Obligaţie de a face. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 18-12-2013 în dosarul nr. 18475/211/2013
R.
JUDECATORIA CLUJ N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
SENTINTA CIVILĂ NR._/2013
Sedinta publica din 18 decembrie 2013
Instanta constituita din:
JUDECATOR: A. N.
GREFIER: C.-M. D.
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii civile formulate de reclamantul B. O. I. in contradictoriu cu pârâta V. SA R. – prin Sucursala Cluj-N., avand ca obiect anulare act.
La apelul nominal se constată lipsa reprezentanților părților.
Procedura este este legal îndeplinită.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care:
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință publică din data de 11 decembrie 2013, care face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise.
Constată că la data de 18 decembrie 2013 reclamantul a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, concluzii scrise insotite de practica judiciara.
I N S T A N T A
Deliberand, retine ca prin actiunea civila formulata de reclamantul B. O.-I. in contradictoriu cu parata V. SA R. s-a solicitat a se constata caracterul abuziv al clauzei cuprinse in art.5 lit.a din Conventia de credit nr._/17.01.2008, respectiv in art.3.5 din Conditiile generale si, in consecinta, a se constata nulitatea absoluta a caluzei referitoare la comisionul de risc; a se dispune obligarea paratei sa restituie reclamantului toate sumele achitate cu titlul de comision de risc, sume actualizate cu indicele de inflatie de la data restituirii; obligarea paratei la achitarea dobanzii legale calculata asupra respectivei sume, incepand cu data inregistrarii actiunii si pana la data restituirii efective, precum si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
Prin precizarea capetelor de cerere 2 si 3, inregistrata in data de 6 decembrie 2013, reclamantul a solicitat obligarea paratei la restituirea sumei de 557,91 CHF in echivalent in lei la cursul BNR din ziua platii si obligarea la plata dobanzii legale calculata incepand cu data achitarii fiecarei sume cu acest titlu si pana la restituirea efectiva a debitului.
In motivarea cererii de chemare in judecata formulate, se arata ca in data de 17.01.2008 intre parti a fost incheiata Conventia de credit nr._ avand ca obiect acordarea unui imprumut in cuantum de 26.076 CHF pentru o perioada de 180 luni, dobanda curenta fixa fiind de 4,25% pe an. Executarea obligatiei de rambursare a creditului, a dobanzilor si a comisioanelor aferente a fost garantata prin constituirea in favoarea Bancii a unei ipoteci de prin rang asupra unui imobil proprietatea imprumutatului. La data semnarii Conventiei parata a pus la dispozitia reclamantului planul de rambursare a creditului in care era prevazut, pentru fiecare luna, valoarea lunara a creditului rambursat, dobanda aferenta si valoarea comisionului de risc la care face referire art.5 lit.a din Conventie. Banca nu a comunicat niciodata reclamantului vreun proiect de act aditional ca urmare a aparatiei OUG nr.50/2010 si nu l-a notificat in sensul modificarii vreuneia dintre sumele stabilite initial. Raportul contractual pus in discutie intra sub incidenta Legii nr.193/2000, fiind vorba despre un contract incheiat intre un comerciant/profesionist si un consumator, iar clauza prevazuta la art.5 lit.a din Conventie este abuziva in intelesul acestei legi. Aceasta clauza nu a fost negociata in mod direct cu reclamantul. In concret, Conventia de credit incheiata a reprezentat un veritabil contract de adeziune, iar reclamantul a avut doar posibilitatea de a refuza sau de a acceptarea continutului, fara a avea posibilitatea reala de a negocia clauzele acestuia. Clauza contestata, inserata ., preformulat, a creat in detrimentul consumatorului si contra bunei-credinte, un dezechilibru semnificatv intre drepturile si obligatiile partilor. Costul pretins de parata in legatura cu administrarea riscurilor asumate prin punerea la dispozitie a creditului este disproportionata in conditiile in care restituirea imprumutului a fost garantata prin constituirea unei ipoteci de prim rang, garantie ce acoperea valoarea creditului, iar in favoarea Bancii a fost cedata si polita de asigurare a imobilului respectiv, valoarea asigurarii depasind, deasemenea, valoarea imprumutului. Dezechilibrul financiar semnificativ creat reclamantului este dat de cuantumul lunar al comisionului de risc, ce este apropiat de cel al dobanzii lunare datorate. Potrivit extraselor de cont in perioada 31.07._12 reclamantul a achitat suma de 557,91 CHF cu titlul de comision de risc, respectiv cu titlul de comision de administrare credit. Incepand cu data de 20.09.2010, fara a exista un temei contractual, Banca a modificat denumirea comisionului de risc in comision de administrare credit doar pe considerentul ca, prin OUG nr.50/2010 comisionul de risc a fost interzis. Insa, a fost vorba doar despre o modificare a denumirii, comisionul de administrare fiind in acelasi cuantum si avand aceleasi ratiuni (f.1-2, 202-203).
