în pronunțare atât pe excepția invocată cât și pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față având ca obiect cerere cu valoare redusă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, la data de 16.07.2013, reclamanta RA T. C.-N. în contradictoriu cu pârâta A. DE P. .-68 a solicitat obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 9981,53 lei, din care suma de 2847,00 lei, reprezentând contravaloare energie termică furnizată în perioada 01.05.2012 / 31.08.2012, iar suma de 7.134,53 lei reprezentând contravaloarea penalităților calculate pentru perioada 01.07.2009 – 31.08.2012. Totodată a solicitat plata cheltuielilor de judecată în valoare de 200 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în temeiul contractului încheiat între părți, pârâta a beneficiat de energia termica furnizata, însă nu a achitat contravaloarea acestora la scadenta, datorând penalități de întârziere, conform art. 21 alin.2 din contract.
În drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 1025 – art. 1032 C.pr.civ., art. 1270 C. civ., precizând că nu solicită dezbaterea orală a cauzei.
În probațiune au fost anexate copii după următoarele înscrisuri: contract (f.7-10), facturi fiscale (14-51), situație facturi neîncasate la scadenta si penalități (f.10-13).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 200 lei taxă judiciară de timbru .
Pârâta deși legal citată, nu a depus formularul de răspuns ori întâmpinare, conform dispozițiilor art. 1029 alin. 4 C.pr.civ.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamanta RA T. C.-N., în calitate de furnizor și pârâta A. DE P. .-68, în calitate de utilizator s-a încheiat la data de 11.07.2008, contractul având ca obiect furnizarea energiei termice pentru încălzire si apa calda de consum, pe durată nedeterminată.
În temeiul acestui contract creditoarea a emis în perioada 01.07.2009 – 30.04.2012 facturile fiscale aflate la dosar la filele nr. 14 -51 din dosar, reprezentând contravaloarea energiei termice livrate către pârâtă. Din aceste facturi nu a fost achitată energia termică aferentă perioadei 01.05.2012 / 31.08.2012 în valoare de 2847,00 lei.
Analizând conținutul contractului de mai sus, instanța reține că, la art. 21 alin 2 lit. a s-a stipulat că neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalitati de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor fata de bugetul de stat.
Sub aspectul dreptului material, instanța arată că, în speță sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod civil (1864) și Codului Comercial, raportat la data încheierii contractului de mai sus, în temeiul art. 6 alin. 1 și 2 Noul Cod civil și art. 3 Legea nr. 71/2011.
Având în vedere însă și data introducerii prezentei, instanța constată că, în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 1025 – 1032 C.pr.civ. (Legea nr. 134/2010), conform art. I pct. 1 O.U.G. nr. 4/2013.
Astfel, potrivit art. 1025 alin. 1 C.pr.civ. procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței, iar conform art. 1026 alin. 1 C.pr.civ., reclamantul are alegerea între procedura specială reglementată de prezentul titlu și procedura de drept comun.
Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate impuse de textul de lege anterior menționat referitor la creanța invocată de către reclamantă, prin prisma informațiilor furnizate de reclamantă conform art. 1028 C.pr.civ., instanța reține că, aceasta îndeplinește toate condițiile de admisibilitate, pârâta neîndeplinindu-și obligația de a achita la scadenta contravaloarea energiei termice furnizate de reclamantă, obligație asumată valabil, raportat la art. 969-970 C. civ. 1864, prin contractul încheiat cu reclamanta.
Instanța arată că, în situația în care una dintre părțile unui contract nu-și execută obligația, cealaltă parte are mai multe posibilități, printre care și aceea de a solicita instanței obligarea celeilalte părți la executarea obligației asumate, conform art. 1073 C. civ. 1864, iar în materia răspunderii civile contractuale debitorului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii propriilor obligații. Or, deși reclamanta a făcut dovada existenței unei creanțe certe - existența ei rezultă din contractul asumat valabil prin semnătură și facturile fiscale depuse la dosarul cauzei -, lichide - cuantumul ei este determinat prin facturile fiscale - și exigibile - fiind împlinit termenul de plată al facturilor fiscale la temenele stabilit în contract - împotriva pârâtei, aceasta însă nu a făcut proba plății in termen.
Pentru aceste considerente, instanța constată că cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata debitului principal în valoare de 2847,00 lei este întemeiată, urmând să o admită.
