Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 2039/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
CIVIL
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
Prezentul document conține date cu caracter pesonal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică din 10.09.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E.-E. P.
Grefier: A. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent C. A. și pe intimat M. C.-N. - DIRECTIA POLITIA LOCALA, având ca obiect plângere contravetionala
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Instanța, față de lipsa părților, lasă cauza la sfârșitul ședinței de judecată conform art. 104 (13) din Hot. 387/2005.
La apelul realizat la sfârșitul ședinței de judecată, se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care arată că petentul a depus la dosar cerere de amânare a cauzei, la data de 10.09.2013, pe parcursul ședinței de judecată, prin Serviciul Registratură.
Având în vedere că este al doilea termen de judecată la care martorul C. V. nu a fost prezentat în vederea audierii, instanța revine asupra administrării probei testimoniale și omite audierea martorului. În temeiul art. 150, socotindu-se lămurită, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată sub nr. de mai sus petentul C. A., a solicitat, în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – DIRECTIA POLITIA LOCALA, în principal, anularea procesului verbal de constatare a contravenției nr. 4558 /22.09.2011; restituirea de către RADP C.-N. a contravalorii deblocării autovehiculului; în subsidiar înlocuirea sancțiunii aplicate petentului cu măsura avertismentului.
MOTIVE:
În fapt, în data de 9.09.2011, în jurul orei 13,45, conducea autovehiculul personal marca Ford cu nr. de înmatriculare_ în mun. C.-N., pe .. S. M. cu direcția spre . Facultatea de Științe Politice. Menționează faptul că era răcit în acea perioadă, iar la începutul . început să aibă o puternică criză de tuse care îl împiedica să mai poată conduce automobilul cu atenție. Din acest motiv, a căutat un loc unde să poată staționa câteva minute până îi va trece criza de tuse, iar singurul loc disponibil era la intersecția . I. B.. După ce a oprit la intersecția sus menționată a coborât din mașină pentru că tușea în continuare. A procedat în acest mod pentru că așa a considerat că este corect și legal să procedeze, ceea ce consideră și în continuare.
După 2-3 minute în care intensitatea crizei de tuse scăzuse, un echipaj al RADP a apărut în zonă și a început să întocmească procesul verbal iar simultan să blocheze o roată a automobilului. Petentul se afla la 2-3 m de mașină, s-a apropiat de echipajul RADP și le-a explicat faptul că staționat acolo pentru că n u se simțea bine și că a avut o criză de tuse, fără a avea succes însă explicația sa.
În principal, solicită anularea procesului verbal sus-menționat pe motiv că nu respectă condițiile impuse de lege și pe cale de consecință anularea măsurii de sancționare a petentului deoarece:
În primul rând, la întocmirea procesului verbal de constatare a contravenției, la rubrica „fapta săvârșită” referentul M. O. indică „a încălcat prevederile HCL 149/2009. litera f nerespectarea dispozițiilor administratorului drumurilor comunicate prin indicatoare și/sau somație aplicată pe vehicul/autovehicul de către împuterniciții primarului din cadrul Poliției Locale. Accentuează faptul că nu este indicat articolul din HCL 149/2009 care a fost încălcat.
În al doilea rând, la rubrica „sancțiune”este indicat în procesul verbal art. 2 din HCL 149/2009, lit. f. Arată că art. 2 din HCL 149/2009 nu conține lit. f ci doar lit. a și b.
În al treilea rând, forma „Actului de constatare”, a „Procesului de blocare/ridicate a autovehiculului” și a „Procesului de deblocare/eliberare a autovehiculului” după care au fost realizate aceste acte în cazul de față nu corespunde cu modelele cuprinse în anexa HCL149/2009 așa cum apare ea publicată pe site-ul primăriei.
În subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului. Petentul a avut o conduită corectă până în prezent (acest lucru poate fi probat prin depunerea la dosarul cauzei a unui cazier contravențional), astfel că i se poate aplica o sancțiune mai ușoară, în speță avertismentul.
În plus solicită instanței impunerea restituirii sumei de 100 RON, contravaloarea taxei de deblocare plătită RADP C.-N..
Analizand actele si lucrarile dosarului se retin in fapt urmatoarele:
Prin procesul verbal mentionat mai sus petentul a fost sanctionat contraventional pentru savarsirea contraventiei prev de art.2 lit.f din HCL nr.149/2009 constand in aceea ca nu a respectat dispozitiile administratorului drumurilor, comunicate prin indicatoare si/sau somatie aplicata pe vehicul de catre imputernicitii primarului din cadrul Politiei Locale.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând procesul-verbal de constatare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța consideră că, în vederea justei soluționări a cauzei, trebuie să facă o distincție între neregularitățile unui act juridic care sunt ocrotite în mod expres sub sancțiunea nulității și cele pentru care legea nu stabilește în mod expres o astfel de sancțiune.
Si aceasta intrucat, in primul rand, în procedeul verificării legalității unui act juridic, judecătorul nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de petent în cererea sa, ci fiind sesizat cu analiza legalității actului, trebuie să aibe în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către acesta din oficiu. În al doilea rând, dacă judecătorului nu i-ar fi permis să verifice legalitatea actului atât din punct de vedere al nulităților exprese, cât și a celor virtuale, s-ar putea ajunge la situația în care un act juridic nelegal întocmit să rămână în vigoare.
