Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 10631/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Ședința Publică din 08.10.2013
INSTANȚA constituită din:
JUDECĂTOR: I. G.
GREFIER: D. S.
S-a luat în examinare plângerea contravențională formulată de către petenta . SRL împotriva intimatului I. T. DE MUNCĂ CLUJ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Verificându-și din oficiu competența conform art. 131 alin. 1 C. proc.civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, având în vedere prevederile art. 94 pct.4 C. proc. civilă raportate la art. 31 alin.1 din OG nr.2/2001.
Instanța, în temeiul art. 258 alin.1 raportat al art. 255 C. proc. civilă încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, probe considerate pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, alte incidente de soluționat, instanța, în temeiul art. 392 C. proc. civilă deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, și considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 C.proc. civilă închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., la data de 29.04.2013, sub nr._, formulată de petenta . SRL în contradictoriu cu intimatul I. T. DE munca CLUJ, s-a solicitat înlocuirea amenzii aplicate prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 12.04.2013 cu avertisment.
În motivare a arătat, în esență că este o societate înființată în cursul lunii ianuarie 2013, conform certificatului de înmatriculare anexat, și desfășură activități veterinare- CAEN 7500.
A obținut Autorizația de funcționare în data de 21.03.2013 de la Colegiul medicilor veterinar din România ( Certificat de înregistrare nr.7543/21.03.2013).
În concret, a început activitatea economică în data de 01.04.2013, ulterior renovării și utilării spațiului în care funcționează. A arătat că a achiziționat marfă, medicamente și alte produse specifice începând cu data de 15.03._13, respectiv a încheiat contract de salubritate cu . în data de 31.03.2013, operațiuni necesare și premergătoare începerii activității economice.
În data de 01.04.2013 ( astfel cum reiese și din procesul-verbal de contravenție) a primit la muncă pe numita M. S., în ideea de a o angaja cu contract individual de muncă. Aceasta este medic veterinar, absolvind Facultatea de medicină veterinară din cadrul Universitatea de științe agricole și medicină veterinară Cluj-N., conform diplomei de licență . nr._/24.10.2007. A Mai arătat faptul că în momentul de față numita M. S. este doctorand în cadrul Facultății de medicină veterinară, având în acest sens încheiat un contract de muncă cu facultatea, (adeverință nr.357/22.04.2013 emisă de Universitatea de științe agricole și medicină veterinară Cluj-N.). Deoarece numita M. S. nu a mai fost angajată decât în cadrul universității, i-a oferit un loc de muncă, în cadrul clinicii petente, pentru a ocupa un post de medic veterinar.
A mai arătat petenta că este adevărat că a primit-o la muncă în a doua zi din care a deschis clinica, fără a avea încheiat în condițiile legale contract individual de muncă, dar aceste demersuri erau în curs de desfășurare la data controlului, (analize medicale, disponibilitatea numitei M. S. de a accepta efectiv oferta noastră, în condițiile în care este asistent universitar și are și cursuri la facultate). Raporturile dintre părți au fost clarificate, iar în data de 03.04.2013 a încheiat contractual individual de muncă nr._, înregistrat la ITM Cluj pentru numita M. S..
În data de 12.04.2013 reprezentantul legal al petentei, S. I. C. s-a prezentat la sediul ai ITM Cluj, fiind încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat urmare a controlului desfășurat la unitatea noastră, la data de 02.04.2013. În acest proces-verbal s-a menționat faptul că, societatea petentă a încălcat prevederile art.16(1) din Legea 53/2003-Codul Muncii "contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba romana. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă informa scrisă revine angajatorului". D. urmare, a fost sancționat conform prevederilor art. 260(1) lit.e) din Codul Muncii cu o amenda in cuantum de 10.000 lei.
