Contestaţie la executare. Sentința nr. 13/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 13/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 9010/211/2013
Operator de Date cu Caracter Personal - 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
Dosar nr._
Sentința civilă nr._
Ședința publică din 13.12.2013
Instanța constituită din:
P.: D. G. R.
Grefier: F. C.
Pe rol solutionarea cauzei civile privind pe contestatoarea S.C. A. C. S.R.L., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A. - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C., avand ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 06.12.2013, fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta sentință; la acel termen, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de azi, 13.12.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N. sub nr._ /12.04.2013, contestatoarea S.C. A. C. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A. - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C., constatarea nulității executării silite pornite împotriva sa în dosarul execuțional nr.328/06.03.2013 al B.E.J. M. B. M. A. L. și, pe cale de consecință, constatarea nulității somației de executare din data de 02.04.2013 și a încheierii din data de 02.04.2013 emise în același dosar execuțional; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat că a luat cunoștință de demararea executării silite împotriva sa în dosarul execuțional mai sus menționat în baza procesului-verbal de constatare a contravenției nr._/14.08.2010, executare silita ce vizează tariful de despăgubire stabilit prin acest proces-verbal de contravenție, în cuantum total de 720 euro.
Nu avea obligația de a achita tariful de despăgubire stabilit in baza procesului-verbal de contravenție anterior menționat, întrucât creanța în discuție a fost stinsă în temeiul legii. Astfel, prin Legea nr.144/2012 a fost abrogată prevederea legala în baza căreia se putea stabili acest tarif de despăgubire. Totodată, potrivit art.II din aceeași lege, "Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează". Legea mai sus indicata a intrat in vigoare la data de 27.07.2012.
A formulat plângere contravenționala împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției prin care s-a stabilit tariful de despăgubire. Plângerea a fost formulata la data de 16.12.2010, făcând obiectul dosarului nr._/211/2010 al Judecătoriei C.-N. si a fost soluționata la data de 19.04.2012, fiind respinsa. Așadar, va rugam sa observați faptul ca plângerea contravenționala formulata de către subscrisa fusese deja soluționata la data la care a intrat in vigoare Legea nr.144/2012.
De asemenea, chiar si in lipsa unei prevederi legale exprese, in speța sunt aplicabile prevederile art.15 alin.2 din Constituția României, potrivit căruia "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile". Or, in speța se impune aplicarea legii contravenționale mai favorabile, respectiv a prevederilor Legii nr.144/2012, prin care a fost anulată de drept sancțiunea aplicării tarifului de despăgubire fata de ea.
În drept, au fost invocate disp. art.711 si urm., art.662, art.703, art.451 si urm. art.411 pct. 2 C. proc. civ., Legea nr.144/2012, art.15 alin.2 din Constituția României.
Prin întâmpinarea depusă la data de 20.06.2013 (filele 16 - 18) intimata a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiata si menținerea tuturor formelor de executare efectuate in dosarul execuțional nr.328/2013 al B.E.J. M. B. M. A. L..
În motivare, a arătat că speța de față nu se circumscrie situației aplicării legii contravenționale mai favorabile, întrucât raportul juridic dedus judecații este unul de drept civil si nu contravențional.
Așa cum a statuat si Curtea Constituționala a României prin decizia nr.57/2012 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.8 alin.3 din O.G. nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, "obligarea la plata tarifului de despăgubire este o consecința a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urinare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fara piața tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat Companiei Naționale de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România."
Ca urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiata pe dreptul său de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita săvârșita de utilizator.
Tariful de despăgubire se aplică în cazul in care se constata ca fapta ilicita exista - circularea fără rovinieta valabila -, a fost săvârșita cu vinovăție - chiar si in cazul culpei celei mai mici - exista legătura de cauzalitate si sunt îndeplinite condițiile prejudiciului. Odată ce prejudiciul îndeplinește condițiile prevăzute de Codul civil, art.8 din O.G. nr.15/2002 fixând doar cuantumul prejudiciului, contravenientul este obligat la plata de despăgubiri.
Mai mult, chiar in condițiile in care procesul-verbal de constatare a contravenției a fost contestat pana la . Legii nr.144/2012, obligația de plata a tarifului de despăgubire subzista in continuare in sarcina contestatoarei, justificat de faptul ca printr-o hotărâre definitivă si irevocabilă pronunțată către Judecătoria C.-N. in dosarul nr._/211/2010 a fost respinsă plângerea contravențională formulată de către contestatoare, fiind astfel menținut tariful de despăgubire.
În opinia sa, textul Legii nr.144/2012 se refera strict la tarifele de despăgubire aplicate si contestate in instanța pana la . care nu au fost soluționate definitiv si irevocabil printr-o hotărâre judecătoreasca.