Dacă în cercetarea legalității unui act juridic, judecătorul învestit în acest sens ar fi obligat să respecte întru-totul principiul disponibilității fără a avea posibilitatea de a verifica alte aspecte decât cele sesizate de petent în cererea sa, ar putea ajunge la situația în care, deși constată prin propriile verificări, că actul este nul, în lipsa unei solicitări exprese în acest sens în conținutul cererii de chemare în judecată, ar trebui, limitându-se doar la cele invocate de petent, să-i respingă acțiunea și să păstreze un act nevalabil întocmit.
Tocmai pentru evitarea unor astfel de consecințe nedorite pe plan procesual, legiuitorul a creat cele două tipuri de sancțiuni, respectiv nulitatea absolută și relativă, diferența dintre cele două constituind faptul că prima poate fi invocată de orice persoană, inclusiv de judecător cu ocazia judecării unei acțiuni în care este sesizat cu verificarea legalității unui act.
Prin urmare, în opinia instanței, în momentul în care aceasta este sesizată cu verificarea legalității unui act juridic, - în vederea evitării păstrării în circuitul juridic a unui act ilegal - trebuie să-l analizeze, având în vedere toate condițiile de valabilitate ale acestuia, așa cum au fost stabilite de textele legale în vigoare în momentul întocmirii lui, indiferent dacă condițiile ad validitatem de fond și/sau de formă sunt sau nu stabilite sub sancțiunea nulității exprese și absolute sau virtuale și relative.
În concret, acest demers înseamnă verificarea nu numai a acelor aspecte de nelegalitate care au fost invocate de petent în cererea sa, ci și a acelora care au fost omise, dar care sunt stabilite sub sancțiunea nulității exprese și absolute, putând fi, astfel, invocate și constatate din oficiu de către judecător.
Totodată, acest demers înseamnă și faptul că, în situația în care un petent nu indică în conținutul cererii sale vreo cauză de nelegalitate, judecătorul nu va fi legat de principiul disponibilității în ceea ce privește temeiurile de drept ale cererii, ci mai mult, fiind învestit prin cerere cu soluționarea legalității actului, va fi obligat să verifice respectarea acelor dispoziții legale care sunt ocrotite sub sancțiunea nulității exprese și absolute.
Prin urmare, aplicând cele arătate mai sus la cerererea formulată de petentul din cauza de față, instanța constată că acesta a invocat ca și motiv de nelegalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției faptul ca nu sunt respectate disp. OG nr. 2/2001 in sensul ca nu s-a indicatin cuprinsul procesului verbal articolul care priveste contraventia iar nota de constatare si Procesul de blocare/ridicare a autovehiculului nu corespund modelelor afisate pe site-ul primariei.
Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, instituie cadrul general de constatare și sancționare a contravențiilor. Prin dispozițiile specifice pe care le cuprinde, acest act normativ reglementează modul de întocmire a procesului-verbal de constatare a contravențiilor, cu precizarea mențiunilor obligatorii pe care trebuie să le cuprindă, persoanele ce pot avea calitatea de agent constatator, ca reprezentanți ai autorităților publice abilitate prin lege să constate și să sancționeze contravențiile, condițiile în care poate fi contestat procesul-verbal de constatare a contravenției, că și regimul general al sancțiunilor contravenționale, al aplicării și executării acestora.
In art. 16 alin. (1) din acest act normativ sunt enumerate datele pe care trebuie sa le cuprindă în mod obligatoriu procesul-verbal de constare a contravenției, iar la alin. (11), (5)si (6) ale aceluiași articol au fost prevăzute datele ce trebuie sa mai fie menționate în cazul contravenientilor cetățeni străini, persoane fără cetățenie sau cetățeni români cu domiciliul în strainatate, al contravenienților minori, precum și în situația în care contravenientul este o persoană juridică.
Sub aspectul temeiniciei, procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 1169 Cod civil, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 167 Cod procedura civila, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Totodată, instanța constată că, în acest sens, puterile sale sunt limitate de principiul disponibilității, aceasta neputând administra dovezi din oficiu în vederea dovedirii netemeiniciei celor constatate și, astfel, a inversării prezumției de veridicitate. Această sarcina este una exclusivă și îi aparține, potrivit art. 1169 cod civil doar petentului.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, rezultă că, în situația în care un petent nu solicită dovezi în sensul dovedirii netemeiniciei unui proces-verbal, instanța nu va putea solicita administrarea unor dovezi care să tindă la realizarea acestui demers, ci, odată constatată validitatea actului, trebuie să considere că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt conforme cu adevărul (cu realitatea celor întâmplate).
Instanța retine, astfel, că prezumția de veridicitate a procesului-verbal rămâne în ființa, deoarece din probele depuse la dosarul cauzei nu rezultă o situație contrară celor reținute în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției.
Văzând si dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată ca atare prin lege, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului întrunește elementul material necesar pentru a califica fapta drept contravenție, întrucât, așa cum rezultă din întregul material probator administrat în cauză.
Prin urmare, întrucât petentul nu a făcut dovada unei situații contrarii actului de sancționare,vazand si regula „onus probandi incumbit actori”, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea acestuia ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge plangerea formulata de petentul C. A. cu domic. in T.,.. 2,jud.C. impotriva procesului verbal de contraventie nr._ incheiat la data de 22.09.2011 de intimatul M. C.-N.,Directia Politia Locala cu sediul in C.-N., .-3, jud. C.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 10.09..2013.
P. GREFIER
E. E. P. A. D.
| ← Somaţie de plată. Hotărâre din 13-02-2013, Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