A mai arătat petenta că a solicitat la momentul controlului să nu fie sancționați cu amenda, aceasta suma fiind prea mare pentru posibilitățile societății petente ( raportat și la faptul că a început activitatea doar din 01.04.2013, controlul a avut loc în data de 02.04.2013, și a încheiat contract de muncă cu numita M. S. în data de 03.04.2013 ) apreciind ca este suficient acordarea unui avertisment. A mai susținut petenta faptul că lipsa contractului în formă scrisă se datorează unor neînțelegri și tergiversări, și nu relei-credințe. S-a conformat dispozițiilor dispuse de organul de control, și în momentul de față funcționează în mod legal, oferind loc de muncă la două persoane. In acest sens, a mai arătat faptul că asociații subscrisei: S. I. C. și S. Z., dețin această calitate și la alte societăți din domeniu (depozit farmaceutic, magazine de desfacere), care oferă locuri de muncă, și se plătesc contribuții la bugetul de stat aferent acestor contracte. Exemplificativ: . (asociat S. I. C.), J_, RO_ are doi angajați: B. C., L. D.. . (asociat S. Z.) are 10 angajați, iar . 3 angajați. Nici una dintre aceste societăți nu a fost vreodată sancționată pentru încălcarea legislației din domeniul muncii.
Art.5 alin.(5) din OG 2/2001 prevede că « sancțiunea stabilită frebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite ». Art.21 alin(3) din OG 2/2001 prevede ; « sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta9 de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
D. fiind starea de fapt expusă anterior, consideră petenta că agentul constatator nu a avut în vedere prevederile legale de mai sus, neefectuând o bună individualizare a pedepsei aplicate. A arătat, faptul că societatea nu a mai fost sancționată pe linia nerespectării obligațiilor legislației muncii, nemaiprimind la muncă persoane fără a încheia contract de muncă în formă scrisă, și nu promovează această conduită. Intenția societății noastre nu a fost aceea de a nu respecta legislația muncii ci datorită unor motive obiective nu a reușit să încheie contratul de muncă în formă scrisă. În prezent, această situație a fost remediată, persoanei în cauză întocmindu-i-se contract de munca în forma scrisă, începând cu 03.04.2013. Nu a fost încălcat așadar nici un drept, nici al angajatei nici bugetului de stat ( în ceea ce privește taxele și impozitele aferente).
În drept, plângerea a fost motivată pe prevederile art.31 și urm. din OUG nr.2/2001.
În probațiune petenta a solicitat proba cu înscrisuri anexând în copie: proces-verbal de contravenție (f.6-7), proces-verbal de control (f.8-9), certificat de înregistrare (f.10), facturi fiscale (f.12-17), foaie de vărsământ (f.18), contract individual de muncă nr.1/29.03.2013 (f.23), diplomă de licență M. S. (26),
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind scutită de plata taxei de timbru, conform art. 36 din același act normativ.
Intimatul, legal citat a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că, in data de 02.04.2013, inspectorii ITM Cluj au efectuat un control la locul de munca organizat de către . SRL in Cluj-N., având ca obiectiv verificarea respectării de către angajator a prevederilor legale privind încadrarea în muncă a persoanelor. În acest scop a fost ridicate declarațiile pe proprie răspundere ale persoanelor aflate în activitate la momentul controlului, în legătură cu raporturile de muncă derulate cu societatea reclamantă. În cadrul procedural, numita M. S. a precizat în mod expres că lucrează la reclamantă în lipsa formelor legale de angajare, din data de 01.04.2013.
Făcând aplicarea textului art. 16 alin. 1 din Legea 53/2003 stării de fapt rezultate in urma controlului, s-a constatat încălcarea de către angajator a obligației imperative stabilite in sarcina sa cu privire la încheierea contractului individual de munca. In sensul dispozițiilor art. 16 alin. 1, se impune perfectarea in forma scrisa a contractului individual de munca sub sancțiunea amenzii contravenționale. Raportat la cele constatate, in mod corect inspectorii de munca au antrenat răspunderea contravenționala a angajatorului, fapta fiind încadrata in dispozițiile art.260 alin. 1 lit. e din Codul Muncii ca o consecința a eludării textului de lege instituit in cuprinsul art.16 alin. l din actul normativ invocat in acest paragraf. Ca atare, in speța, conduita ilicita s-a manifestat printr-o inacțiune, respectiv neîntocmirea contractului de munca pentru salariata sus menționata.
