Plângere contravenţională. Sentința nr. 775/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 775/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 22479/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 775/2013
Ședința publică de la 17 ianuarie 2013
Completul compus din:
JUDECĂTOR: M. G. M.
GREFIER: A. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta . și pe intimatul M. C. N. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul petentei, av. B. R., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că s-a depus la dosarul cauzei prin Serviciul Registratură, din partea intimatului, întâmpinare formulată cu respectarea cerinței multiplului exemplar.
Se comunică reprezentantului petentei un exemplar de pe întâmpinare.
În probațiune, reprezentantul petentei solicită audierea unui martor cu teza probatorie de a dovedi că petenta nu desfășura activitate de restaurant, ci desfășura activitate de servire a mesei pentru clienții cazați la pensiunea turistică Vidalis.
Instanța apreciază că raportat la teza probatorie, cererea în probațiune, având ca obiect administrarea probei testimoniale este inutilă soluționării cauzei, motiv pentru care o respinge.
Nemaifiind excepții de invocat și alte cereri în probațiune de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri în fond.
Reprezentantul petentei solicită admiterea plângerii contravenționale astfel cum a fost formulată.
În susținerea plângerii contravenționale, reprezentantul petentei arată că așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, spațiul în care se presupune că petenta ar fi desfășurat o activitate de restaurant este deținut spre folosință de către pensiunea turistică Vidalis, respectiv de către o altă societate comercială. Între cele două societăți, respectiv între petentă și pensiunea turistică, s-a încheiat un contract de asociere în participațiune, în baza căruia petenta a preluat activitatea de servire a mesei către clienții pensiunii turistice, prin personal propiu și cu investiție proprie în aparatură necesară, urmând ca venitul realizat să se împartă în anumite procente convenite de către părți conform contractului de participațiune.
În acest context, reprezentantul petentei apreciază că agentul constator a consemnat eronat în cuprinsul procesului verbal că petenta a desfășurat o activitate de restaurant, practic a omis să verifice înscrisurile ce i s-au pus la dispoziție cu ocazia efectuării controlului din cuprinsul cărora rezultă foarte clar că desfășura activitatea de sală de mese și de servire a mesei pentru clienții pensiunii Vidalis, activitate pentru care pensiunea este autorizată și clasificată de MDRT conform reglementărilor în vigoare.
În opinia sa, singura societate care ar fi trebuit obligată la obținerea unui aviz de funcționare ar fi pensiunea Vidalis, care oricum îl deține așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, iar în ceea ce privește programul de funcționare, reprezentantul petentei susține că primăria nu eliberează un program de funcționare pentru spațiile de cazare care funcționează non-stop.
Prin urmare, petenta nu se face vinovată de săvârșirea vreunei fapte contravenționale, iar încadrarea în textul de lege este eronată.
De asemenea, reprezentantul petentei apreciază că toate afirmațiile făcute în cuprinsul întâmpinării reprezintă doar niște presupuneri ale agentului constatator, în sensul că acesta a concluzionat că societatea petentă desfășoară activitate de restaurant doar pe motiv că li s-a oferit clienților pensiunii posibilitatea să ia masa sub forma de meniul zilei, or nu există nicio prevedere legală care să interzică vreunei pensiuni acest lucru.
În ceea ce privește faptul că masa putea fi luată « la pachet », reprezentantul petentei arată că nu există nicio probă care să dovedească faptul că masa era luată la pachet de alte persoane decât clienții pensiunii. Pe de altă parte, bonul fiscal emis pentru serviciul de servire a mesei se elibera de către societatea petentă doar pentru a reglementa relațiile dintre cele două societăți comerciale întrucât se ținea o evidență separată a veniturilor realizate pentru serviciul de cazare și a veniturilor realizate pentru serviciul de servire a mesei. De asemenea, reprezentantul petentei mai menționează că simplul fapt că societatea petentă încasa un anumit procent din venitul realizat pentru serviciul de servire a mesei, în baza contractului de participațiune, nu înseamnă că desfășura o activitate de sine stătătoare de restaurant.
De asemenea, reprezentantul petentei mai susține că societatea petentă figurează la Registrul Comerțului că desfășoară activitatea specifică unui restaurant deoarece petenta a făcut investiții în spațiul respectiv și altfel nu putea să-și deducă cheltuielile în contabilitate decât dacă avea activat acel cod specific activității de restaurant, dar asta nu înseamnă că desfășura o astfel de activitate.
