Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 11441/211/2013
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică de la 28.11.2013
Completul constituit din
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul A. D. în contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru petentul lipsă, reprezentanta acestuia d-na av. R. M. V., cu împuternicire avocațială la dosar fila 4, lipsă fiind reprezentantul intimatului.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța observă că la data de 27.09.2013, s-a depus de către petent procesul verbal încheiat de către Poliția T.(f. 49), respectiv raportul agentului constatator privind același proces(f.50-51).
Instanța observă că la data de 16.10.2013, Poliția T. a răspuns adresei efectuate de către instanță (f.52-53), iar la data de 18.10.2013 s-a primit răspuns de la S.C. Carpatica Asig. S.A.(f. 57-59).
Instanța constată că la data de 15.11.2013, IPJ Cluj a transmis o copie de pe dovada de circulație eliberată petentului cu ocazia încheierii procesului verbal(f. 60-61).
Reprezentanta petentului susține faptul că nu poate prezenta instanței dovada modalității de plată în străinătate a asigurării și depune la dosarul cauzei demersurile petentului făcute la Prefectură, prin care s-a refuzat înmatricularea autovehiculului (f. 62), arătând faptul că s-a înregistrat dosar la Tribunalul Cluj, sub nr._ .
Reprezentanta petentului pune în discuție faptul că la termenul anterior de judecată s-a prorogat discuția asupra celorlalte cereri în probațiune formulate de cǎtre intimat și susține faptul că nu consideră oportună efectuarea unei adrese către Asigurator, pentru a se specifica persoanele și condițiile pentru care este valabilă polița de asigurare. Reprezentanta petentului susține faptul că efectuarea unei adrese în vederea traducerii legislației în domeniul asigurărilor auto nu este oportună și învederează instanței că această legislație în C.E. este aceeași ca și în România și, totodată, susține faptul că rolul RCA-ului este să asigure bunurile și persoanele din autovehicule.
Instanța, deliberând raportat la solicitările formulate de către intimat, prorogate pentru acest termen de judecată, conform art. 258 alin.1 din C.pr.civ., le va respinge ca inutile soluționării cauzei, prin urmare va respinge cererea cu efectuarea unei adrese către asiguratorul din Regatul Unit al Marii Britanii pentru a ne comunica condițiile de valabilitate a poliței de asigurare și persoanele pentru care este valabilă, ținând seama că nu rezultă cine este asigurătorul din Marea Britanie la care era asigurat autovehiculul condus de către petent.
Față de cererea în probațiune privind efectuarea unei adrese către Ambasada Regatului Unit în vederea transmiterii traducerii legislației, instanța o va respinge ca inutilă soluționării cauzei față de împrejurarea că Legea nr. 136/1995 stabilește condițiile în care o asigurare din străinătate este valabilă pe teritoriul României.
Reprezentanta petentului susține faptul că nu mai au alte probe de administrat.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și în temeiul dispozițiilor art. 244 alin.1, declară închisă faza cercetării procesului.
Instanța, în temeiul art. 244 alin. 3 C.pr.civ., ia act de faptul că reprezentanta petentului și-a exprimat acordul ca dezbaterea fondului să aibă loc la acest termen de judecată și în temeiul art. 392 C.pr.civ. declară deschisă etapa dezbaterilor și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta petentului susține admiterea plângerii, anularea procesului verbal, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii principale cu avertismentul și cu consecința de a se restitui certificatul de înmatriculare și a plăcuțelor autovehicului, necesare înmatriculării mașinii.
Reprezentanta petentului învederează instanței faptul că petentul a fost sancționat de către Poliția T. pentru că nu avea asigurare și faptul că acestuia i s-a comunicat de către dealer-ul din Marea Britanie că toate mașinile sunt asigurate până se înmatriculează pe cumpărător, respectiv petentul și-a făcut asigurare în România în vederea înmatriculării autovehicului iar acest fapt i-a creat fundamentul că situația lui este clară. Reprezentanta petentului susține faptul că petentul nu a săvârșit contravenția cu intenția de a încălca legea și solicită aplicarea în subsidiar a unui avertisment, menționând faptul că petentul nu ar fi circulat dacă știa că asigurarea nu este valabilă. Reprezentanta petentului învederează instanței că au depus la dosarul cauzei listarea privind asigurarea în străinătate a autovehiculului condus de către petent și susține faptul că petentul nu reprezintă un pericol social.