A mai arătat intimatul că așa cum reiese din cuprinsul plângerii contravenționale petenta nu contesta fapta reținuta in sarcina sa, dar solicita înlocuirea sancțiunii pecuniare cu cea a avertismentului. Apreciază ca sancțiunea aplicata de inspectorul de munca corespunde exigentelor art.21 din O.2/2001 fiind individualizata in mod corect, pentru următoarele considerente: una din atribuțiile principale ale Inspecției Muncii este prevenirea ( prin programele de consultanta ) si combaterea ( prin sancționare ) a muncii la negru ; Or, in speța, inspectorii de munca au acționat in limitele atribuțiilor prevăzute de L. nr. 108/1999 si au aplicat amenda minima de 10.000 lei, efectele sancțiunii avertismentului nu ar duce la conștientizarea gravitații faptei săvârșita de către angajatori; nu exista nici o garanție ca persoana depistata de inspectorul de munca ar fi lucrat in prezent cu forme legale de angajare întrucât contractul de munca a fost întocmit numai după ce inspectorii de munca au verificat legalitatea încadrării in munca a personalului; încheierea contractului anterior începerii este o obligație a angajatorului care trebuie privita ca o măsura de protecție a persoanelor încadrate in munca; munca fara forme legale cunoscuta si sub denumirea „munca la negru", indiferent de durata acesteia, are in sine un grad de pericol social ridicat ; indiferent de numărul de zile in care un muncitor prestează activitate fara contract, acesta este supus riscului accidentării la locul de munca; in lipsa unui contract încheiat in forma scrisa, salariatul nu beneficiază de asigurare in caz de producere a unui accident la locul de munca si de drepturile care decurg din aceasta calitate potrivit L.319/2006. Prin urmare, in urmările periculoase care s-ar fi putut produce consta pericolul social al faptei; „Munca la negru" este foarte periculoasa si sunt bine-cunoscute pe de o parte, avantajele de care beneficiază angajatorul care o practica si o încurajează si, pe de alta parte aspectele negative ale acestui fenomen fata de salariații implicați care, pe lângă faptul ca nu beneficiază de vechime in munca, sunt prejudiciați in obținerea drepturilor care decurg din calitatea de salariat (dreptul la pensie, alte drepturi de asigurări sociale, dreptul la șomaj, dreptul Ia asigurări sociale de sănătate, etc.).
A mai arătat intimatul că sub alt aspect consideră ca in speța nu se justifica transformarea sancțiunii pecuniare cu cea a avertismentului pentru motivele învederate de reclamanta. Faptul ca au fost întreprinse demersurile de intrare in legalitate după intervenția inspectorilor cu certitudine nu dovedește buna credință. Totodată, petenta in apărarea sa susține ca la data controlului deja se făceau demersuri in acest sens. Aceasta afirmație nu se verifica raportat la obligația legala de comunicare a salariatei la ITM, condiție impusa de dispozițiile H.G.nr.500/2011. Din contra, daca exista buna credința, angajatorul ar fi comunicat noua angajata la ITM cu o zi lucrătoare anterioara începerii activității, fapt ce nu s-a produs, dovedindu-se astfel ca abordarea din aceasta perspectiva nu se susține. A mai arătat intimatul ca in lipsa unui control, angajata nu ar fi fost angajata cu data reala a începerii activității întrucât termenul de comunicare fiind depășit, in ipoteza in care i s-ar fi întocmit contract de munca, data angajării cu certitudine se decala, pentru a evita răspunderea contravenționala, legiuitorul pedepsind aspru conduita contrara. (10.000 lei pentru fiecare persoana netransmisă in Registru). Apreciază astfel că sancțiunea amenzii contravenționale a fost in mod corect aplicata si proporționala cu gradul de pericol social al faptei, fiind bine cunoscute consecințele negative pe care munca la negru le generează. Raportat la pericolul social al faptei, a învederat faptul ca in lumina noilor modificări practicarea muncii la negru cu un număr de peste 5 persoane constituie infracțiune, fapt ce îl îndreptățește sa afirme ca inițiativa legislativa reflecta cu siguranța concepția legiuitorului asupra gravitații fenomenului ce se manifesta la nivelul tuturor factorilor implicați pe piața muncii.
În drept au fost invocate prevederile art. 115 Cod proc. civilă, art. 16 alin.1 și art. 260 alin.1 lit. e din Codul Muncii.
În probațiune, a solicitat încuviințare probei cu înscrisuri, și a depus la dosar copie de pe declarația pe proprie răspundere a numitei M. S. (f.34), copie proces-verbal de control (f.).
