Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 04-07-2013 în dosarul nr. 8183/211/2013
ROMANIA
JUDECĂTORIA C. - N.
C.-N., .. 2, cod postal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Operator Date cu Caracter Personal 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică din data de 04.07.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. P.
GREFIER: I. C.
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată de petentul N. S. în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. - DIRECTIA POLITIA LOCALA, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, față de lipsa părților, raportat la prevederile art. 104 alineatul 13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, aprobat prin H.C.S.M. nr. 387/2005, dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
Raportat la prevederile art. 238 alin. 1 N.C.P.C. instanța constată că prezenta cauză se află în stare de judecată.
Instanța, în baza art. 258 N.C.P.C. coroborat cu art. 255 N.C.P.C. încuviințează în probatoriu înscrisurile depuse la dosar și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, în temeiul art. 394 alin. 1 N.C.P.C. reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 02.04.2013, petentul N. S. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să se dispună în principal anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/26.03.2013 întocmit de intimatul M. C.-N. - DIRECTIA POLITIA LOCALA și exonerarea de plata amenzii stabilite și obligarea intimatului la repararea prejudiciului material cauzat, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În fapt, petentul a arătat că a fost încheiat un proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/26.03.2013, reținându-se că în data de 15.02.2013, a staționat neregulamentar cu autoturismul marca VW Polo, nr. de înmatriculare_, în zona de acțiune a indicatorului oprirea interzisă, blocând accesul din și înspre parcarea cu abonament de pe . .. 7.
Petentul a arătat că nu au fost respectate disp. art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 în ceea ce privește mențiunile referitoare la ocupație și locul de muncă și dipoz. art. 19 din O.G. nr. 2/2001 în ceea ce privește semnarea procesului-verbal de un martor asistent.
A mai precizat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu conține o descriere a faptei. De asemenea, i-a fost încălcat dreptul de a face obiecțiuni.
Petentul a mai arătat că nu a fost respectat tipul de formular de proces-verbal impus de art. 181 din H.G. nr. 1391/2006.
În ceea ce privește măsura tehnico-administrativă, de ridicare a autoturismului, petentul a apreciat că este nelegală, întrucât nu este cuprinsă în procesul-verbal contestat, și de asemenea poartă o dată anterioară procesului-verbal.
În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și O.U.G. nr. 195/2002.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar conform art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 modificată.
În probațiune s-au atașat în copie un set de înscrisuri (f. 10-13).
Intimatul, legal citat a depus întâmpinare (f. 19-22) prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal întocmit.
În fapt, intimatul a arătat că procesul-verbal de constatare a contravenției este temeinic întocmit, iar acest act de constatare face deplina dovadă a situației de fapt, până la proba contrară, sarcina probei conform art. 1169 C.civ. revenindu-i petiționarului și nu intimatului.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 115-118 C.proc.civ.
În probațiune s-a atașat în copie un set de înscrisuri (f. 23-34).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/26.03.2013, întocmit de intimatul M. C.-N. - DIRECTIA POLITIA LOCALA, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 300 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 108 alin. (1) lit. b, pct. 7 din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, sancționată de art. 100 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât în data de 15.02.2013, a staționat neregulamentar cu autoturismul marca VW Polo, nr. de înmatriculare_, în zona de acțiune a indicatorului oprirea interzisă, blocând accesul din și înspre parcarea cu abonament de pe . .. 7.
Urmare a constatării săvârșirii acestei contravenții, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 300 lei. De asemenea s-a dispus și ridicarea autoturismului petentului.
Plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001, modificată, fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N. la data de 02.04.2013.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității, ce poate fi invocată și de instanță din oficiu.
Instanța mai reține că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. art. 108 alin. (1) lit. b, pct. 7, privind circulația pe drumurile publice („(1) Savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contraventii atrage, pe langa sanctiunea amenzii, si aplicarea unui numar de puncte de penalizare, dupa cum urmeaza: b) 3 puncte de penalizare pentru savarsirea urmatoarelor fapte: 7. stationarea neregulamentara;”) sancționată de art. art. 100 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 („Amenda contraventionala prevazuta la alin. (1) - amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni - se aplica si conducatorului de autovehicul sau tramvai care savarseste o fapta pentru care se aplica 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b).”).
► Cu privire la susținerea petentului în sensul că agentul constatator nu a respectat disp. • art. 16 din O.G. nr. 2/2001 în ceea ce privește mențiunile referitoare la ocupație și locul de muncă și • dispoz. art. 19 din O.G. nr. 2/2001, în ceea ce privește semnarea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției de către un martor, instanța reține că ar putea atrage nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției doar în situația în care petentul ar face dovada vătămării astfel produse și a împrejurării că aceasta nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, aspecte ce nu au fost probate în cauză.
► În ceea ce privește susținerea petentului în sensul că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu conține o descriere a faptei, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, întrucât în cuprinsul acestuia fapta a fost descrisă.
► Relativ la susținerea petentului în sensul că i-a fost încălcat dreptul de a face obiecțiuni, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, întrucât disp. art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 nu sunt incidente în cauză, procesul-verbal fiind încheiat în lipsă.