Instanța, în temeiul art. 394 alin.1 C.pr.civ., declară închisă etapa dezbaterilor, rămânând în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj N. la data de 15.05.2013 sub nr._, petentul A. D., CNP_, cu dom. în T., . nr. 8, ., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, CUI_, să constate nulitatea procesului verbal . nr._ și a procesului verbal . nr._, încheiate la data de 29.04.2013 de cǎtre intimat, având drept consecință obligarea intimatului la restituirea certificatului de înmatriculare reținut și a numerelor de înmatriculare, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii principale cu avertismentul, având drept consecință restituirea certificatului de înmatriculare reținut și a numerelor de înmatriculare reținute.
În motivarea plângerii sale, petentul a indicat că la data de 29.04.2013 s-a deplasat de la T. la Cluj N. pentru a ridica certificatul de înmatriculare al autoturismului Renault Laguna, înregistrat în Marea Britanie și dobândit prin cumpărare la 20.02.2013, care fusese reținut, împreună cu numerele de înmatriculare ale vehiculului, de către Poliția T., la un moment anterior, până la asigurarea valabilă a autoturismului. În același context, petentul a relevat că a încheiat o poliță de asigurare în România, în baza căreia i-au fost restituite numerele de înmatriculare de către Poliția T., însă certificatul de înmatriculare fusese deja trimis la Cluj N., sens în care s-a deplasat la Biroul rutier pentru a-l ridica. În aceste condiții, petentul a arătat că a fost încheiat procesul verbal nr._, prin care a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 101 alin. (1) pct. 13 din O. U. G. nr. 195/2002, care nu are însă nicio legătură cu fapta concretă descrisă în actul de constatare, respectiv procesul verbal nr._, prin care s-a reținut că nu ar deține asigurare de răspundere civilă obligatorie, aspect considerat a fi neconform cu realitatea, câtă vreme vehiculul era asigurat atât în România, cât și în Marea Britanie.
În drept, s-au invocat prevederile O. G. nr. 2/2001 și ale Legii nr. 136/1995.
În probațiune, petentul a anexat plângerii, în copie, procesele verbale contestate ( f. 5 și 6 ), dovada . nr._ și . nr._ ( f. 7 ), contractul de vânzare al vehiculului ( f. 8 ), polița de asigurare RCA nr._ ( f. 9 ) și acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj ( f. 10 ), respectiv extras din baza de date MIB ( f. 15 - 19 ) și certificatul de înmatriculare al vehiculului ( f. 20 - 33 ), solicitând totodată depunerea de către intimat a dovezilor reținute de Poliția T. și a actelor care au stat la baza întocmiri prceselor verbale.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 36 din O. G. nr. 2/2001 și al art. 1 alin. (2) din O. G. nr. 32/1995, în forma în vigoare la data înregistrării sale.
Intimatul a formulat la 16.07.2013 întâmpinare ( f. 35 ), solicitând respingerea plângerii contravenționale formulate și menținerea în întregime a proceselor verbale contestate.
În susținerea poziției sale procesuale, intimatul a învederat cǎ actul de constatare conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și 17 din O. G. nr. 2/2001, iar în privința temeiniciei sale, s-a relevat că procesul verbal se bucură de prezumția de legalitate, făcând dovada până la proba contrară, iar raportat la sancțiunea aplicată, s-a considerat că aceasta reflectă gradul de pericol social al contravenției, prin prisma criteriilor stabilite de art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001. Totodată, intimatul a reliefat că pentru a fi acoperit de polița de asigurare din Marea Britanie, petentul trebuia să fie menționat poe aceasta, iar polița de asigurare eliberată în România este valabilă doar cu numere provizorii de înmatriculare, nu cu numere eliberate de alte state.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205 - 206, 249, 223 alin. (3) și 315 alin. (1) din C. proc. civ., prevederile O. G. nr. 2/2001 și ale Legii nr. 136/1995.