Fiind întrebat de instanță, reprezentantul petentei apreciază că activitatea de restaurant poate fi definită astfel: o societate comercială să dețină pentru spațiul respectiv un drept de folosință propiu, să nu existe niciun fel de altă asociere cu alte societăți care activează la aceeași locație și care dețin un drept de folosință asupra spațiului și să încaseze în întregime venitul pe care îl generează această activitate.
Fiind întrebat de instanță, reprezentantul petentei arată că în concret masa era servită clienților pensiunii de către petentă.
Reprezentantul petentei nu solicită obligarea intimatului la plata cheltuilelilor de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, instanța reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.09.2012 sub numărul de mai sus, contestatoarea . a atacat procesul-verbal de constatare a contravențiilor nr.3099 încheiat la data de 12.09.2012 de către M. C.-N. - DIRECȚIA POLIȚIA COMUNITARĂ, solicitând în contradictoriu cu intimatul M. C.-N.-DIRECȚIA POLIȚIA COMUNITARĂ, anularea procesului verbal atacat și cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii, contestatoarea a susținut în esență că în imobilul situat în C.-N., ., jud.C., funcționează pensiunea turistică Vidalis, care pe lângă serviciile de cazare, oferă și servicii de servire a mesei, într-o sală de mese proprie, că pe activitatea de servire a mesei către turiștii pensiunii Vidalis, între contestatoare și . s-a încheiat un contract de asociere în participațiune în baza căruia, contestatoarea a preluat activitatea de servire a mesei către clienții pensiunii turistice, prin personal propriu și cu investiție proprie în aparatura necesară, că în aceste condiții, contestatoare nu desfășoară activitatea de restaurant, ci aceea de sală de mese și de servire a mesei pentru clienții pensiunii Vidalis, activitate pentru care pensiunea este autorizată și clasificată de MDRT conform reglementărilor în vigoare.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile OG nr.99/2000 și OG nr.2/2001.
Prezenta plângere este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit dispozițiilor articolului 36 din OG nr.2/2001.
Intimatul a formulat întâmpinare (f 17-19) prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție atacat, susținând că motivele invocate de contestatoare nu o pot exonera de răspundere, că aceasta a comis fapta reținută în sarcina sa, care a fost confirmată de fotografiile realizate de agentul constatator în timpul controlului, anunțul postat la intrare având afișat prețul pentru meniul zilei cu mențiunea că acesta putea fi livrat inclusiv la pachet, iar bonul fiscal anexat la dosar confirmând cele consemnate de agentul constatator. A mai susținut că certificatul constatator emis de Registrul Comerțului la data de 04.05.2010 atestă faptul că reclamanta desfășoară activități de restaurant pentru care aceasta trebuia să solicite acord de funcționare și aprobare de orar din partea autorităților locale. A susținut de asemenea că fapta este probată și prin prezumția de veridicitate conferită procesului verbal prin constatarea personală a faptei de către agentul constatator și că reclamanta nu a probat netemeinicia actului.
În probațiune, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri.
Instanța reține că plângerea a fost înregistrată în termenul legal de 15 zile de la înmânare (zile libere, conform articolului 101 aliniatul 1 din Codul de procedură civilă), prevăzut în articolul 31 din OG nr. 2/2001, modificată și aprobată prin Legea nr. 180/2002.
Analizând ansamblul probelor aflate la dosarul cauzei, instanța reține că prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr.3099 încheiat la data de 12.09.2012 de către M. C.-N. - DIRECȚIA POLIȚIA COMUNITARĂ s-a constatat săvârșirea de către contestatoare a contravenției prevăzute de articolul 73, pct.1 din OG nr.99/2000, constând în faptul că în urma controlului efectuat la data de 10.09.2012, ora 15,30 la Bistro 25, aparținând contestatoarei, situat în C.-N., ., jud.C., s-a constatat că societatea contestatoare desfășoară activitate de restaurant fără să dețină acord de funcționare și aprobare de orar eliberat de primăria Municipiului C.-N. (f 5). În același temei juridic, contestatoarei i s-a aplicat pentru această faptă, sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 400 RON.
Potrivit articolului 34 aliniatul 1 din O.G. nr.2/2001, instanța este obligată din oficiu, să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției.