► În ceea ce privește susținerea petentului în sensul că agentul constatator nu a respectat tipul de formular de proces-verbal impus de art. 181 din H.G. nr. 1391/2006, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, întrucât dispoz. legale anterior menționate nu au aplicabilitate în situația de față, fapta nefiind constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau a unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda alternativ cu sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Instanța reține că petentul, nu a solicitat administrarea niciunei probe în susținerea afirmațiilor sale și nici nu s-a prezentat la judecarea prezentei cauze, astfel că nu a reușit să facă dovada pozitivă a unei situații de fapt contrarii celei descrise în actul constatator al contravenției.
Instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 1169 Cod civil, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 167 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Totodată, instanța constată că, în acest sens, puterile sale sunt limitate de principiul disponibilității, aceasta neputând administra dovezi din oficiu în vederea dovedirii netemeiniciei celor constatate și, astfel, a inversării prezumției de veridicitate. Această sarcina este una exclusivă și îi aparține, potrivit art. 1169 cod civil doar petentului.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, rezultă că, în situația în care un petent nu solicită dovezi în sensul dovedirii netemeiniciei unui proces-verbal, instanța nu va putea solicita administrarea unor dovezi care să tindă la realizarea acestui demers, ci, odată constatată validitatea actului, trebuie să considere că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt conforme cu adevărul (cu realitatea celor întâmplate).
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată în minimul prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Prin urmare, instanța vamenține procesul-verbal contestat ca fiind legal și temeinic.
► În ceea ce privește caracterul nelegal al măsurii tehnico-administrative de ridicare a autoturismului, instanța constată următoarele:
În primul rând, instanța reține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, a fost întocmit ulterior operațiunii de ridicare a autoturismului petentului (15.02.2013 – f. 10), respectiv la data de 26.03.2013 (f. 13).
În al doilea rând, analizând procesului-verbal contestat, instanța constată că în cuprinsul acestuia nu s-a menționat măsura dispusă – respectiv ridicarea autoturismului, ca și temei al măsurii tehnico-administrative întreprinse la data de 15.02.2013, în conformitate cu disp. art. 180 alin. (1) H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea R.A.O.U.G. nr. 195/2002.
Ridicarea autovehiculului reprezintă o măsură tehnico-administrativă potrivit disp. art. 97 alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002, însă, ridicarea autovehiculului nu poate fi dispusă în mod singular, ca o sancțiune distinctă, ci numai dacă însoțește o sancțiune principală, potrivit art. 5 din O.G. nr. 2/2001 și art. 97 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2005.
Potrivit art. 180 alin. (1) H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea R.A.O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice procesul-verbal de constatare a contravenției … va cuprinde in mod obligatoriu măsura tehnico-administrativa dispusă.
Prin urmare singurul act prin care se pot dispune sancțiuni contravenționale sau alte măsuri este procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Având în vedere considerentele anterior menționate, instanța constată caracterul nelegal al măsurii tehnico-administrative de ridicare a autoturismului petentului.
Prin urmare va obliga intimatul la plata către petent a sumei de 415,40 lei reprezentând despăgubiri civile, pe temeiul răspunderii civile delictuale, conform art. 1357 N.C.Civ. raportat la art. 1373 N.C.Civ. ce reglementează răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, astfel că intimatul este dator a achita cu titlu de despăgubiri, taxa suportată de petent.
Instanța reține că dispoziția de ridicare a auto aparținând petentului a fost dispusă de agenții săi cu neobservarea dispozițiilor legale, chiar dacă contravaloarea taxei de ridicare a fost încasată de R.A.D.P. C.-N., în calitate de prestator al serviciilor de ridicare/depozitare auto din ordinul intimatului. Fapta intimatului de a dispune ridicarea auto petentului fără un fundament legal constituie delict civil și cauzând petentului un prejudiciu, cu consecința angajării răspunderii civile delictuale a intimatului și acoperirea integrală a prejudiciului încercat de petent.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 453 alin. (1) N.C.P.C., prevede că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. În prezenta cauză, nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, astfel că instanța va lua act de aceasta.
În ceea ce privește cheltuielile judiciare, art. 36 alin. (2) O.G. nr. 2/2001, prevede că în cazul în care plângerea a fost respinsă, petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat. Față de soluția de menținere a procesul-verbal contestat ca fiind legal și temeinic, instanța va obliga petentul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/26.03.2013 formulată de petentul N. S., C.N.P._, cu domiciliul în Florești, .. L, ., . în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. - DIRECTIA POLITIA LOCALA, cu sediul în C.-N., .-3, jud. C..
Menține procesul-verbal contestat ca fiind legal și temeinic.
Constată caracterul nelegal al măsurii tehnico-administrative de ridicare a autoturismului.
Obligă intimatul la plata către petent a sumei de 415,40 lei reprezentând despăgubiri civile.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Obligă petentul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de apel la Tribunalul C. în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.07.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. P.I. C.
Red./Dact./A.P./4 ex./08.07.2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