În probațiune, intimatul a solicitat efectuarea unei adrese către Carpatica SA pentru a comunica condițiile în care este valabilă polița de asigurare nr._, respectiv dacă este valabilă în cazul în care vehiculul are numere de înmatriculare eliberate de un alt stat, respectiv efectuarea unei adrese către aigurătorul din Regatul Unit pentru la care era asigurat autoturismul condus de petent pentru a preciza condițiile și perioada în care este valabilă polița de asigurare, precum și efectuarea unei adrese către Ambasada Regatului Unit pentru a comunica traducerea legislației în domeniul asigurărilor.
Deși petentului i-a fost comunicată întâmpinarea intimatului ( f. 36 - 38 ), totuși acesta nu a formulat răspuns la întâmpinare.
În temeiul art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
De asemenea, s-a solicitat intimatului să depună dovada înlocuitoare . nr._ eliberată de Poliția T., menționată în procesul verbal . nr._, respectiv s-a efectuat adresă către Poliția T. pentru a se comunica dacă la data de 23.04.2013 petentului i-au fost restituite numerele de înmatriculare ale vehiculului, precum și motivele pentru care nu i s-a eliberat certificatul de înmatriculare reținut. Totodată, s-a solicitat Carpatica Asigurări SA să comunice dacă polița de asigurare nr._ este valabilă în România, precum și condițiile în care aceasta este valabilă, răspunsurile primite fiind depuse la dosar ( f. 60 - 61, 52 - 53 și 55 - 59 ).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal . nr._, încheiat la data de 29.04.2013 de către intimat ( f. 5 ), petentul A. D. a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 56 raportat la art. 64 din Legea nr. 136/1995, fiind aplicată o amendă în cuantum de 1500 lei, reținându-se în sarcina acestuia că în ziua de 29.04.2013 a condus autoturismul Renault cu nr._ pe . dețină asigurare de răspundere civilă obligatorie. Pe de altă parte, din procesul verbal . nr._, încheiat la data de 29.04.2013 de către intimat ( f. 6 ), reiese împrejurarea că la aceeași dată petentul a fost sancționat și pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 101 alin. (1) pct. 13 din O. U. G. nr. 195/2002, fiind aplicată o amendă de 450 lei, reținându-se în sarcina acestuia că în ziua de 29.04.2013, pe . autovehiculul marca Renault cu nr._ având certificatul de înmatriculare reținut și având eliberată dovada înlocuitoare . nr._, eliberată de Biroul rutier T. în data de 24.03.2013, fără valabilitate.
Potrivit art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, Procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost sǎvârșitǎ, precum și arǎtarea tuturor împrejurǎrilor ce pot servi la aprecierea gravitǎții faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Pe de altă parte, conform art. 17 din același act normativ, Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Procedând, în prealabil, la examinarea celor două procese verbale contestate din prisma prevederilor art. 17 din O. G. nr. 2/2001, ce consacrǎ în mod limitativ cazurile de nulitate necondiționatǎ ale actului de constatare și sancționare contravenționalǎ, care pot fi invocate și din oficiu, instanța observǎ cǎ acestea cuprind toate mențiunile obligatorii stabilite prin dispozițiile legale anterior menționate.