În ceea ce privește pretențiile reclamantei privind acordarea penalităților de întârziere instanța va analiza cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la penalitățile de întârziere aferente perioadei 01.07.2009 – 22.07.2010, invocată din oficiu.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958, privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, termen care este de 3 ani, potrivit dispozițiilor art. 3 din același act normativ. Conform dispozițiilor alin.2 din același articol, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
Prescripția începe să curgă, după cum rezultă din dispozițiile art.7 din Decretul nr.167/1958, de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.
În prezenta cauză obiectul cererii de chemare în judecată este unul patrimonial, termenul de prescripție a dreptului la acțiune fiind de 3 ani, de la data când s-a născut dreptul la acțiune. Dreptul la acțiune s-a născut în momentul în care creanța a devenit scadentă. Fiind vorba de prestații succesive, dreptul la acțiune pentru fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită.
Față de aceste prevederi legale, instanța constată că dreptul la acțiune cu privire la plata penalităților de întârziere mai vechi de 3 ani s-a prescris, mai exact penalitățile calculate pentru perioada anterioară datei de 22.07.2010, în valoare de 2740,74 lei.
În ceea ce priviște posibilitatea instanței de a invoca din oficiu acesta excepție instanța arată că dispozițiilor art. 2512 alin.2 din Noul Cod civil nu sunt aplicabile în cauză. Pentru a reține astfel, instanța arată că potrivit dispozițiilor art. 6 alin.4 din Noul Cod civil, prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Or, prescripțiile din prezenta cauză au început in anul 2009, înainte de . Noului Cod civil. În ceea ce privește posibilitatea instanței să invoce din oficiu excepția prescripției extinctive, instanța arată că legea nr.71/2011 nu cuprinde vreo dispoziție specială cu privire la acest aspect, ceea ce înseamnă că se aplică regulile stabilite în art.6 alin. 4 din Noul Cod civil, care nu face vreo distincție între dispozițiile de drept material și cele de drept procesual în materia prescripției.
Față ce aceste considerente, instanța va admite excepția prescripție dreptului la acțiune cu privire la penalitățile de întârziere aferente perioadei 01.07.2009 – 22.078.2010 și va respinge cererea ca prescrisă cu privire la valoarea de 2740,74 lei.
Cu privire la celelalte penalitățile de întârziere în valoare de 4393,79 lei, instanța arată că acestea au natura unei clauze penale raportat la prevederile art. 1069 alin. 1 și 2 C. civ. 1864, clauza penală pe care pârâta și-a însușit-o prin semnarea contractului astfel fiind întrunit acordul de voință al părților, potrivit dispozițiilor art. 969 și art. 970 C. civ. 1864. Clauza penală are menirea să acopere prejudiciul încercat de pârâtă ca urmare a executării cu întârziere a obligației de plată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 1025 alin. 1, art. 1030 alin. 2 C.pr.civ., instanța va admite în parte cererea de valoare redusă formulată de reclamanta va obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 2847,00 lei reprezentând contravaloarea energie termică furnizată în perioada 01.05.2012 – 31.08.2102, precum și penalităților de întârziere în valoare de 4393,79 lei, calculate pentru perioada 22.07._13.
Potrivit dispozițiilor art. 1031 alin. 1 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată.
Având în vedere, acest temei juridic, precum și împrejurarea că, reclamanta pentru a promova prezenta cerere a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 200 lei, instanța va obliga debitoarea să plătească creditoarei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu, cu privire la penalitățile de întârziere aferente perioadei 01.07.2009 – 22.07.2010.
Respinge cererea de plata a penalităților de întârziere în valoare de 2740,74 lei, aferente perioadei 01.07.2009 – 22.07.2010, ca prescrisă.
Admite în parte cererea de valoare redusă formulată de reclamanta REGIA AUTONOMA DE T. C.-N. cu sediul în C.-N., . nr.79 în contradictoriu cu pârâta A. DE P. .-68, cu sediul în C.-N., .-68, ., jud. C. și în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 2847,00 lei reprezentând contravaloarea energie termică furnizată în perioada 01.05.2012 – 31.08.2102.
Obligă pârâta la plata penalităților de întârziere în valoare de 4393,79 lei, calculate pentru perioada 22.07._13.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.09.2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
I. G. D. S.
Red/.Dact/I.G./I.G./4 ex/17.09.2013
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