Analizând cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției contestat sub aspectul legalității, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile impuse de dispozițiile articolului 17 din OG nr.2/2001, fiind corect din punct de vedere formal, instanța neputând identifica nici o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia și nici vreo altă încălcare a dispozițiilor articolului 16 din OG nr.2/2001 care să fi cauzat contravenientei o vătămare ce să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că starea de fapt este corect consemnată în procesul-verbal contestat.
Potrivit dispozițiilor articolului 73, pct.1 din OG nr.99/2000, dacă potrivit legii nu constituie infracțiune, constituie contravenție desfășurarea oricărui exercițiu comercial cu încălcarea prevederilor art.5, alin.1 conform căruia, orice exercițiu comercial se desfășoară numai de către comercianți autorizați în condițiile legii.
Întrucât fapta sancționată a fost constatată de agentul constatator cu propriile sale simțuri, potrivit dispozițiilor articolului 1169 din Codul civil, contestatoarei îi revenea sarcina de a face dovada existenței unei stări de fapt contrare celei reținute în cuprinsul procesului verbal atacat, dar nu a făcut această probă.
Deși contestatoarea a susținut în apărare că în fapt ea nu desfășura o activitate de restaurant, ci una de servire a mesei clienților pensiunii . cu care contestatoarea a încheiat un contract de asociere în participațiune, instanța reține că apărarea sa este neîntemeiată întrucât activitatea de restaurant presupune tocmai prestarea unor servicii de servire a mesei către clienți în schimbul obținerii de profit, fiind așadar o activitate comercială.
Instanța reține de asemenea că bonul fiscal de la fila 21 confirmă prestarea de către contestatoare a unor servicii de servire a mesei contra cost, iar din certificatul constatator de la fila 22 rezultă că reclamanta are inclus în obiectul de activitate, activitatea de restaurant.
Cercetând definiția activității de restaurant din DEX, instanța reține că această activitate presupune o unitate de alimentație publică, cu bucătărie proprie, unde se servesc mîncăruri și băuturi contra plată. Instanța apreciază că bucătăria proprie nu se referă la apartenența dreptului de proprietate asupra spațiului în care funcționează, ci se referă la activitatea efectivă și personalul care prestează serviciile de bucătărie, or contestatoarea a recunoscut că pentru serviciile de servire a mesei folosește atât personal cât și aparatură proprie. Prin urmare, instanța reține că aceasta avea la data controlului bucătărie proprie și că nu prezintă relevanță nici cine era titularul dreptului de proprietate asupra spațiului în care contestatoarea desfășura activitatea de servire a mesei către clienți pe baza unei bucătării proprii și nici calitatea de asociat a contestatoarei mai ales în condițiile în care în concret, prin contractul de asociere în participațiune, contestatoarea s-a obligat să presteze tocmai activitatea de servire a mesei, cu dotarea spațiilor cu echipamente bar plus oficiu și cu personal calificat (f 6-9). Așadar autorizarea de funcționare a ., asociata contestatoarei, nu autorizează contestatoarea pentru o activitate pe care în concret, nu o desfășoară ., ci o desfășoară contestatoarea însăși, ea fiind cea care trebuie să îndeplinească condițiile de funcționare pentru a dobândi o astfel de autorizare.
Întrucât nu s-a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute prin procesul-verbal de contravenție, instanța consideră că la data și ora constatării faptei reținute în sarcina contestatoarei, aceasta a comis contravenția prevăzută de dispozițiile articolului 73, pct.1 din OG nr.99/2000, motiv pentru care în mod corect s-a stabilit în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzute de acest text legal.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, în temeiul dispozițiilor articolului 34, aliniatul 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de către contestatoare împotriva procesului-verbal contestat, actul de constatare și sancționare a contravenției atacat de contestator fiind legal și temeinic.
Având în vedere dispozițiile articolului 274 din codul de procedură civilă și principiul disponibilității în procesul civil, instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de contestatoarea ., cu domiciliul ales în C.-N., ., jud.C., împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor nr.3099 încheiat la data de 12.09.2012 de către M. C.-N. - DIRECȚIA POLIȚIA COMUNITARĂ, în contradictoriu cu intimatul M. C.-N.-DIRECȚIA POLIȚIA COMUNITARĂ, cu sediul în C.-N., .-3, jud. C..
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 ianuarie 2013.
JUDECĂTOR GREFIER
M. M. G. P. A.
Red /Dact. 16.03.2013
M.M.G
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 9472/2013. Judecătoria... → |
|---|