Din această perspectivă, instanța apreciază că, față de motivul de nelegalitate invocat de către petent cu privire la procesul verbal . nr._, referitor la aspectul că în mod eronat a fost încadrată fapta reținută în sarcina sa ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 101 alin. (1) pct. 13 din O. U. G. nr. 195/2002, se impune concluzia că acesta nu poate fi de natură a determina anularea actului de constatare. Astfel, nu trebuie omis că s-a realizat o descriere corespunzătoare a faptei imputate în cuprinsul procesului verbal contestat ( f. 6 ), așa încât aceasta este susceptibilă de a fi în mod facil calificată juridic, independent de norma indicată de agentul constatator. Așadar, deși s-a făcut referire la art. 101 alin. (1) pct. 13 din O. U. G. nr. 195/2002, față de modalitatea în care fapta a fost individualizată în actul de constatare, trebuie observat că aceasta se încadrează în dispozițiile art. 101 alin. (2) raportat la art. 108 alin. (1) lit. c) pct. 5 din O. U. G. nr. 195/2002, în asemenea condiții neputând fi apreciat că încadrarea juridică greșită ar putea atrage anularea procesului verbal, fiind vorba despre greșeală materială, de redactare. În acest context, instanța consideră că în discuție ar fi oricum o nulitate virtuală, condiționată de existența unei vătămări în sensul art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., care nu a fost probată de petent în cauza de față, nefiind identificate consecințele negative pe care le-ar fi produs calificarea eronată a faptei. Astfel, mai întâi, petentul a avut posibilitatea de a-și exercita în mod efectiv dreptul la apărare în deplină cunoștință de cauză cu privire la fapta imputată, dată fiind modalitatea în care aceasta a fost descrisă în procesul verbal, neexistând dubii raportat la cele constatate, aceasta independent de încadrarea juridică ce i-a fost dată. În al doilea rând, nu se poate alega că dreptul la apărare al petentului ar fi fost atins ca urmare a calificării eronate nici din prisma sancțiunii aplicate, câtă vreme atât pentru fapta prevăzută de art. 101 alin. (1) pct. 13 din O. U. G. nr. 195/2002, cât și pentru cea prevăzută de art. 101 alin. (2) raportat la art. 108 alin. (1) lit. c) pct. 5 din O. U. G. nr. 195/2002, legiuitorul a stabilit aceeași sancțiune, după cum reiese din cuprinsul art. 101 alin. (2) din O. U. G. nr. 195/2002. În consecință, instanța apreciază că, față de cele evidențiate, sunt neîntemeiate criticile de nelegalitate formulate.
Relativ la temeinicia procesului verbal . nr._ ( f. 5 ), instanța reține, mai întâi, că potrivit art. 56 alin. (1) din Legea nr. 136/1995, Persoanele care folosesc pe teritoriul României vehicule înmatriculate/înregistrate în străinătate și neasigurate în străinătate, potrivit art. 48 alin. (2), sau a căror asigurare expiră pe durata șederii în România datorează prime de asigurare conform prevederilor legale, iar conform art. 64 alin. (1) din același act normativ, Încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligației de asigurare prevăzute la art. 48 și 56 constituie contravenție, ce urmează a fi sancționată cu amendă de la 1000 lei la 2000 lei și cu reținerea certificatului de înmatriculare a vehiculului în cauză. Pe de altă parte, în ce privește autoturismele înregistrate în străinătate, urmează a primi aplicare dispozițiile art. 48 alin. (2) din Legea nr. 136/1995, în baza cărora Persoanele care intra pe teritoriul României cu vehicule înmatriculate/înregistrate în afară teritoriului României se consideră asigurate, în condițiile prezentei legi, în una dintre următoarele situații: a) dacă numărul de înmatriculare/înregistrare atestă asigurarea potrivit legii statului în care este înmatriculat/înregistrat vehiculul sau acordurilor internaționale de asigurare valabile în România; b) dacă poseda documente internaționale de asigurare valabile în România.
În ce privește cauza de față, instanța observă că din probele administrate nu a rezultat că situația de fapt, astfel cum a fost consemnată în procesul verbal contestat, ar fi diferită de cea reală.
Astfel, mai întâi, deși petentul a precizat că a contractat o poliță de asigurare în România pentru autovehiculul înmatriculat în Regatul Unit sub nr._, ce a fost depusă în copie la dosar ( f. 9 ), este totuși de observat că aceasta nu era valabilă la data constatării faptei, fiind emisă în vederea înregistrării autoturismului în România, iar conform art. 19 lit. d) raportat la art. 29 alin. (1) lit. c) din Ordinul C. S. A. nr. 14/2011, urma a produce efecte doar de la data intrării în vigoare a autorizației provizorii de circulație sau de la data înmatriculării sau înregistrării în România, ceea ce nu este cazul în prezentul litigiu, vehiculul condus de petent fiind înmatriculat în Regatul Unit, după cum reiese din copia certificatului anexat plângerii ( f. 20 - 33 ). Din această perspectivă, instanța observă că nu prezintă importanță aspectul că, în mod concret, au fost efectuate demersuri de către petent în scopul înmatriculării în România, după cum rezultă din adresa Serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor ( f. 62 ), respectiv din cuprinsul acțiunii înregistrate pe rolul Tribunalului Cluj ( f. 10 ), câtă vreme acestea nu s-au concretizat, efectiv, prin emiterea unei autorizații provizorii de circulație sau prin înmatricularea propriu-zisă, astfel încât să poată primi aplicare dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. c) din Ordinul C. S. A. nr. 14/2011, așa încât concluzia ce se impune este în sensul că polița de asigurare ./17/G17/HR nr._, contractată în România ( f. 9 ), nu era valabilă la data constatării faptei pentru vehiculul condus de petent.
