Contestaţie la executare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 26-07-2013 în dosarul nr. 7345/211/2013
Dosar nr._
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
Secția Civilă
Sentința civilă nr._/2013
Ședința publică din 12 iulie 2013
Instanța constituită din:
Judecător: I. Păsculeț
Grefier: A. B.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare privind contestatoarea .., în contradictoriu cu intimata M. C.-N. PRIN PRIMAR - DIRECTIA DE IMPOZITE SI TAXE LOCALE - SERVICIUL URMARIRE CREANTE BUGET LOCAL.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 12.07.2013, fiind consemnate încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 26.07.2013.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin contestația la executare depusă pe rolul acestei instanțe la data de 21 martie 2013, sub numărul de mai sus, contestatoarea S.C. "S." S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul M. C.-N., anularea tuturor actelor de executare și a titlului executoriu ce a stat la baza dos. execuțional nr._/2013, iar în subsidiar anularea majorărilor de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că pentru terenurile proprietate publică sau privată a unităților administrativ-teritoriale date în administrare ori în folosință se datorează taxa pe teren, care reprezintă sarcina fiscală a titularilor dreptului de administrare sau de folosință, în speță dreptul de administrare aparținând Școlii nr. 21, iar contestatoarea nu este titulara unui drept de folosință asupra terenului pentru care se solicită plata impozitului, fiind doar administratoarea asociației în participațiune încheiată cu Școala nr. 21. Mai arată contestatoarea că dreptul de folosință asupra terenului i-a fost pus la dispoziție doar în vederea amenajării acestuia. În ceea ce privește cererea subsidiară, contestatoarea arată că a luat la cunoștință de existența obligației doar la data de 04.02.2013.
În drept, contestația la executare a fost întemeiată pe prevederile art. 711 și urm., art. 451 și urm. C. proc. civ..
Pentru dovedirea contestației la executare s-a solicitat proba cu înscrisuri.
La cerere au fost anexate următoarele înscrisuri: contract și acte adiționale (f. 9-16), hotărâre (f. 17), înștiințare de plată (f. 18-19), somație (f. 20), titlu executoriu (f. 21-22).
Cererea a fost legal timbrată.
La data de 27 mai 2013 intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea contestației la executare.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că în sarcina contestatoarei a fost stabilită obligația de plată a unei taxe pe teren reprezentând debit și majorări de întârziere pentru terenul pe care aceasta îl deține în folosință în baza contractului de asociere în participațiune încheiat cu Școala nr. 21. Se mai arată că decizia de impunere a fost expediată prin poștă, cu confirmare de primire, fără a fi ridicată de contestatoare, motiv pentru care actul a fost comunicat prin publicitate. De asemenea, se arată că, întrucât titlul de creanță nu a fost contestat, a fost demarată procedura de executare. Intimata arată că susținerile contestatoarei reprezintă apărări de fond, iar pentru contestarea modului de calcul al taxei pe teren aceasta avea la dispoziție o procedură specială. În ceea ce privește fondul cauzei, se arată că persoanele juridice titulare ale unor drepturi de folosință temporară sunt ținute la plata taxei pe teren, fiind indiferentă modalitatea efectivă de folosire a terenului. În ceea ce privește majorările de întârziere se arată că contestatoarea nu este scutită de la plata acestor sume.
La întâmpinare a fost anexat dos. execuțional (f. 40-66).
La data de 14 iunie 2013 contestatoarea a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare arătând că susținerile intimatei, potrivit cărora titlul de creanță ar fi fost afișat pe pagina de internet, sunt nereale, că în lipsa comunicării deciziei de impunere contestatoarea a formulat în mod corect contestația la executare, urmând ca pe această cale să se analizeze și fondul titlului executoriu, că nu are folosința terenului în discuție.
Au fost anexate următoarele înscrisuri: anunț (f. 73-75).
La data de 3 iulie 2013 intimatul a depus la dosarul cauzei note de ședință, arătând că anunțul cu privire la actul administrativ fiscal a fost afișat pe site-ul Primăriei, după ce decizia fusese comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, contestatoarea fiind în culpă pentru neridicarea acesteia, astfel încât nu poate formula apărări de fond.
Au fost anexate următoarele înscrisuri: anunț (f. 81-82).
