Obligaţie de a face. Sentința nr. 5499/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5499/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 24685/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5499/2013
Ședința publică din data de 19.03.2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: I. G.
GREFIER: A.-M. F.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de către reclamantul R. C. A. în contradictoriu cu pârâta U. NAȚIONALĂ A PRACTICIENILOR DE INSOLVENȚĂ, având ca obiect obligație de a face.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12.03.2013, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei la data de 23.10.2012 sub numărul_, reclamantul A. R. C. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta U. NAȚIONALĂ A PRACTICIENILOR DE INSOLVENȚĂ, prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâta să îl declare promovat la examenul de admitere în profesie din data de 24.10.2009 în cadrul căruia acesta a fost discriminat prin neacordarea de către pârâtă a timpului suplimentar solicitat ca urmare a afecțiunilor medicale necontagioase de care suferea în acel moment; în subsidiar, să dispună restabilirea situației anterioare în sensul obligării pârâtei să-i administreze un examen de o oră cuprinzând ultimele 20 de întrebări cuprinse în oricare din grilele aferente examenului de admitere în profesie din data de 24.10.2009 și urmarea a cumulării obținut prin rezolvarea acestor grile să îl declare admis în profesie având statutul de practician de insolvență definitiv, conform regulamentului de admitere din data de 24.10.2009; obligarea pârâtei la plata de daune interese cu titlu de beneficiu nerealizat, la nivelul venitului mediu lunar al practicienilor de insolvență din cadrul UNPIR Filiala Cluj, ulterior faptei de discriminare urmare căreia nu a fost admis ca practician în insolvență la examenul de admitere în profesie din data de 24.10.2009 și până la data admiterii acestuia în profesie.
În motivare, a arătat, în esență, că la data de 09.10.2009 s-a înscris la examenul de admitere în profesia de practician în insolvență, la sediul Filialei UNPIR Cluj-N.. Prin adresa nr. 203/20.10.2009 a înregistrat la sediul filialei UNPIR Cluj o cerere prin care a solicitat, justificat cu motive medicale, condiții speciale de examinare, concret, acordarea unui timp suplimentar de ½ față de timpul normal de examinare. A mai arătat că în baza acelorași acte medicale atestând o . tulburări de concentrare, deteriorare cognitivă și slabă capacitate de concentrare a atenției cu rezultate slabe ca viteză, i s-a oferit beneficiu unul timp suplimentar de examinare în iunie 2009 cu ocazia susținerii examenului final de absolvire a cursului „Human Rights, Law, Theory and Practice” organizat de către London School of Economics and Political Science.
A mai arătat reclamantul că aceste afecțiuni medicale necontagioase au fost dobândite în urma unui grav accident rutier produs în data de 19.12.2003, soldat cu traumatisme serioase: stare comatoasă prelungită grad 3 Glasgow, datorită unui politraumatism cerebral cu focare multiple. A arătat că efectul programelor de recuperare este evidențiat de redobândirea în mare măsură a capacităților fizice și psihice astfel încât Comisia județeană de expertiză a capacității de muncă Cluj a constatat în luna aprilie 2007 că este apt de muncă, dar cu program parțial, pentru a-și proteja totuși sănătatea. Din toamna anului 2007 desfășoară cu succes activitatea de consilier ( cu normă parțială). Activitatea de practician în insolvență nu diferă mult de cea de consilier juridic, astfel încât a considerat că va putea practica această profesie.
A mai arătat că întrucât a presupus că s-ar putea ca, în condiții de stres, sub imperiul unei limitări temporale, viteza de reacție și capacitatea de concentrare nu sunt suficient de eficiente, a solicitat motivat timp suplimentar, dar Comisia de examinare numită pentru acel concurs nici măcar nu a binevoit să-i răspundă solicitării formulate în scris anterior datei stabilite pentru examen.
În continuare a arătat că în data de 24.10.2009 s-a prezentat în București, la examen și la întrebarea sa privitoare la solicitarea de timp suplimentar, i s-a răspuns că nimeni nu știa nimic de existența acelei adrese. Ulterior, în urma discuțiilor purtate cu Secretarul General A. F., acesta i-a comunicat verbal că nu se pune problema de acordare de timp suplimentar pentru că legea nu prevede așa ceva, deși i-a comunicat acestuia că rezolvarea acestei situații speciale este strict de competența Comisiei de Examinare stabilită pentru acel examen, ținând cont de legislația în vigoare referitoare la combaterea discriminării, respectiv Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare care reprezintă transpunerea în dreptul intern a Directivei Consiliului 2000/78/CE din data de 27.11.2000, care conform prevederilor art. 20 și art. 148 alin. 2 din Constituție face parte din dreptul intern.
A susținut examenul și cu toate că a fost victima situației mai sus descrise a acumulat 99 puncte din 200 posibile, iar baremul de promovare era de 120 de puncte. Aceste 99 puncte au fost acumulate în condițiile în care la ultimele 20 de întrebări a răspuns aleatoriu, pentru că nu i s-a acordat timp suplimentar.
