Contestaţie la executare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 16217/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
Dosar nr._
SENTINTA CIVILA Nr._/2013
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE S. C.
Grefier I. M. S.
Pe rol este pronuntarea asupra cererii formulata de contestator OCPI CLUJ in contradictoriu cu intimatii C. F. si C. M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se constata lipsa partilor.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29 octombrie, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 5 noiembrie 2013.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 11.07.2013 sub dosar nr. de mai sus,contestatorul OCPI Cluj a solicitat instanței,să dispună,în contradictoriu cu intimații C. F. și C. M. suspendarea executării silite a hotărârilor judecătorești care formează obiectul dosarului execuțional nr.713/13.06.2013,până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației la executare,sa constate că executarea silită care face obiectul dosarului execuțional nr.713/2013 al B. V. A. C. a rămas fără obiect, și să dispună anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr.713/2013 al B. V. A. C..
În motivare,în esență a făcut toate demersurile necesare în vederea efectuării plății,în termenul legal prevăzut de OG nr.22/2002,respectiv cel de 6 luni,aspect care conduce la concluzia ca dosarul execuțional a rămas fără obiect,nejustificându-se soicitarea de obligare la plata cheltuielilor de executare.
În drept cererea nu a fost motivată.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației la executare, cu cheltuieli de judecată,pentru motivele de fapt și de drept expuse la f.25.
Contestatorul OCPI Cluj a formulat răspuns la întâmpinare (f.31) prin care a învederat instanței că a efectuat plata catre intimati,conform OP nr.571/31.07.2013 și extrasul de cont vizat de Trezorerie,astfel că înțeleg sa mai conteste doar cheltuielile de executare silită,în sumă de 572,30 lei.
Analizând cererea,prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză,instanța reține următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 436/2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._ ,contestatorul OCPI Cluj a fost obligat la plata sumei de 1634,65 lei reprezentând despăgubiri și 6,45 lei cheltuieli de judecată,iar prin Decizia civilă nr.5655/2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._ contestatorul OCPI Cluj a fost obligat la plata sumei de 1100 lei,cheltuieli de judecată.
Prin Încheierea civilă nr.6586/CC/2013 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._/211/2013,a fost încuviințată,la cererea executorului judecătoresc V. A., executarea silită a Titlul executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 436/2013.
În data de 27.06.2013 ,executorul judecătoresc a emis Încheierea nr.2344/2013 (f.65) prin care a stabilit cheltuielile de executare silită la suma de 572,30 lei,reprezentând taxe de timbru,onorariu de avocat în faza de executare silită,50 ei cheltuieli de executare și 200 lei onorariu executor judecătoresc.
Instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 1 și 2 din O.G. nr. 22/2002, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, iar dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Termenul de șase luni începe să curgă de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Potrivit dispozițiilor art. 3 din același act normativ, dacă în cadrul acestui termen nu se realizează creanța, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Dispoziții similare cuprinde și Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 1031 din 4 iulie 2008 pentru aprobarea Procedurii privind colectarea prin executare silită a creanțelor fiscale față de debitori instituții publice, emis de Ministerul Economiei și Finanțelor, unde se precizează expres însă faptul că până la împlinirea termenului de șase luni sau a termenului convenit, niciun alt act de executare silită, cu excepția somației, nu poate fi îndeplinit, iar după expirarea termenului, se va continua procedura de executare silită.
Termenul de șase luni are natura juridică a unui moratoriu legal, acesta amână până la împlinirea sa, alegerea și aplicarea unei proceduri execuționale concrete în vederea realizării executării silite, dar nu împiedică, ci presupune formularea unei cereri de executare silită, ca o condiție prealabilă a emiterii somației. Creditorul este legitimat să depună cererea de executare silită la executorul judecătoresc competent, conform prevederilor art. 7 și art. 49 din Legea nr. 188/2000, de vreme ce debitorul a rămas în pasivitate în ce privește obligația de plată stabilită în sarcina sa prin titlurile executorii-hotărâre judecătorească irevocabilă.
Aplicarea termenului de 6 luni este condiționată de dovedirea împrejurării că executarea creanței stabilite prin titlu executoriu nu începe sau nu poate continua din cauza lipsei de fonduri,termenul fiind acordat tocmai pentru ca instituția publică debitoare să facă demersuri pentru a-și îndeplini obligația de plată.