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 12.04.2013 de I. T. DE MUNCĂ CLUJ, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum total de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 16 alin. 1 și art. 276 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, Codul muncii, reținându-se în sarcina acesteia că în urma controlului efectuat la data de 02.04.2013, ora 12:22, la locul de muncă al petentei din localitatea Cluj-N., Calea Florești, nr. 2C, jud. Cluj s-a constat că petenta a primit la muncă pe numita M. S., fără încheierea în scris cu acestea, a unui contract individual de muncă.
Procesul verbal a fost încheiat în prezența petentei, la sediul ITM Cluj, fără ca aceasta să formuleze obiecțiuni, consemnând doar că a luat la cunoștință dreptul de a obiecta.
În drept, potrivit art. 276 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, Codul muncii constituie contravenție primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă. Conform art. 16 din aceeași lege: „ (1)Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.
(2) Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.
În prezenta cauză, verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat de către intimat la data de 12.04.2013, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Situațiile care atrag nulitatea absolută a procesul verbal sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal de contravenție, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
De altfel, petenta nu a formulat nicio critică cu privire la legalitatea sau temeinicia procesului-verbal.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța reține că potrivit art. 21 din OG nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv de 10.000 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, ținând seama că este vorba de cuantumul minim al amenzii pentru această contravenție, nefiind justificată înlocuirea cu sancțiunea avertismentului. Pentru a reține astfel, instanța arată că legiuitorul, având în vedere evoluția pieței forței de muncă, în condițiile acutizării crizei economice, prin creșterea impresionantă a muncii fără forme legale, și-a reconsiderat poziția față de gradul de pericol social acestui gen de fapte, triplând, prin modificările aduse de Legea nr.40/2010, limitele de pedeapsă. Mai mult, acest tip de faptă contravențională are consecințe negative directe și asupra persoanelor recrutate la muncă, în sensul că acestea nu au dreptul legal la asistență socială, nu au posibilitatea de a beneficia de pensii sociale, nu li se recunoaște perioada contributivă, aspecte ce afectează dreptul la pensie pentru limită de vârstă, dreptul la indemnizație de șomaj, indemnizație de boală, indemnizație de creșterea a copilului, și alte asemenea drepturi.
Nici susținerile petentei, potrivit căreia a fost de bună-credință și că numita M. S. a fost primită la muncă în data de 01.04.2013, când și-a început activitatea și i-a fost încheiat contractul individual de muncă la data de 03.04.2013 nu pot fi primite de instanță. Daca exista buna credința, angajatorul ar fi comunicat noua angajata la ITM cu o zi lucrătoare anterioara începerii activității. În lipsa unui control, așa cum corect a susținut intimatul, numita M. S. nu ar fi fost angajata cu data reala a începerii activității întrucât termenul de comunicare fiind depășit, in ipoteza in care i s-ar fi întocmit contract de munca, data angajării cu certitudine se decala, pentru a evita răspunderea contravenționala, legiuitorul pedepsind aspru conduita contrara (10.000 lei pentru fiecare persoana netransmisă in Registru).
La fel, faptul că asociații petentei: S. I. C. și S. Z., dețin această calitate și la alte societăți din domeniu (depozit farmaceutic, magazine de desfacere), care oferă locuri de muncă, și se plătesc contribuții la bugetul de stat aferent acestor contracte și că niciuna dintre aceste societăți nu a fost vreodată sancționată pentru încălcarea legislației din domeniul muncii, nu este în măsură să dovedească lipsa pericolului social al faptei. Dimpotrivă, faptul că asociații sunt angrenați în activități similare și în alte societăți, unde au semnat contracte de muncă cu salariați, denotă faptul că aceștia cunosc foarte bine legislația în vigoare și implicit consecințele nerespectării ei, iar prin faptul că și-au achitat contribuția către stat, nu au făcut altceva decât să respecte prevederile legale în domeniul fiscal.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta . SRL în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ CLUJ, va menține procesul verbal . nr._ încheiat la 12.04.2013, de către intimat, ca legal și temeinic întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petenta . SRL, cu sediul procesual ales în mun. Bistrița, ., nr.84, .-Năsăud în contradictoriu cu I. T. de Muncă Cluj, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj.
Menține procesul-verbal . nr._/12.04.2013 întocmit la data de 12.04.2013 de către agentul constatator, ca fiind temeinic și legal.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.10.2013.
JUDECĂTOR, GREFIER,
I. G. D. S.
Red.Dact/I.G./4 ex./11.10.2013
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Somaţie de plată. Sentința nr. 6448/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