A mai arătat că după aflarea rezultatelor a depus o contestație, înregistrată sub nr. 213/27.10.2009, prin care a solicitat comunicarea unui răspuns scris la cererea nr. 203, depusă la data de 20.10.2009, pentru a putea motiva contestarea rezultatelor la testare. Nu a primit nici un răspuns și în consecință a depus o motivare a contestației înregistrată sub nr. 220/09.11.2009. La data de 19.11.2009 a primit răspuns la ambele sesizări conținând același răspuns în sensul lipsei unei prevederi legale care să permită prelungirea timpului de examen. Reclamantul a susținut că această situație este incalificabilă, având în vedere că există o legislație concertată în România și U. Europeană referitoare la actele de combatere a discriminării, cum ar fi Directiva Consiliului 2000/78/CE din data de 24.11.2000, legislație pe care speră că numai UNPIR-ul nu o cunoaște.
În drept cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 20 art. 148 din Constituția României, Directiva Consiliului 2000/78/CE, art. 6 lit. d, art. 7 alin.1, 2, 3 din OG nr.137/31.08.2000 modificată, art. 2 lit. g din HG nr.1194/27.11.2001, modificată, privind Organizarea și funcționarea Consiliului Național de Combaterea Discriminării, Recomandarea R. (2004)5 adoptată la data de 12 mai 2004 la cea dea 114 sesiune a Comitetului de Miniștri din cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.
În dovedirea cererii s-au depus următoarele înscrisuri: hotărârea nr. 126/07.07.2010 pronunțată de către CNCD în soluționarea petiției nr._/04.12.2009(f. 7-21), corespondență electronică (f. 22-23).
Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, conform art. 27 din OG nr.137/2000.
Legal citat, pârâta a depus întâmpinare prin care au solicitat pe cale de excepție declinarea competenței de soluționare în favoarea Curții de Apel, iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată.
În susținerea excepției necompetenței materiale a arătat că potrivit art. 46 din OUG nr. 86/2006, privind organizarea activității practicienilor în insolvență, aprobată prin Legea nr. 254/2007 UNPIR este „persoană juridică de utilitate publică, autonomă și fără scop lucrativ, din care fac parte practicienii în insolvență, în condițiile stabilite de prezenta ordonanță. Sediul UNPIR se află în municipiul București”. Dispozițiile art. 47 din același act normativ prevăd că „UNPIR controlează și supraveghează activitatea practicienilor de insolvență, autoritatea acesteia se întinde pe întregul teritoriul al țării”.
Statutul de persoană juridică de utilitate publică este confirmat și de art. 1, art.3 și art.5 din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență ( act publicat în MO nr. 724/13.10.2011), UNPIR fiind o autoritate publică de nivel central, cu acoperire națională, organizând la nivel local propriile filiale.
Conform art. 3 pct.1 din C. proc. civilă, curțile de apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale.
Pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile art.2 alin. 1 lit. f din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, refuzul de soluționare a unei cereri referitoarea la un drept sau un interes legitim este asimilat actelor adminstrative unilaterale. Potrivit art. 10 alin.1 teza a II-a din Legea nr.554/2004, litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin legea organică nu se prevede altfel.
A mai arătat că față de împrejurarea în cauză, întrucât reclamantul a solicitat să se constate că UNPIR, ca și instituție centrală, i-a refuzat solicitarea de a-i acorda timp suplimentar în vederea susținerii examenului de primire în profesia de practician în insolvență, competența materială aparține în fond, curții de apel.
Pe fond, pârâta a arătat în esență că art. 53 lit. a din OUG nr.86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență stabilește examenul de admitere în profesie este organizat în mod unitar, la nivel național de către Consiliul național al UNPIR ( numit în continuare CNC). În virtutea acestei dispoziții, prin Decizia nr.7 din data de 04.07.2009, CNC a aprobat textul anunțului privind organizarea examenului de acces în profesie. În detaliile organizatorice se prevedea în mod expres că durata examenului este de 120 de minute. Aceste reguli erau cunoscute de către reclamant, astfel cum rezultă din cererea de înscriere la examen, semnată de către acesta, în care se declara expres că a luat la cunoștință de regulile de examen.
Derogarea de la regulile proprii poate fi aprobată exclusiv de către CNC în virtutea atributului său de organizator al examenului. Or, este evident faptul că reclamantul a avut posibilitatea să aducă la cunoștința UNPIR situația sa medicală specială încă de la momentul depunerii actelor de înscrierea la concurs, însă a ales să comunice acest fapt cu 4 zile înainte de concurs, punând astfel UNPIR în imposibilitatea practică de a acționa în timp real raportat la dispozițiile legale stricte privind organizarea examenului de admitere în profesie. Prin urmare, a mai arătat pârâta, lipsa de diligență cu care acesta a acționat nu este imputabilă pârâtei, în condițiile în care informațiile legate de examen erau cunoscute, sălile de examen erau închiriate pe un termen limitat, seriile participanților la examen erau cunoscute, etc.