În drept, au fost invocate disp. art.711 si urm. N.C.P.C., O.G. nr.2/2001, O.G. nr.15/2002.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 04.07.2013 (filele 22 - 25) contestatoarea a arătat că argumentele invocate de către intimată prin întâmpinare sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Astfel, în ceea ce privește aplicabilitatea virtuala a legii contravenționale mai favorabile, prin interpretarea sa intimata adaugă la lege, întrucât prevederile art. II din Legea nr.144/2012 nu impun nicio condiție ca acțiunea prin care se contesta procesul-verbal de contravenție sa se afle încă pe rolul instanțelor, făcând referire in mod generic la sancțiunile "aplicate si contestate pana la data intrării in vigoare a legii". Or, unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem, in special atunci când este vorba despre sancțiuni procesuale, acestea fiind întotdeauna de stricta interpretare. Pe cale de consecința, aceasta interpretare a intimate în sensul că beneficiul anularii tarifelor de despăgubire se aplica doar pentru acțiunile aflate pe rol, restrângând astfel sfera de aplicare a acestui beneficiu, nu poate fi primita. Legea contravenționala mai favorabila se aplica nu doar pana la momentul soluționării unei cauze aflate pe rolul instanțelor de judecata, ci pana la momentul la care sancțiunile aplicate au fost executate integral. Astfel, prin decizia nr.228 din data de 13.03.2007, Curtea Constituționala a statuat in mod clar faptul ca "efectele legii noi se aplica tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate si neexecutate pana la data intrării sale in vigoare." De asemenea, Curtea retine, in cadrul aceleași decizii, că in caz contrar "s-ar crea discriminări intre persoanele care se regăsesc in aceeași situație de contravenienți, ceea ce este contrar prevederilor art. 16 al. 1 din Constituție. Diferențierea de tratament juridic in cadrul aceleiași categorii de subiecte de drept este permisa numai daca se justifica prin rațiuni obiective si rezonabile, in cazul de fata insa, persoane aflate obiectiv in aceeași situație juridica beneficiază de tratament juridic diferit, in funcție de anumite condiții subiective si aleatorii, ceea ce contrazice principiul constituțional al egalității in drepturi".
Având in vedere aceste aspecte, precum si faptul ca prezentul dosar vizează tocmai executarea silita a tarifului de despăgubire ce i-a fost aplicat prin procesul-verbal de contravenție în litigiu rezulta in mod cert îndeplinește toate condițiile necesare pentru a invoca legea contravenționala mai favorabilă.
Referitor la susținerile paratei potrivit cărora raportul juridic dedus judecații este unul de drept civil si nu contravențional, nici această apărare nu poate fi primita, având in vedere cel puțin următoarele argumente:
Faptul ca tariful de despăgubire este stabilit, in fond, in temeiul răspunderii civile delictuale nu exclude nicidecum aplicabilitatea legii contravenționale, tariful de despăgubire fiind asimilat, prin lege, sancțiunilor contravenționale, după cum reiese și din prevederile art.3 alin.1 și art.5 alin.4 din O.G. nr.2/2001. Din aceste prevederi rezulta fără dubiu faptul ca tariful de despăgubire este asimilat sancțiunilor contravenționale, atât in ceea ce privește aplicarea acestuia, cat si in ceea ce privește executarea, cu toate consecințele care decurg de aici, inclusiv sub aspectul aplicabilității garanțiilor procesuale specifice răspunderii contravenționale.
Sancțiunea aplicării tarifului de despăgubire se dispune prin procesul-verbal de contravenție, care constituie titlu executoriu atât pentru amenda contravenționala, cat si pentru tariful de despăgubire; or, in situația in care caracterul tarifului de despăgubire ar fi doar de prejudiciu rezultat din răspunderea civila delictuala si nu ar fi aplicabile regulile din materia răspunderii contravenționale, parata ar trebui sa obțină in prealabil un titlu
executoriu (in speța, o hotărâre judecătoreasca definitiva si executorie) înainte de a putea trece la executarea silita a contravenientului pentru aceste sume. D. fiind faptul ca executarea silita se face in temeiul procesului verbal de contravenție este certa aplicabilitatea legii contravenționale in aceasta materie.
c) Anularea procesului verbal de contravenție, chiar daca este dispusa pentru motive de forma (fără a se analiza pe fond existenta sau inexistenta contravenției) conduce atât la anularea amenzii, cat si la anularea tarifului de despăgubire. Or, acest fapt nu face decât sa confirme ca tariful de despăgubire se percepe cu titlu de sancțiune asimilata sancțiunilor contravenționale, iar executarea acesteia se face exclusiv in baza procesului verbal de contravenție. Pe cale de consecința, tarifului de despăgubire îi sunt aplicabile toate reglementările in materie de contravenții.
În drept, au fost invocate dispozițiile legale mai sus menționate.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 14.08.2010 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul C.N.A.D.N.R. S.A. - D.R.D.P. C. procesul-verbal de contravenție nr._, prin care petentei i s-a aplicat o amendă în cuantum de 2750 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.8 alin.1 din O.G nr.15/2002; de asemenea, prin același proces-verbal de contravenție contestatoarea a fost obligată să achite și un tarif de despăgubire, în cuantum de 720 euro, în temeiul art.8 alin.3 din O.G nr.15/2002.