În al doilea rând, relativ la împrejurarea alegată, respectiv că autoturismul era totuși asigurat în Regatul Unit, instanța observă că în această materie sunt relevante dispozițiile art. 48 alin. (2) din Legea nr. 136/1995, anterior evidențiate, ce stabilesc condițiile în care vehiculele înmatriculate în alte state se consideră asigurate pe teritoriul României, din cuprinsul textului reieșind împrejurarea că este necesar fie ca numărul de înmatriculare să ateste asigurarea potrivit legii statului în care este înmatriculat vehiculul sau conform acordurilor internaționale, fie ca persoana deținătoare să aibădocumente internaționale de asigurare valabile în România, or niciuna dintre cele două situații menționate nu se regăsește în cauza de față. Astfel, în ce privește atestarea existenței asigurării prin intermediul numerelor de înmatriculare ale vehiculului înregistrat într-un alt stat, instanța observă că înscrisurile invocate de către petent, reprezentând extrasul rezultat în urma consultării unei baza electronice de date ( f. 15 - 19 ), nu pot fi considerate ca relevând existența asigurării valabile în Regatul Unit, față de dispozițiile art. 17 alin. (1) din Ordinul C. S. A. nr. 14/2011, conform cărora Dovada existenței asigurării obligatorii RCA, în cazul controalelor efectuate de autoritățile abilitate, în conformitate cu prevederile art. 64 din Legea nr. 136/1995, cu modificările și completările ulterioare, o constituie: - polița de asigurare RCA emisă de asigurătorul RCA, pentru perioada de valabilitate înscrisă, precum și vigneta aplicată pe parbrizul vehiculului în loc vizibil din exterior pentru vehiculele înmatriculate sau înregistrate în România; - documentul internațional de asigurare; - documentele internaționale de asigurare de răspundere civilă a vehiculelor, eliberate de asigurători RCA din străinătate, cu valabilitate pe teritoriul României și numai pentru perioada menționată în acestea, sau polița de asigurare de frontieră pentru vehiculele înmatriculate/înregistrate în afara Spațiului Economic European și a Confederației Elvețiene, așadar era necesară prezentarea unui document internațional de asigurare, eliberat de asigurătorul din străinătate, care să ateste existența politei. Pe de altă parte, din cuprinsul înscrisurilor depuse de către petent la dosar ( f. 15 - 19 ) nu rezultă nici împrejurarea dacă asigurarea pretins a fi fost contractată în Regatul Unit ar prezenta valabilitate și pe teritoriul României, împrejurare care, în opinia instanței, prezintă caracter esențial în cauza de față.
În consecință, față de cele anterior evidențiate, instanța apreciază că procesul verbal contestat este temeinic și legal, criticile petentului fiind neîntemeiate.
Relativ la temeinicia procesului verbal . nr._ ( f. 6 ), instanța reține că situația de fapt, astfel cum a fost consemnată de către agentul constatator, corespunde celei reale. Mai întâi, din cuprinsul procesului verbal . nr._ ( f. 49 ), rezultă împrejurarea că în urma încheierii actului de constatare și sancționare contravențională anterior menționat, petentului i-a fost reținut certificatul de înmatriculare și plăcuțele autoturismului_, fiind eliberată dovada . nr._ ( f. 61 ), însă aceasta a fost emisă fără drept de circulație, după reiese din chiar conținutul său. În al doilea rând, este de observat că deși petentului i-au fost restituite numerele de înmatriculare de către Poliția T. ( f. 52 ), totuși certificatul de înmatriculare fusese deja transmis la Cluj N., în vederea implementării abaterilor săvârșite, deci la momentul la care a fost constatată fapta consemnată în procesul verbal contestat, respectiv 29.04.2013, petentul nu deținea asupra sa nici certificatul de înmatriculare, iar dovada eliberată era fără drept de circulație ( f. 61 ). Așadar, deși numerele de înmatriculare fuseseră restituite petentului, totuși acesta a circulat pe drumurile publice în contextul în care dovada înlocuitoare a certificatului de înmatriculare nu îi permitea să procedeze în modalitatea arătată, câtă vreme era emisă fără drept de circulație. În acest context, instanța apreciază că nu prezintă importanță aspectul că certificatul de înmatriculare nu a putut fi restituit de către Poliția T. odată cu remiterea numerelor de înmatriculare, întrucât fusese transmis la Cluj N. ( f. 52 ), așa încât petentul s-a deplasat la Serviciul rutier pentru a obține restituirea sa, în condițiile în care este certă împrejurarea că, neavând certificatul de înmatriculare și nici o dovadă înlocuitoare cu drept de circulație, petentul nu avea posibilitatea de a se deplasa pe drumurile publice, indiferent de motivele care l-ar fi determinat să adopte o asemenea conduită.