Prin intampinarea depusa la filele 155-164 din dosar parata a solicitat respingerea actiunii formulate si obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de desfasurarea procesului. Parata a inteles sa invoce exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, exceptia inadmisibilitatii formularii cererii si exceptia prescriptiei dreptului reclamantului de a pretinde restituirea suzmelor achitate cu titlul de comision de risc. Aceasta din urma exceptie nu a mai fost sustinuta la termenul de judecata din 27 noiembrie 2013 in conditiile in care reprezentanta reclamantului a aratat ca intelege sa solicite restituirea sumelor achitate cu acest titlu ulterior datei de 30 iulie 2010.
Reprezentanta reclamantului si-a exprimat pozitia procesuala fata de exceptiile invocate prin raspunsul la intampinare inregistrat in termenul prevazut de art.201 alin.2 NCPC, iar, la termenul de judecata din 27 noiembrie 2013 instanta s-a pronuntat cu privire la exceptiile invocate, in sensul respingerii acestora (f.196-197). Instanta, la acelasi termen de judecata, a constatat ca nu au existat motive de anulare a cererii de chemare in judecata, potrivit art.200 NCPC, asa cum s-a solicitat prin intampinarea depusa la dosar.
In ceea ce priveste fondul cauzei, in intampinarea depusa de catre parata se arata ca in cauza de fata nu sunt incidente dispozitiile art.4 alin.1 din legea nr.193/2000, contractul fiind deschis negocierii cu clientii, acestia din urma stabilind parametrii si elementele Conditiilor speciale, iar in ceea ce priveste Conditiile generale clientii nu au avut initiativa negocierii. Atat reclamantul cat si opinia publica neavizata pornesc de la premisa ca aceste imprumuturi bancare sunt contractate in baza unor formulare, insa conditiile esentiale ale creditelor de consum oferite de V. sunt maleabile, putand fi ajustate de clienti, in functie de nevoile si posibilitatile lor.Motivul pentru care Banca propune conditiile generale este acela ca produsul bancar destinat consumului larg, in care clientul ar trebui sa conceapa, sa propuna si sa negocieze toate aspectele imprumutului ar fi neatractiv. Insa, sunt lasate la latitudinea clientului detaliile esentiale ale imprumutului referitoare la cuantumul, durata, valuta, tipul dobanzii sau ganatiile oferite. Cu reclamantul din prezenta cauza a avut loc o negociere directa a clauzelor contractuale ce a constat in dialogul direct purtat intre acesta si reprezentantul Bancii. Reclamantul nu a pus in discutie nici una dintre clauzele contractuale, acceptandu-le astfel in forma in care au fost propuse. Prin conventia in sine si prin clauzele stipulate Banca a urmarit un scop licit si moral: acela de a desfasura o activitate comerciala, de a oferi un serviciu de larg consum si de a inregistra un profit. Buna.credinta se prezuma, astfel incat este obligatia reclamantului de a dovedi reaua-credinta a Bancii impusa de art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000 pentru constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale. In speta dedusa judecatii nu este indeplinita nici conditia existentei unui dezechilibru contractual semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, reclamantul nefiind pus in postura in care contractul incheiat sa nu ii mai serveasca datorita acestui dezechilibru. Este greu de inteles de ce reclamantul invoca caracterul abuziv al caluzelor la mai mult de 5 ani de la data incheierii Conventiei, motivul real fiind probabil acela al evolutiei paritatii leu-CHF din anul 2008 si pana in prezent.
Comisionul de risc reprezinta o componenta a pretului creditului fiind inclus in dobanda anuala efectiva, iar, potrivit art.4 alin.2 din Directiva 93/13/CEE, aprecierea caracterului abuziv al contractului nu poate privi pretul.