La termenul din 12 iulie 2013 instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului de față, instanța reține următoarele:
În fapt, prin decizia de impunere nr._/15.10.2012, emisă de intimatul M. C.-N. (f. 61 verso) a fost stabilită în sarcina contestatoarei S.C. "S." S.R.L. obligația de plată a sumei de 16.191 lei, din care suma de 9.186 lei cu titlu de taxă pe teren, iar suma de 7.005 lei, cu titlu de majorări de întârziere. Decizia a fost comunicată contestatoarei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fără ca aceasta să o ridice de la oficiul poștal, astfel cum rezultă din înscrisul de la f. 62. Din procesul-verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate (f. 65) reiese că la data de 28.11.2012 a fost afișat la sediul Direcției taxe și impozite locale C.-N. și pe pagina de internet www.primariaclujnapoca.ro anunțul cu nr._/492/28.11.2012 (f. 66), anunț prin care contestatoarea a fost înștiințată cu privire la emiterea deciziei de impunere. Anunțul este disponibil pe site-ul respectiv și la momentul actual, putând fi consultat la adresa http://www.primariaclujnapoca.ro/doc/anunturi/anunt_429.pdf. La acest anunț se poate ajunge accesând pagina principală www.primariaclujnapoca.ro, și apoi secțiunea "Informații publice"-"Anunțuri", iar conținutul său este identic cu cel depus la intimat la filele 81-82.
În baza acestei decizii de impunere s-a format dos. execuțional nr._/2013 (f. 40-66).
În ceea ce privește înscrisurile depuse de contestator la dosarul cauzei (f. 73-75) instanța reține că este adevărat că o căutare după cuvintele-cheie "anuntul_/492/26.11.2012", folosind motorul de căutare de pe site-ul www.primariaclujnapoca.ro, dă rezultatele indicate de către contestator, și anume un anunț al Agenției Regionale pentru Protecția Mediului. Acest fapt nu infirmă însă - cum susțin contestatorii - că și anunțul privind emiterea unui act administrativ fiscal a fost publicat, după cum s-a arătat mai sus, chiar dacă prin folosirea motorului de căutare acesta nu apare printre rezultate.
În drept, potrivit art. 712 alin. (2) C. proc. civ. în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
În ceea ce privește calea de atac împotriva unei decizii de impunere, instanța reține că o asemenea decizie este un act administrativ fiscal, care poate fi atacat în fața instanței de contencios administrativ în condițiile Legii nr. 554/2004.
Referitor la comunicarea actului administrativ fiscal, instanța reține că, potrivit art. 44 alin. (2) C. proc. fisc., comunicarea se face prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar în situația în care comunicarea în acest mod nu este posibilă, ea se va realiza prin publicitate, în condițiile art. 44 alin. (3) C. proc. fisc., concomitent la sediul compartimentelor de specialitate ale autorităților administrației publice locale și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective, actul fiind considerat comunicat în 15 zile de la data afișării anunțului.
Potrivit art. 141 alin. (2) C. proc. fisc. titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
În speță, instanța reține că susținerile contestatoarei din prezenta cauză se pot împărți în două categorii: susțineri referitoare la motive de fapt și de drept prin care aceasta argumentează că suma stabilită prin decizia de impunere nu este datorată și susținerea potrivit căreia decizia de impunere i-a fost comunicată în mod nelegal. Raportat la faptul că cele două categorii de susțineri au finalități juridice diferite, se impune ca ele să fie tratate distinct.
a) Raportat la susținerile contestatoarei potrivit cărora sumele pentru care a fost pornită executarea silită nu sunt datorate:
Contestatoarea a invocat în esență faptul că nu datorează taxa pentru teren întrucât nu este titulara unui drept de folosință asupra acestuia, precum și faptul că nu datorează penalități de întârziere întrucât nu a avut cunoștință despre debitul principal. Față de aceste susțineri, instanța reține că atât taxa pentru teren, cât și penalitățile de întârziere, reprezintă obligații de plată care au fost stabilite în sarcina contestatoarei prin decizia de impunere nr._/15.10.2012. Or, după cum s-a arătat deja, această decizie constituie un act administrativ fiscal, iar contestatoarea avea la îndemână o cale procesuală specifică pentru desființarea lui - și anume o cerere de chemare în judecată adresată instanței de contencios administrativ competentă, în cadrul căreia ar fi putut valorifica toate aceste motive de fapt și de drept. Față de această împrejurare, în temeiul art. 712 alin. (2) C. proc. civ., instanța reține că invocarea acestor motive pe calea contestației la executare apare ca inadmisibilă.
