Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 26933/211/2012
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3185
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică din 8 octombrie 2013
Instanța constituită din:
Judecător: C. R.
Grefier: A. R.
Pe rol se află pronunțarea asupra plângerii contravenționale formulată de petenta . în contradictoriu cu intimatul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE – AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – G. F. – SECȚIA CLUJ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, se constată că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 1.10.2013, când părțile prezente au pus concluzii pe fondul cauzei, conform încheierii de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă. De asemenea, se constată că, petenta a depus la dosar concluzii scrise.
INSTANȚA
Deliberand constata:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus la data de 19.11.2012, petenta . a solicitat în contradictoriu cu intimata G. F. – SECTIA JUDETULUI CLUJ, anularea procesului verbal de contravenție . nr._/3.11.2012 ca netemeinic și, în consecință, exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 9.000 lei și înlăturarea sancțiunilor complementare a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni și a confiscării sumei de 649 lei: în subsidiar în măsura în care se vor considera neîntemeiate pretențiile formulate în petitul principal înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul și înlăturarea sancțiunilor complementare a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni și a confiscării sumei de 649 lei.
În motivarea cererii s-a arătat că așa cum reiese din cuprinsul procesului verbal atacat, agenții constatatori au individualizat următoarea faptă: „în urma controlului operativ și inopinat efectuat în data de 3.11.2012 împreună cu organele IPJ Cluj la punctul de lucru al societății situat în Cluj-N., Piața Unirii nr. 19, jud. Cluj, a rezultat faptul că societatea nu a emis bonuri fiscale la aparatele de marcat electronic fiscale pentru suma totală de 649 lei”.
Procesul verbal atacat nu este temeinic întrucât agenții constatatori au reținut în sarcina petentei o faptă inexistentă. Astfel, la data și ora efectuării controlului, emisese bonuri fiscale pentru toate produsele vândute clienților petentei în ziua respectivă. Diferența (surplusul) de 649 lei dintre suma efectiv găsită în casele de marcat și suma înscrisă pe bonurile fiscale în ziua respectivă nu este reprezentată în nici un caz de contravaloarea unor produse vândute clienților petentei pentru care să nu se fi emis bonuri fiscale. Prin urmare, agenții constatatori în mod greșit au reținut în sarcina petentei o stare de fapt sancționată de textul legal, bazându-se exclusiv pe o prezumție de vinovăție în urma identificării sumei sus-menționate, fapt nepermis de lege. Agenții constatatori trebuiau să analizeze mai detaliat starea de fapt, înainte de o eventuală sancționare, pentru a determina dacă într-adevăr surplusul găsit era sau nu corespondentul unor produse vândute fără emiterea de bonuri fiscale. Simpla faptă de a deține o sumă de bani în casa de marcat fără a avea corespondent în bonurile fiscale emise nu constituie contravenție.
Or, acesta este și cazul de față. Dacă agenții constatatori ar fi desfășurat o cercetare mai detaliată, care să nu se rezume la aplicarea unei simple prezumții de vinovăție, ar fi descoperit că surplusul găsit în casa de marcat nu avea la bază nici o vânzare de produse „la negru”.
Astfel, agenții constatatori nu a întreprins nici măcar niște demersuri elementare, perfect posibile și plauzibile în scopul aflării adevărului. Aceștia au avut posibilitatea de a verifica următoarele surse de informații dar nu au făcut-o:- documentele care atestau cantitatea de marfă existentă în locația respectivă la începutul zilei;- inventarul mărfii la momentul controlului, pentru a determina ce cantitate de marfă s-a vândut din stocul inițial;- filmările video din locația respectivă, în care se observă, în cele mai mici amănunte, ce produse s-au vândut clienților în ziua respectivă, până la momentul controlului.
Dacă ar fi verificat aceste trei surse minimale de informații coroborate cu bonurile fiscale emise, ce puteau fi completate și cu alte surse de informații, cum ar fi depozițiile personalului care a lucrat în acea zi, agenții constatatori ar fi ajuns la concluzia că în speță petenta nu încălcase în nici un caz prevederile art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999.