Comisionul de risc reprezinta contravaloarea unui serviciu efectiv oferit de Banca avand scopul de a acoperi marja de risc generata prin acordarea creditului, iar prevederile OUG nr.50/2010 nu sunt aplicabile contractelor aflate in derulare la data intrarii in vigoare a ordonantei de urgenta. Pentru ca Banca sa nu fie adusa ., potrivit art.126 din OUG nr.99/2006 institutiile de credit trebuie sa acopere riscul de credit, inclusiv riscul de credit al contrapartidei, riscul de diminuare a valorii creantei, riscul de pozitie, riscul de decontare/livrare, riscul valutar, riscul de marfa si riscul operational. Comisionul de risc, destinat sa acopere costurile serviciilor si activitatilor de monitorizare si gestionare a riscurilor este perceput lunar deoarece imprumuturile sunt acordate pe perioade indelungate, iar dinamica economiei de piata face ca o evaluare initiala a riscului sa fie imposibila. Acesta este un cot real si transparent al creditului, cu o destinatie precisa si care nu are un caracter abuziv.
Garantiile si asigurarile aferente creditului nu sunt destinate sa acopere costurile de gestionare ale riscului bancar.
Intampinarea depusa la dosar a fost comunicata reclamantului, care, in termenul prevazut de art.201 alin.2 NCPC a depus la dosar, prin reprezentantul sau, raspuns la intampinare in cadrul caruia a fost formulata pozitia procesuala fata de exceptiile invocate si s-a raspuns aparatilor paratei. Astfel, se arata ca intreaga conventie de credit este alcatuita din mai multe documente standardizate, denumite conditii generale si conditii speciale, care sunt in mod evident utilizate de catre parata in relatiile comerciale cu clientii sai. Clauzele invocate ca fiind abuzive de catre reclamant i-au fost impuse in cadrul contractului de credit. Solicitarea de catre reclamant a unui imprumut nu echivaleaza cu negocierea libera la care face referire Legea nr.193/2000. Este adevarat ca acordarea de credite reprezinta o operatiune ce implica anumite riscuri pentru imprumutator, insa, aceste riscuri trebuiesc analizate in raport cu situatia fiecarui imprumutat in parte. In cazul de fata executarea obligatiei de rambursare a creditului, dobanzilor si comisioanelor a fost garantata prin constituirea de catre reclamant, in favoarea Bancii, a unei ipoteci de prin rang asupra imobilului. Conventia de credit nu stipuleaza posibilitatea restituirii catre imprumutat a valorii, cel putin partiale, a comisionului de risc in ipoteza in care riscul neexecutarii contractului nu se implineste, ca de exemplu in situatia rambursarii anticipate a creditului (f.178-180).
Din analiza actelor aflate la dosar, rezulta ca in data de 17.01.2008 intre parti a fost incheiata Conventia de credit nr._/PC depusa in copie la filele 9-20 din dosar. Obiectul contractului l-a constituit acordarea, de catre V. SA R., in favoarea reclamantului B. O.-I. a imprumutului in cuantum de 26.076 CHF necesar achizitionarii unui teren in suprafata de 618 mp., situat in Cluj-N., Colonia Sopor f.n., inscris in CF_ si avand nr.cad.6435/6 si a drumului aferent, in suprafata de 62,28/465 parte inscris in CF_ si avand nr.cad.6435/1. Dobanda curenta fixa a fost de 4,25% stabilita la acordarea creditului, iar termenul de rambursare a fost stabilit la 180 luni.
In vederea acordarii imprumutului solicitat, Banca a obligat solicitantul sa aduca o garantie imobiliara de natura a acoperi valoarea creditului acordat. In cazul de fata, reclamantul a garantat executarea obligatiei de rambursare a creditului, precum si de achitare a dobanzilor si comisioanelor aferente cu imobilul achizitionat, in cartea funciara fiind inscris dreptul de ipoteca al paratei asupra intregului imobil (f.149). Deasemenea, la data semnarii Conventiei de credit, in favoarea Bancii a fost cedat contractul de asigurare al imobilului achitionat cu imprumutul acordat.
Potrivit art.5 lit.a din Conventia de credit Banca a stabilit un comision de risc de 0,22% aplicat soldului creditului, platibil lunar, in zilele de scadenta, pe toata perioada de derulare a contractului respectiv. Dupa cum se poate observa din analizarea planului de rambursare a creditului, ulterior implementarii OUG nr.50/2010 comisionul de risc a devenit comision de adminitrare (f.31-36).