Contestatoarea a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal mai sus menționat, ce a făcut obiectul dosarului nr._/211/2010 al Judecătoriei C.-N. și care a fost respinsă, ca tardivă, prin sentința civilă nr.8707/19.04.2012, devenită irevocabilă ca efect al neexercitării căii de atac a recursului în termenul de 15 zile prevăzut de lege.
În vederea realizării creanței în cuantum de 720 euro constând în tariful de despăgubire stabilit prin procesul-verbal de contravenție mai sus menționat creditoarea a formulat o cerere de executare silită, ce a fost înregistrată la B.E.J. M. B. M. A. L. sub nr.328/06.03.2013 (fila 1 dos. execuț.).
În acest scop a fost constituit dosarul execuțional nr.328/2011 al B.E.J. M. B. M. A. L., în cadrul căruia a fost emisă la data de 02.04.2013 o somație de plată pentru sumele de 720 euro și 434,91 lei, reprezentând debit și respectiv cheltuieli de executare (fila 16).
Prin Legea nr.144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România au fost abrogate dispozițiile legale din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 prin care a fost instituit tariful de despăgubire; totodată, potrivit art.II din Legea nr.144/2012,“Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”.
Ca atare, având în vedere că anterior intrării în vigoare a actului normativ mai sus menționat debitoarea contestatoare a atacat pe calea plângerii contravenționale procesul-verbal de contravenție în litigiu, contestând astfel, în mod implicit, și tariful de despăgubire stabilit în sarcina sa prin procesul-verbal în discuție, rezultă că în speță sunt întrunite toate cerințele legale pentru a se putea reține că la data intrării în vigoare a Legii nr.144/2012 a operat anularea de drept a tarifului de despăgubire aplicat contestatoarei.
Cât privește apărările invocate de către intimată prin întâmpinare, acestea nu pot fi primite pentru următoarele considerente:
Astfel, în speță nu se pune problema unei aplicări retroactive a Legii nr.144/2012, în condițiile în care dispozițiile art.II din acest act normativ vizează în mod expres și explicit tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării sale în vigoare.
Cât despre faptul că plângerea contravențională prin care contestatoarea a atacat procesul-verbal de contravenție în litigiu a fost respinsă printr-o hotărâre judecătorească anterior intrării în vigoare a Legii nr.144/2012, raportat la textul art.II din actul normativ în discuție, instanța consideră că această împrejurare este lipsită de relevanță juridică, câtă vreme prevederile legale menționate impun exclusiv condiția ca tarifele de despăgubire să fi fost contestate până la data intrării lor în vigoare, iar nu și pe aceea ca litigiile respective să fi fost în derulare la acel moment. Ca atare, interpretarea în acest sens a disp. art.II din Legea nr.144/2012 dată de către intimată este lipsită de fundament juridic, neputând fi luată în considerare.
Prin urmare, raportat la situația de fapt mai sus expusă, instanța apreciază că procedura de executare silită în litigiu - pornită pentru o creanță stinsă anterior prin efectul legii - apare ca fiind nelegală, astfel că, ținând cont și de disp. art.662 alin.1 N.C.P.C., va admite contestația la executare dedusă judecății și, pe cale de consecință, va toate actele de executare silită, precum și executarea silită însăși, efectuate împotriva contestatoarei în dosarul execuțional nr.328/2013 al B.E.J. M. B. M. A. L..
Având în vedere disp. art. 453 alin.1 N.C.P.C., precum și timbrul judiciar achitat de către contestatoare, instanța va dispune obligarea intimatei la plata către contestatoare a sumei de 5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând timbru judiciar.
Referitor la cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru în cuantum de 194 lei achitată de contestatoare, având în vedere disp. art.23 alin.1 din Legea nr.146/1997, care conferă acesteia dreptul de a cere restituirea sumei achitată cu titlu de taxa judiciară de timbru după rămânerea irevocabila a hotărârii de admitere a contestației la executare, instanta va dispune restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 194 lei achitată conform chitanței . nr._/12.04.2013, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de S.C. A. C. S.R.L., cu sediul procesual ales la sediul S.C.P.A. L., Moscovits, S. și Asociații, situat în C.-N., . nr.24, jud. C., contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A. - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C., cu sediul în C.-N., ., jud. C..
Anulează toate actele de executare silită, precum și executarea silită însăși, efectuate împotriva contestatoarei în dosarul execuțional nr.328/2013 al B.E.J. M. B. M. A. L..
Dispune restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 194 lei achitată conform chitanței . nr._/12.04.2013, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Obligă intimata la plata către contestatoare a sumei de 5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând timbru judiciar.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea apelului se va depune la Judecătoria C.-N..
Pronunțată în ședință publică azi, 13.12.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
D. G. R. F. C.
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 2013/2013.... | Anulare act. Sentința nr. 9122/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