În consecință, ținând seama de aspectele anterior învederate, instanța apreciază că susținerile petentului privitoare la netemeinicia procesului verbal contestat sunt, în realitate, nejustificate.
Referitor la modalitatea concretă de individualizare a sancțiunii, instanța observă că potrivit art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, iar conform art. 5 alin. (5) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, revenind instanței sarcina de a hotărî asupra acesteia, după cum rezultă din cuprinsul art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001.
În ce privește particularitățile cauzei de față, instanța observă mai întâi că amenda aplicată prin procesul verbal . CP nr._ ( f. 6 ) a fost stabilită prin orientarea la minimul punctelor amendă prevăzut de art. 98 alin. (4) lit. c) din O. U. G. nr. 195/2002, așa încât nu se poate critica, din această perspectivă, modalitatea în care s-a realizat individualizarea sancțiunii de către agentul constatator. În al doilea rând, nu poate fi negat că fapta imputată petentului prezintă un grad ridicat de pericol social, în contextul în care acesta cunoștea împrejurarea că certificatul de înmatriculare reținut fusese transmis la Cluj N. și, deși i-au fost restituite doar numerele de înmatriculare, s-a deplasat totuși cu autoturismul înregistrat sub nr._ pe drumurile publice, deși dovada înlocuitoare fusese eliberată fără drept de circulație. În consecință, față de aspectele arătate, instanța apreciază că nu se justifică înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
Relativ la sancțiunea amenzii aplicată prin procesul verbal . nr._ ( f. 5 ), instanța consideră, de asemenea, că a fost realizată o corectă individualizare a sancțiunii de către agentul constatator. Astfel, mai întâi, petentul a mai fost sancționat anterior pentru aceeași faptă ( f. 49 ), așadar s-a aflat în deplină cunoștință de cauză cu privire la necesitatea deținerii unei asigurări valabile de răspundere civilă auto în România. În al doilea rând, deși petentul a contractat o poliță în țară, totuși nu s-a interesat de condițiile în care aceasta era valabilă pentru autovehiculul înmatriculat în străinătate, însă această împrejurare nu poate fi de natură a imprima faptei un pericol social mai redus, într-o asemenea măsură încât să fie justificată înlocuirea amenzii cu avertismentul. Totodată, ținând seama și de efectele negative pe care le poate genera, în concret, circulația pe drumurile publice cu un autoturism care nu este asigurat în condițiile legii, instanța conchide în sensul că sancțiunea aplicată reflectă gradul de pericol al contravenției imputate, ținând seama de criteriile de individualizare stabilite de art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001.
În consecință, ținând seama de ansamblul aspectelor anterior redate, potrivit art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, plângerea formulată urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca fiind neîntemeiatǎ plângerea formulatǎ de cǎtre petentul A. D., CNP_, cu dom. în T., . nr. 8, ., împotriva procesului verbal . nr._ și a procesului verbal . nr._, încheiate la data de 29.04.2013 de cǎtre intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, CUI_, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj.
Menține în întregime cele două procese verbale contestate.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea cǎii de atac urmând a fi depusǎ la Judecǎtoria Cluj N..
Pronunțatǎ în ședințǎ publicǎ, azi, 28.11.2013.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. A. M. M.
Red. / Tehn. MI
04.12.2013 - 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 2343/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