Reclamantul sustine, iar parata nu a putut dovedi contrariul, ca la momentul incheierii Conventiei de credit i-a fost prezentat planul de rambursare in care este cuprins comisionul de risc, insa, ulterior, nu i-a fost comunicat actul aditional ce trebuia emis ca urmare a intrarii in vigoare a OUG nr.50/2010. In cursul anului 2010, la initiativa reclamantului a fost purtata o corespondenta cu reprezentantii paratei, corespondenta in cadrul careia aceasta a solicitat modificarea contractului de credit in sensul eliminarii clauzelor abuzive. Potrivit reclamantului, erau abuzive clauzele cuprinse la art.5 lit.a, art.5 lit.b, art.8.1 lit.a liniuta 2 si 3, art.8.1 lit.c, art.8.1 lit.d, art.10.1 si art.10.2 din Conditiile Generale, precum si cele cuprinse in art.3 lit.d si in art.5 lit.e sectiunea 3 pct.3.12 din Conditiile Speciale ale Conventiie de credit. Adresele reclamantului au fost inregistrate la V. SA R.-Sucursala Cluj sb nr.2278/03.08.2010 (f.133-136), nr.3006/16.09.2010 (f.139-143) si nr.4010/20.10.2010 (f.145-148) si au fost determinate de publicarea OUG nr.50/2010, reclamantul atentionand asupra faptului ca, in conformitate cu dispozitiile art.36 din OUG nr.50/2010, pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai comision de analiza dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensatie in cazul rambursarii anticipate, costuri aferente asigurarilor si, dupa caz, penalitati sau un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorului.
Dupa cum se poate observa, reclamantul a solicitat Bancii incetarea incasarii comisionului de rsic incepand cu data de 21.06.2010, data intrarii in vigoare a OUG nr.50/2010 si a atentionat institutia bancara ca, in termen de 90 zile de la data intrarii in vigoare a actului normativ indicat are obligatia de a incheia noi acte sau contracte aditionale la cele in vigoare din care sa fi eliminate comisioanele care nu fac obiectul ordonantei. Reclamantul a indicat in adresa inregistrata in data de 03.08.2010 noul sau domiciliu din Cluj-N., . in conditiile in care la data inciereii Conventiei de credit fusese indicat domiciliul acestuia din Timisoara (f.133-136).
Parata a formulat raspunsuri solicitarilor reclamantlui, comunicate in datele de 01.09.2010 (f.137-138) si de 15.10.2010 (f.144) la adresa indicata de acesta, insa nu i-au comunicat si actul aditional Conventiei de credit nr._/PC/17.01.2008. Potrivit pozitiei procesuale exprimate de catre reprezentantii paratei, comisionul de risc reglementat de art.5 lit.a reprezinta costul perceput de catre Banca si datorat de client in legaura cu administrarea riscurilor asumate de Banca prin punerea la dispozitie a creditului (f.137 si in intampinarea depusa la dosar).
In cazul de fata reclamantul a ales sa ramburseze anticipat creditul si, ca urmare, Banca a solicitat Oficiului de cadastru si Publicitate Imobiliara Cluj radierea dreptului de ipoteca inscris in CF_ N Cluj-N. asupra terenului cu nr.cad.6435/6 si in CF_ N Cluj-N. asupra terenului cu destinatia de drum cu nr.cad.6435/1 (f.149). In ceea ce priveste comisionul de risc mentionat la art.5 lit.a din Conventia de credit, numit ulterior comision de administrare, reclamantul a solicitat instantei sa constatate caracterul abuziv al clauzei, cu consecinta restituirii sumelor achitate cu acest titlu in perioada 31.07._12. La stabilirea acestei perioade reclamantul a tinut cont de data expedierii cererii de chemare in judecata ce formeza obiectul prezentului dosar, prin raportare la termenul de prescriptie si de data la care creditul acordat a fost rambursat anticipat.
Reclamantul are dreptul, in conditiile Legii nr.193/2000 sa formuleze o astfel de cerere de chemare in judecata, CJUE stabilind, prin Hotararile pronuntate in cauza Oceano Grupo Editorial SA vs Rocio Murciano Quintero, respectiv in cauza Pannon GSM Zrt. Vs. E. Sustikne G. ca instanta nationala este obligata sa examineze, din oficiu, caracterul abuziv al cauzelor contractuale care produc efecte fata de consumatori. In cazul de fata reclamantul are calitatea de consumator, astfel incat sunt aplicabile dispozitiile legii mentionate anterior. Pentru stabilirea acestei calitati nu are relevanta activitatea profesionala a clientului, asa cum s-a incercat sa se sugereze prin intrebarile formulate in interogatoriul luat reclamantului, ci serviciul prestat de catre Banca, asa cum prevede art.2 lit.b din Directiva 93/13/CE, preluat apoi in art.2 din Legea nr.193/2000.