Trebuie subliniat în acest punct al demersului argumentativ că - deși legalitatea comunicării deciziei de impunere va fi analizată mai jos - contestatoarea se află în eroare atunci când susține că o comunicare nelegală a unui asemenea act i-ar da posibilitatea de a invoca pe calea contestației la executare motive de fapt și de drept privitoare la legalitatea actului în sine. O comunicare nelegală a unei decizii de impunere nu ar putea decât să atragă nulitatea executării silite în sine și datorată chiar nelegalității comunicării, însă ea nu ar putea avea drept efect să confere instanței de executare posibilitatea de a analiza legalitatea actului administrativ fiscal, câtă vreme regula înscrisă în art. 712 alin. (2) C. proc. civ. se referă la existența unei căi procesuale specifice pentru contestarea titlului executoriu in abstracto, fiind fără relevanță faptul că in concreto o asemenea cale nu este disponibilă încă datorită comunicării nelegale a actului. Or, decizia de impunere, indiferent de modul în care a fost comunicată, rămâne un act administrativ care poate fi in abstracto atacat în fața instanței de contencios administrativ, astfel că în nicio situație nu se pot primi în contestația la executare critici cu privire la legalitatea acestuia, singurele motive ce se pot invoca fiind cele ce țin de executarea silită însăși, din care comunicarea titlului de creanță face parte integrantă.
Pentru aceste motive instanța urmează să respingă ca inadmisibilă contestația la executare, sub aspectul invocării motivelor de fapt și de drept cu privire la legalitatea deciziei de impunere.
b) Raportat la susținerile contestatoarei potrivit cărora titlul de creanță nu i-a fost comunicat în mod legal:
După cum deja s-a arătat, comunicarea titlului de creanță nu reprezintă o condiție de legalitate a acestuia, a cărei analiză ar cădea exclusiv în competența instanței de contencios administrativ, ci reprezintă o condiție de legalitate pentru însăși executarea silită, motiv pentru care acest aspect poate fi analizat în cadrul contestației la executare.
În speță, instanța reține că decizia de impunere prin care s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de plată a impozitului pe teren a fost comunicată în mod legal acesteia. Astfel, comunicarea s-a realizat mai întâi prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, pe care contestatoarea nu a ridicat-o de la oficiul poștal, iar apoi comunicarea s-a efectuat prin publicitate, la sediul autorității administrației publice locale și pe pagina de internet a acesteia.
În ceea ce privește susținerile contestatoarei, potrivit cărora decizia nu ar fi fost publicată pe site-ul Primăriei C.-N., s-a arătat deja cu ocazia analizării materialului probator că o asemenea publicare a existat. Împrejurarea că o căutare pe acest site după numărul anunțului oferă un rezultat care nu are nicio legătură cu speța de față este irelevantă, câtă vreme legea impune strict obligativitatea publicării, fără a interesa nici dacă sub același număr a fost publicat și un alt anunț, nici dacă anunțul poate fi găsit prin folosirea motorului de căutare al site-ului sau doar prin accesarea meniului potrivit.
Pentru aceste motive instanța urmează să respingă contestația la executare ca neîntemeiată sub aspectul criticilor privind comunicarea deciziei de impunere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. "S." S.R.L., cu sediul în C.-N., ., ., înregistrată la ORC C. sub nr. J_, CUI_, cont bancar RO06BTRL_92XX, în contradictoriu cu intimatul M. C.-N.- Direcția de Impozite și Taxe, cu sediul în C.-N., P-ța Unirii nr. 1, jud. C., CUI_, după cum urmează:
- ca inadmisibilă sub aspectul invocării motivelor de fapt și de drept cu privire la legalitatea deciziei de impunere;
- ca neîntemeiată sub aspectul criticilor privind comunicarea deciziei de impunere.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 iulie 2013.
Președinte Grefier
I. PĂSCULEȚ A. B.
Red./Dact. 2 ex. I.P./A.B./ 16 august 2013
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 9472/2013. Judecătoria... | Somaţie de plată. Hotărâre din 29-03-2013, Judecătoria... → |
|---|