Diferența (surplusul) de 649 lei dintre suma găsită în casele de marcat și suma înscrisă pe bonurile fiscale emise în ziua respectivă era reprezentată de bacșișul oferit de clienții petentei personalului din ziua respectivă, ca o mică atenție (donație/dar manual… art. 1011 alin. 4 din C.civ.) de recunoștință pentru modul în care fuseseră serviți. Este de notorietate faptul că în acest gen de activități de alimentație publică ho-re-ca (restaurante, baruri, cluburi etc) clienții obișnuiesc să lase personalului bacșiș, fiecare după posibilități, ceea ce s-a întâmplat și în cazul petentei. Nu este vina acesteia că legea nu o obligă să emită bonuri fiscale pentru bacșiș. Mai mult legea nici măcar nu impozitează/taxează bacșișul. Cu alte cuvinte bacșișul este în mod legal un venit nefiscalizat. Motivul pentru care suma respectivă se regăsea în casele de marcat este uzanța din cadrul locației respective, potrivit căreia personalul nu își ia asupra sa bacșișul imediat ce îl lasă clientul, ci doar la sfârșitul zilei, după centralizarea întregului bacșiș. Astfel, până este împărțit de personal, bacșișul lăsat de clienți este păstrat în casele de marcat, ceea ce nu creează nici un prejudiciu din moment ce petenta emite bonuri fiscale pentru absolut toate produsele vândute.
În subsidiar în eventualitatea în care s-ar reține de către instanță că susținerile și pretențiile petentei expuse mai sus nu sunt întemeiate, consideră că, raportat la reținerea existenței pretinsei contravenții de mai sus, trebuie avut în vedere principiul enunțat de art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, potrivit căruia „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/3.11.2012, petenta a fost sancționată de către agenții constatatori din cadrul Gărzii Financiare-Cluj cu amendă contravențională în cuantum de 9000 lei (f.4), aratandu-se ca „în urma controlului operativ și inopinat efectuat în data de 3.11.2012 împreună cu organele IPJ Cluj la punctul de lucru al societății situat în Cluj-N., Piața Unirii nr. 19, jud. Cluj, a rezultat faptul că societatea nu a emis bonuri fiscale la aparatele de marcat electronic fiscale pentru suma totală de 649 lei”.
Fapta a fost încadrata la art. 10 lit. b din OUG 28/1999.
Analizând, din oficiu, legalitatea procesului verbal de contravenție contestat, instanța constată că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001 prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție atacat, instanța constată că:
Petenta a fost sancționată contravențional cu amendă stabilită în cuantum total de 9000 lei pentru a săvârșirea faptei prevăzute de art.10 lit. b din OUG 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale care prevede:“Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni:
b) neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative”.
ART. 11 din actul normativ mai sus aratat prevede ca:
“b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h^1), i), j), l) și m) se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei”.
Din textul legal mai sus citat rezultă obligația societății petente de a utiliza aparatul de marcat si de a emite bonul fiscal pentru toate bunurile vandute, iar petenta a contestat starea de fapt retinuta de agentul constatator.
In nota explicativa al numitului F. R. de la fila 11 se mentioneaza ca suma gasita in casa de marcat poate reprezenta rest gresit din cauza aglomeratiei, numitul C. R. C. a mentionat ca probabil s-a dat rest gresit din cauza vizibilitatii reduse si ca bancnotele primite de la clienti erau lipite si ude (f.14), iar numitul Manzat A. B. a sustinut suma de 79 lei presupune bacsisul lasat de clienti (f.17).
Audiati in calitate de martori F. R. si Manzat A. B. (filele 52,53) martorul F. R. a aratat o alta varianta decat cea din nota explicativa.
Prin urmare, instanța constată că în mod corect a fost reținută contravenția în sarcina petentei, intrucat notele explicative si declaratiile de martori se coroboreaza cu situatia de fapt retinuta in procesul verbal contestat(f.4), rezultand in mod clar ca banii se aflau in casa de marcat la momentul controlului. Declaratiile martorilor, angajati ai petentei, ca suma de bani gasita in plus in casa de marcat reprezinta bacsis nu pot fi luata in seama, intrucat este elementar pentru cei care lucreaza in astfel de domeniu ca suma din casa de marcat corespunde cu sumele pentru care a fost emis bon fiscal, oricum fiind culpa petentei ca a angajat persoane neinstruite care nu realizeaza care sunt consecintele actiunilor lor.
Sancțiunea aplicată pentru această contravenție a fost aceea a amenzii în cuantum de 9000 lei, spre minimul prevazut de art. 11 din OUG 28/1999, iar instanța consideră că, raportat la dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, aceasta este proporțională gradului de pericol social al faptei reținute în sarcina petentei.
Față de considerentele enunțate anterior, instanța constată că plângerea contravențională formulată de petenta este neîntemeiată și, în consecință, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, urmează a o respinge si va menține procesul-verbal atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petenta ., cu sediul în Cluj-N., ., . în contradictoriu cu intimatul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE – AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – G. F. – SECȚIA CLUJ, cu sediul în Piața A. I. nr.19, jud. Cluj, ca neîntemeiată.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi 08.10.2013.
Judecător,Grefier,
C. R. A. R.
Red.RC/Dact. RC/AR
4 ex./10.01.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... → |
|---|