În speță,debitoarea nu a făcut dovada lipsei de fonduri,astfel că nu poate beneficia de termenul stabilit de art.2 din O.G. nr.22/2002.
Mai mult,anterior împlinirii acestui termen contestatorul OCPI Cluj a efectuat plata debitului în cuantum de 2741,1 lei,anterior împlinirii acestui termen.
Pe de altă parte, este de reținut că potrivit jurisprudenței CEDO, Statul este ținut practic de executarea din oficiu a obligațiilor care îi incumbă. Executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces", în sensul art. 6 alin. 1 din Convenție. Dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți (Immobiliare Saffi împotriva Italiei, cauza V. I. împotriva României).
În cauza S. P. împotriva României, Curtea, reiterând jurisprudența sa anterioară, a arătat că dreptul de acces la justiție protejează și executarea hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în detrimentul unei părți. Executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau întârziată într-un mod excesiv.
În cauzele M. și alții împotriva României, S. împotriva României și Ș. împotriva României, Curtea a arătat că administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi (Hornsby împotriva Greciei). Curtea nu a subscris tezei Guvernului conform căreia reclamanta ar fi trebuit să recurgă la executarea silită a Sentinței din 3 martie 1999, amintind că nu este oportun să-i ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție (Cauza Metaxas împotriva Greciei).
Prin urmare,având în vedere considerentele reținute mai sus,instanța reține că apărările contestatoarei,relative la nerespectarea procedurilor prevăzute de OG 22/2002 sunt nefondate,iar demersul intimaților de a apela a concursul executorului judecătoresc pentru executarea obligațiilor cuprinse în titluri executorii.
Cu privire la cuantumul cheltuielilor de executare,instanța reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 39 alin.1 lit.a din Legea nr.188/2000, pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
Din această perspectivă,instanța reține că executorul judecătores si-a stabilit onorariul sub plafonul maxim prevăut de lege,astfel că,susținerile contestatoarei în sensul că cesta este prea mare nu pot fi reținute.
Potrivit art. 451 alin.2 din Codul de procedură civilă,instanța poate,chiar și din oficiu,sa reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariile avocaților,atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat ,ținând seama și de complexitatea cauzei.Masura luată de instanța nu va avea nici un efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
Prin Decizia nr. 492/08.06.2006,aplicabilă în cauză sub acest aspect,a Curții Constituționale s-a reținut că prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesara cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuielile de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar că acesta să-i fie opozabil.
Jurisprudența CEDO,învestită cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat ca acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuielile necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
În speță, reținând aplicabilitatea dispozițiilor menționate mai sus, ținând seama de criteriile la care se refera art. 451 alin.2 din Codul de procedură civilă, respectiv valoarea pricinii și de muncă depusă de avocat,care se rezumă la formularea cererii pentru executarea silită,instanța va reduce onorariul avocațial din faza de executare silită de la suma de 300 lei la suma de 100 lei.
Pentru considerentele reținute mai sus,instanța va admite în parte contestația la executare cu consecința anulării parțiale a Încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare,a restrângerii executării silite în privința cheltuielilor de executare silită și a anulării corespunzătoare a actelor de executare
În acest context instanța va reține că cererea de suspendare a executării silite, până la soluționarea contestației la executare, a rămas fără obiect,în condițiile în care această măsură ar fi avut efect până la soluționarea pe fond a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare precizata formulată de contestatorul O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARA CLUJ cu sediul în mun.Cluj-N. . nr.53 jud.Cluj în contradictoriu cu intimatii C. FORIAN și C. M.,ambii cu domiciliul în mun. Z. . jud.Salaj.
Reduce onorariul avocațial din faza de executare silită,de la suma de 300 lei la suma de 100 lei.
Anulează în parte Încheierea nr.2344/27.06.2013 și Somația emisa în data de 27.06.2013,în dosarul execuțional nr.713/2013 instrumentat de B. V. A. C.,în sensul că restrânge cuantumul cheltuielilor de executare de la suma de 572,30 lei la suma de 362,30 lei.
Respinge cererea de suspendare a executării silite,ca rămasă fără obiect.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea și motivele de apel se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Pronunțată în ședință publică, azi,05 Noiembrie 2013.
JUDECATOR, GREFIER,
S. C. I.-M. S.
I.S. 06 Noiembrie 2013
Red./Dact/S.C./5 ex/03.12.2013
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 16/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