In ceea ce priveste aplicabilitatea dispozitiilor OUG nr.50/2010, dupa cum se poate observa, reclamantul, in actiunea inregistrata, a mentionat ca dispozitiile actului normativ nu au incidenta in speta de fata. Dansul a facut referire la aceste dispozitii legale in cadrul notificarilor si adreselor inregistrate la Sucursala din Cluj-N. a paratei in cursul anului 2010, inainte de modificarea adusa art.95 din OUG nr.50/2010 prin Legea nr.288/2010. In motivarea actiunii ce formeaza obiectul prezentului dosar a mentionat doar ca Banca a eliminat comisionul de risc din contractele incheiate cu clientii sai pentru a fi in conformitate cu Directiva nr.2008/48/CE.
Cu toate ca, in cazul supus atentiei instantei, in graficul de rambursare a inceput sa se faca referire la comisionul de administrare in loc de comisionul de risc, in esenta este vorba despre aceeasi forma de protectie instituita de catre Banca in vederea garantarii rambursarii creditului acordat clientului sau.
In intampinarea depusa la dosar de catre parata se mentioneaza ca aprecierea caracterului abuziv al contractului nu poate privi pretul contractual, iar comisionul de risc prevazut de art.5 lit.a din Conventia de credit nr._/PC/17.01.2008 reprezinta o componenta a pretului creditului.
Potrivit art.4 alin.2 din Directiva 93/13 transpusa in art.6 alin.4 din Legea nr.193/2000 evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate . inteligibil. Aceasta inseamna ca nu este exclus controlul caracterului abuziv al clauzelor referitoare la obiectul contractului, fiind reglementata posibilitatea analizarii acestora in situatia in care nu sunt exprimate in mod clar si inteligibil. Mai mult decat atat, potrivit jurisprudentei CJUE (cauza C-484/08-Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid) dispozitiile art.4 alin.1 si ale art.8 din Directiva nr.93/13/CEE trebuie interpretate in sensul ca nu se opun unei reglementari care autorizeaza un control jurisdictional al caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind definirea obiectului principal al contractului chiar daca aceste clauze sunt redactate in mod clar si inteligibil.
In speta dedusa judecatii, art.5 lit.a din Conventia de credit nr._/PC/17.01.2008 a prevazut cu titulatura de comision de risc 0,22% aplicat la soldul creditului, platibil lunar, in zilele de scadenta, pe toata perioada de derulare a conventiei de credit. La art.3 din Conventie a fost mentionata dobanda anuala perceputa pentru punerea la dispozitie a creditului si care putea fi revizuita in cazul aparitiei unor schimbari semnificative pe piata monetara. Ca urmare, pentru punerea la dispozitie a creditului Banca a perceput doua costuri, fara ca distinctia dintre acestea sa fie exprimata clar si inteligibil. Pe de alta parte, in contractul incheiat intre parti nu au fost evidentiate functia si destinatia comisionului de risc, astfel incat orice consumator este pus . fata de Banca. In aceste conditii, instantei ii este permisa analizarea clauzei cuprinse in art.5 lit.a din perspectiva caracterului sau abuziv.
Potrivit art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000 o clauza este abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul consumatorului.
In cazul de fata clauzele privind comisionul de risc nu au fost negociate cu reclamantul. Acesta a avut, . a alege varianta de imprumut pentru care a optat in final, dintre formulele de creditare puse la dispozitie de Banca, referitoare la valuta in care s-a acordat imprumutul, la suma solicitata cu acest titlu sau la perioada de rambursare, insa aceste discutii nu reprezinta negocierea clauzelor contractuale. Sunt informari solicitate de un posibil viitor client ce au ca si rezultat luarea hotararii acestuia in ceea ce priveste solicitarea unui imprumut la o unitate bancara sau alta. Dupa luarea hotararii de catre client urmeaza etapa incheierii contractului de credit, etapa in care Banca a pus la dispozitia reclamantului documentele standardizate denumite conditii generale, respectiv conditii speciale, documente ce sunt utilizate in relatiile comerciale cu toti clientii Bancii. Aceste documente contin clauzele contractuale, printre care si pe cea referitoare la comisionul de risc si care nu a fost supusa negocierii reclamantului, ci doar semnarii de catre acesta. Simpla semnare a actelor respective nu echivaleaza cu o negociere libera, asa cum prevad dispozitiile art.1 alin.3, ale art.4 alin.1 si 6 din Legea nr.193/2000. Mai mult decat atat, incepand cu data de 03.08.2010 reclamantul a adus la cunostinta paratei ca se impune eliminarea acestei clauze referitoare la perceperea comisionului de risc.