A mai arătat pârâta că, trecând peste aspectele privind temeinicia sau netemeinicia refuzului UNPIR în acordarea unui timp suplimentar solicitat, a înțeles problema cu care se confruntă reclamantul și prin Decizia nr. 3/19.03.2010 precum și prin adresa nr. 593/10.05.2010 a hotărât ca în cazul în care dl. A. R. C. se va înscrie la un alt examen de dobândire a calității de practician în insolvență și se va acorda un timp suplimentar de examinare. Totodată s-a luat decizia ca în situația în care reclamantul se va prezenta la un alt examen, acesta să fie scutit de plata taxei de examinare. Reclamantul a luat cunoștință de soluția adoptată de către CNC în ceea ce îl privește, înscriindu-se la examenul organizat în luna octombrie 2010, însă nu s-a prezentat la examen, fiind declarat absent.
În fine, a arătat pârâta a arătat că în ceea ce privește cererea de primire în profesia de practician în insolvență, aceasta nu este întemeiată, nota obținută la examen fiind de 6,15 față de nota minimă de promovare care este 7. În ceea ce privește cererea de acordare a unei ore în vederea rezolvării ultimelor 20 de întrebări, a arătat că grilele respective au fost publicate pe site-ul UNPIR împreună cu răspunsurile, ori să i se acorde această posibilitate acum, după atâta timp ar reprezenta o discriminare față de ceilalți candidați. Referitor la solicitarea de-a fi obligată pârâta să achite daune interese cu titlu de beneficiu nerealizat, a arătat pârâta că se impune respingerea acesteia motivat de împrejurarea că solicitare pornește de la prezumția că reclamantul ar fi promovat examenul în anul 2009.
În drept, au invocat prevederile art. 115, OUG nr.86/2006, Legea nr.254/2007, Legea nr. 554/2004.
În probațiunea au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a anexat la dosar în copie: cerere înscriere reclamant (f.30), cerere acordare timp suplimentar (f.32), acte medicale (f.33-37), contestație (f38), contestația nr. 213/2009 (f.43-49), buletin de examinare (f.50), decizia nr. 7 a CNC (F.55-57).
Reclamantul a depus în data de 12.03.2013, prin serviciul registratură răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției necompetenției materiale a Judecătoriei Cluj-N., ca neîntemeiată, arătând că UNPIR nu este o autoritate publică ci o persoană juridică de utilitate publică autonomă.
Analizând actele si lucrările dosarului in soluționarea excepției necompetentei materiale a Judecătoriei Cluj-N., instanța retine următoarele:
Potrivit art. 137 alin. 1 C. proc. civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac de prisos, în tot sau numai în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Conform art. 46 din OUG nr. 86/2006, privind organizarea activității practicienilor în insolvență, aprobată prin Legea nr. 254/2007 UNPIR este „persoană juridică de utilitate publică, autonomă și fără scop lucrativ, din care fac parte practicienii în insolvență, în condițiile stabilite de prezenta ordonanță. Sediul UNPIR se află în municipiul București”. Dispozițiile art. 47 din același act normativ prevăd că „UNPIR controlează și supraveghează activitatea practicienilor de insolvență, autoritatea acesteia se întinde pe întregul teritoriul al țării”.
Statutul de persoană juridică de utilitate publică este confirmat și de art. 1, art.3 și art.5 din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență ( act publicat în MO nr. 724/13.10.2011), UNPIR fiind o autoritate publică de nivel central, cu acoperire națională, organizând la nivel local propriile filiale.
Conform art. 3 pct.1 din C. proc. civilă, curțile de apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale.
Pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile art.2 alin. 1 lit. f din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, refuzul de soluționare a unei cereri referitoarea la un drept sau un interes legitim este asimilat actelor administrative unilaterale. Potrivit art. 10 alin.1 teza a II-a din Legea nr.554/2004, litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin legea organică nu se prevede altfel.
Nici susținerea reclamantului în sensul că pârâta nu este autoritate publică ci persoană juridică de interes public autonomă, nu poate fi primită, față de prevederile art. 2 alin.1 lit. b din Legea nr.554/2004, conform cărora autoritate publică este orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică;
Față de aceste prevederi legale instanța constată că excepția invocată de către pârâtă este întemeiată, motiv pentru care o va admite, va declină competența de soluționare a prezentei cereri în favoarea Curții de Apel Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătorie CLuj-N., invocată de către pârâtă.
Declină competența de soluționare a prezentei cereri, formulate de către reclamantul R. C. A. domiciliat în Cluj-N., ., NR.43-45, ., ., jud. Cluj în contradictoriu cu U. Națională a Practicienilor de Insolvență cu sediul în București, ., . având ca obiect obligație de a face în favoarea Curții de Apel Cluj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.03.2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
I. GAGAADRIANA-M. F.
Red.Dact/I.G./5 ex/20.03.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1614/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9327/2013.... → |
|---|
