Plângere contravenţională. Hotărâre din 06-03-2013, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 29465/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR CIVIL NR._
Operator de date cu caracter personal 3185
ȘENTINȚA CIVILĂ NR. 4420/2013
Ședința publică din 6.03.2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: R. E. G.
GREFIER: A. M.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale înaintată de petentul M. V. H. împotriva intimatului M. C.-N. – Direcția Poliția Locală privind procesul-verbal de contravenție nr._ încheiat la data de 2.11.2012.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Se constată că la data de 26.02.2013 s-au depus din partea intimatului toate actele care au stat la baza emiterii procesului verbal contestat. (f. 11-15). De asemenea, se constată că la data de 06.03.2013 s-a depus din partea petentului o completare a plângerii cu acte în susținere ( f. 18-20)
Instanța, nefiind excepții de invocat și alte cereri în probațiune de formulat, în temeiul art. 167 alin.1 C.pr.civ. încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar. Declară închisă faza probatorie.
Instanța, în temeiul art.150 Cod.pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORIA
Asupra prezentei cauze civile,
Reține că în data 12.12.2012 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N. plângerea contravențională formulată de petentul M. V. H. împotriva intimatului M. C.-N. – Direcția Poliția Locală privind procesul-verbal de contravenție nr._ încheiat la data de 2.11.2012 prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea acestuia ca nelegal și netemeinic, precum și exonerarea sa de obligația de plată a amenzii.
Plângerea contravențională a fost motivată în fapt prin memoriul depus de către petent la data de 6.03.2013 prin care a solicitat în principal anularea procesului-verbal de constatare a contravenției ca nelegal și netemeinic.
În fapt, petentul a arătat că a fost amendată pe motiv că ar fi încălcat prevederile HCL nr.26/2010, însă la data întocmirii procesului-verbal de contravenție autoturismul cu nr. de înmatriculare CJ_ nu mai era în proprietatea sa, fiind vândut la data de 9.07.2012 către numita M. A..
În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr.2/2001.
Legal citat, intimatul M. C.-N. nu a depus întâmpinare și nu și-a trimis reprezentantul în fața instanței pentru a-și preciza poziția procesuală, depunând la dosar fotografiile și actele care au stat la baza emiterii procesului-verbal de contravenție atacat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție nr._ încheiat la data de 2.11.2012 de către M. C.-N. – Direcția Poliția Locală, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 200 lei, reținându-se că, în data de 18.07.2012 orele 10:39 pe domeniul public aparținând mun. C.-N., ., amenajat ca loc de parcare cu plată, proprietarul (utilizatorul) autoturismului cu nr. de înmatriculare CJ_ a încălcat prevederile art.10 lit. a din HCL nr.26/2010 respectiv a staționat fără a avea tichet sau abonament de parcare.
În drept, fapta petentului a fost încadrată în prevederile art. 10 lit. a) din HCL nr. 26/2010 și sancționată conform aceluiași text normativ.
Instanța reține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, precum și asupra încadrării juridice date acesteia, până la proba contrară ce incumbă petentului.
Instanța procedează, cu precădere, la analiza legalității procesului-verbal de contravenție contestat, observând respectarea cerințelor legale, a căror nesocotire se sancționează cu nulitatea absolută, ce poate fi invocată și din oficiu, de instanța de judecată.
Astfel, instanța reține că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase, prevederilor O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, care poate fi invocată și, din oficiu, de instanța de judecată, mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea/numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Observând procesul-verbal de contravenție, instanța constată că agentul constatator a făcut mențiunile cuvenite, în sensul mai-sus arătat, astfel că, în cauză, nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Mențiunile prevăzute de textul art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, altele decât cele la care face referire art. 17 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să fie cuprinse, în mod obligatoriu, în cuprinsul înscrisului contravenției, însă sancțiunea care intervine, în caz de neconformare, este nulitatea relativă și implicită, condiționată de o vătămare a cărei existență trebuie dovedită de către petent.
În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007, de admitere a recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007.
Instanța reține, totodată, că fapta contravențională, astfel cum a fost conturată și reținută de agentul de poliție, a fost în mod corespunzător încadrată, în drept, în dispozițiile art. 10 lit. a) din HCL nr. 26/2010 și sancționată conform aceluiași text normativ, amenda aplicată fiind stabilită la minimul special prevăzut de lege.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că petentul a susținut că la data constatării faptei autoturismul cu nr. de înmatriculare CJ_ nu se mai afla în posesia sa, depunând în acest sens contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu numita Miertoriu A..
Analizând copia contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 9.07.2012, se reține că obiect al contractului l-a format autoturismul marca BMW . limuzină, . identificare WBAPN3107OVH08152, neînmatriculat.
Pe de altă parte, în procesul-verbal s-a consemnat că autoturismul cu nr. de înmatriculare CJ_ a fost parcat necorespunzător.
Întrucât petentul nu a făcut dovada identității între autoturismul cu nr. de înmatriculare CJ_ și autoturismul marca BMW . limuzină, . identificare WBAPN3107OVH08152, neînmatriculat, ce a format obiect al contractului de vânzare-cumpărare, instanța apreciază că petentul nu a răsturnat prezumția de adevăr de care se bucură procesul-verbal de contravenție, întrucât nu a dovedit o stare de fapt contrară celei atestate de către agentul constatator în actul contravenției.
De asemenea, se apreciază de către instanță că procesul-verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, întrucât împrejurările comiterii faptei contravenționale reprezintă constatări personale (ex propriis sensibus) ale agentului constatator, până la proba contrară care incumbă petentului. Nu se poate spune că, în acest mod, s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
În realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină, cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră că una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, cum este și situația în cauza de față – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul-verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
Instanța apreciază că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt care constituie o limită rezonabilă în aplicarea prezumției.
Astfel, instanța reține situația de fapt astfel cum a fost consemnată în procesul-verbal, iar în drept fapta petentului întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. 10 lit. a) din HCL nr. 26/2010 și sancționata conform aceluiași text normativ.
Având în vedere că, în cauza de față, prin probele administrate în cauză nu rezultă o situație de fapt contrară celei atestate de agentul constatator în cuprinsul actului contravenției, petentul nereușind să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului-verbal, instanța constată că procesul-verbal de contravenție contestat este legal și temeinic.
Față de considerentele ce preced și în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petent și va menține procesul-verbal de contravenție contestat.
Văzând și dispozițiile art. 274 C.proc.civ., va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRUA CESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul M. V. H. domiciliat în mun. T., ., . împotriva intimatului M. C.-N. – Direcția Poliția Locală cu sediul în mun. C.-N., .-3, jud. C..
Menține în întregime dispozițiile procesului-verbal de contravenție nr._ încheiat la data de 2.11.2012 de către M. C.-N. – Direcția Poliția Locală, precum și sancțiunea aplicată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 6 martie 2013.
JUDECĂTOR GREFIER
R. E. G. A. M.
Red. 4 ex.-22.03.2013./R.E.G./R.E.G./
| ← Somaţie de plată. Hotărâre din 23-10-2013, Judecătoria... | Uzucapiune. Sentința nr. 9638/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