Buna-credinta a Bancii nu trebuie analizata prin raportare la scopul urmarit de aceasta si anume acela al inregistrarii de profit ca urmare a activitatii comerciale desfasurate,asa cum s-a mentionat in intampinarea depusa la dosar. Buna-credinta trebuie analizata prin forta de negociere a partilor, iar consumatorul are o pozitie de inferioritate fata de profesionist in ceea ce priveste puterea de negociere.
Parata, sustine in intampinarea depusa la dosar, ca introducerea comisionului de risc a fost determinata de obligativitatea garantarii indeplinirii obligatiei de restituire a sumei imprumutate.
Instanta apreciaza ca prin introducerea si perceperea acestui comision de risc a fost creat un dezechilibru intre contraprestatiile partilor, contrar bunei credinte, in conditiile in care riscul contractului a fost acoperit prin constituirea unei garantii reale imobiliare, precum si prin incheierea unei polite de asigurare cesionata in favoarea bancii. Trebuie avut in vedere si faptul ca nici o clauza a contractului nu prevede obligatiile in care sumele depuse lunar cu titlul de comision de risc pot fi retinute de catre Banca si nici ce se intampla cu aceste sume in cazul in care riscul nu se produce pana la ajungerea contractului la termen ori in cazul rambursarii anticipate a imprumutului. Ca urmare, nu a fost prevazuta nici o obligatie corelativa a Bancii in conditiile in care conventia de credit cuprindea obligatia consumatorului de achitare a sumelor respective.
In aceste conditii, instanta apreciaza ca ne aflam in prezenta unei clauze abuzive in sensul art.4 alin.1 din legea nr.193/2000 in ceea ce priveste comisionul de risc cuprins in art.5 lit.a din Conventia de credit nr._/PC/17.01.2008 motiv pentru care se va constata nulitatea absoluta a respectivei clauze.
In consecinta, parata va fi obligata sa restituie in favoarea reclamantului sumele achitate in baza clauzei inserate la art.5 lit.a din Conventia de credit nr._/17.01.2008, in cuantum de 557,91 CHF, in echivalent in lei la cursul BNR din ziua platii. In temeiul OG nr.9/2000 si a OG nr.13/2011 la suma respectiva se va adauga dobanda legala calculata incepand cu data achitarii fiecarei sume cu acest titlu si pana la restituirea efectiva a debitului.
In temeiul art.453 NCPC parata va fi obligata la plata cheltuielilor de judecata in favoarea reclamantului, in cuantum de 3100 lei, reprezentand onorar avocatial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite actiunea civila precizata formulata de reclamantul B. O.-I., cu domiciliul procesual ales in Cluj-N., ., etj.I, jud.Cluj, la C..Av.C. Racasan in contradictoriu cu parata V. SA R., cu sediul procesual ales in Cluj-N., ., ., la SCA Nemeti & Partners si in consecinta:
-constata caracterul abuziv al clauzei cuprinse in art.5 lit.a din Conventia de credit nr._/17.01.2008, respectiv in art.3.5 din Conditiile generale si, in consecinta, constata nulitatea absoluta a caluzei referitoare la comisionul de risc;
-obliga parata sa restituie in favoarea reclamantului sumele achitate in baza clauzei inserate la art.5 lit.a din Conventia de credit nr._/17.01.2008, in cuantum de 557,91 CHF, in echivalent in lei la cursul BNR din ziua platii, suma la care se va adauga dobanda legala calculata incepand cu data achitarii fiecarei sume cu acest titlu si pana la restituirea efectiva a debitului.
Obliga parata la plata cheltuielilor de judecata in favoarea reclamantului, in cuantum de 3.100 lei.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica din 18 decembrie 2013.
JUDECATOR GREFIER
A. N. C.-M. D.
RED./DACT.-A.N/A.N
17.01.2014- 4 EX.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Somaţie de plată. Încheierea nr. 9145/2013. Judecătoria... → |
|---|
