Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 13876/1748/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 2-4, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ nr._/2013
Ședința Publică din 25 septembrie 2013
INSTANȚA constituită din:
PREȘEDINTE: S. F. C.
GREFIER: O. C. E.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulate de către petentul I. A. în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale S.A..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că martora D. C. nu s-a prezentat.
Instanța constată că prin înscrisul depus la data de 30.07.2013 petentul a invocat excepția necompetenței teritoriale raportat la prevederile art.32 alin.2 din OG nr.2/2001, excepție pe care instanța o va respinge având în vedere prevederile art. XXIII din Legea nr.2/2013 fiind sesizată conform acestor dispoziții legale cu caracter special și de imediată aplicare. Mai mult, petentul nu a invocat excepția la prima zi de înfățișare conform dispozițiilor art. 159¹ alin.2 C.pr.civ.
În ceea ce privește excepția prescripției răspunderii contravenționale, invocată prin același înscris depus de petent, instanța urmează a califica aceasta ca fiind o apărare de fond și va ține seama de aceasta odată cu soluționarea pe fond a cauzei.
Instanța încuviințează, în temeiul articolului 167 Cod procedura civila proba cu înscrisurile depuse la dosar, constata încheiată faza probatorie și reține plângerea contravențională pentru soluționare.
JUDECĂTORIA
Reține că prin plângerea contravențională formulată la data de 03.05.2012 înregistrată sub dosar civil nr._/211/2012 petentul I. A. a solicitat în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE S.A. anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/10.04.2012 și exonerarea de la plata amenzii aplicate.
În motivare, petentul a arătat că în lumina jurisprudenței CEDO, contravențiile referitoare la circulația pe drumurile publice sunt încadrate în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 CEDO. În jurisprudența sa Curtea a considerat că normele juridice ce sancționează astfel de fapte au caracter general și urmăresc un scop preventiv și represiv, criterii suficiente pentru a demonstra că fapta are în sensul art. 6 caracter penal (cauza Maszini c România, 2006, Eanady c .Slovacia, Ziliberberg c M.).În consecință, prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute de acest articol, printre care lipsa pericolului social și înlesnirile oferite de codul penal. A indicat definiția infracțiunii conform art. 17 C.pen, arătând și opinia doctrinei privind infracțiunea continuă. În cazul de față, prin notificarea agentului constatator se produce intervenția forței contrare, iar prin contravențiile ulterioare i se creează o situația mai grea decât cea prevăzută de legea penală, fiind ținut la mai multe amenzi pentru aceeași faptă. În dreptul penal românesc cumulul aritmetic al amenzilor este prevăzut doar în cazuri extreme, astfel că dacă s-ar alege cumulul de amenzi contravenționale i s-ar crea o situație mult mai dificilă. Una dintre trăsăturile esențiale ale contravenției este existența pericolului social. În speță, organul judiciar nu a analizat gradul de pericol social. Suma primită de C. ca valoare de despăgubire reprezintă contravaloarea unei roviniete pe 12 luni. În acest sens sunt prevederile art. 8 alin.3 din OG nr.15/2002. S-ar putea trage concluzia că tariful de despăgubire reprezintă contravaloarea unei roviniete pe 12 luni care odată achitat reprezintă valoarea unei roviniete valabile. Or, comportamentul C. este abuziv întrucât percepe tariful de despăgubire la fiecare nouă contravenție. În consecință, prin această situație se creează o situație foarte dificilă pentru contravenient, disproporționată față de pericolul social generat. Procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută și din prisma prevederilor art. 17 din OG nr.2/2001 întrucât acesta are semnătura electronică a agentului constatator, neputând fi invocate prevederile Legii nr.445/2001. Mai mult, persoana care trebuia sancționată trebuia să fie făptuitorul care a circulat pe drumurile publice fără a fi achitat tariful de rovinietă. Or, petentul a înstrăinat autovehiculul.
În drept –sau invocat OG nr.2/2001, Legea nr.455/2001, OG nr.15/2002.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Prin Sentința civilă nr._/31.10.2012 pronunțată în dosarul civil nr._/211/2012 Judecătoria Cluj-N. a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Dosarul s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr._ .
La data de 06.02.2013 intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării plângerii, iar pe fond a solicitat respingerea acesteia.
În motivare, cu privire la excepția tardivității intimata a invocat prevederile art. 31 din OG nr.2/2001 plângerea nefiind formulată în 15 zile, întrucât procesul-verbal de contravenție s-a comunicat la data de 23.04.2012, iar plângerea s-a înregistrat la Judecătoria Cornetu la data de 13.11.2012. Pe fondul cauzei, a arătat intimata că din 01.07.2002 s-a introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante, de masa totală maximă autorizată și de numărul de axă, după caz. Procesul-verbal întrunește toate condițiile prevăzute de OG nr.15/2002 coroborat cu OG nr.2/2001. Procesul-verbal de constatare a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR, iar utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a M.A.I., Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor. Petentul a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta fapt pentru care i s-a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege pentru contravenția săvârșită.
În drept s-au invocat OG nr.2/2001, OG nr.15/2002, ordin 769/2010. A solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Prin Încheierea civilă din 11.03.2013 Judecătoria Cornetu a scos cauza de pe rolul Judecătoriei Cornetu, iar în temeiul art.23 alin.4 raportat la art. 3 din Legea nr.2/2012 a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Cluj-N..
Dosarul nr._ s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 24.04.2013.
Prin încheierea din ședința publică din 12.06.2013 instanța a respins excepția tardivității formulării plângerii.
Prin notele depuse la data de 30.07.2013 petentul a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-N. și excepția prescripției răspunderii contravenționale.
Cu privire la excepția necompetenței teritoriale a invocat prevederile art. 32 din OG nr.2/2001 care au caracter imperativ și prioritate față de prevederile Codului de procedură civilă. A mai arătat că declinarea către Judecătoria Cluj-N. este o interpretare eronată a dispozițiilor legale, respectiv ale art. III din Legea nr.2/2013, iar art. XXIII alin.1 din aceeași lege este inaplicabil în speță. Cu privire la excepția prescripției răspunderii contravenționale, a arătat petentul că această excepție este de ordine publică și poate fi invocată în orice stadiu al procesului, chiar și în fața instanței de recurs. Instanța învestită cu soluționarea plângerii trebuie să analizeze conform art. 34 din OG nr.2/2001 legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție. Până la adoptarea art. 15 alin.2 din Constituția României (după revizuirea din 2003) noțiunea de lege contravențională mai favorabilă era utilizată în sensul de a desemna instituția reglementată de art. 12 din OG nr.2/2001. După adoptarea noii legi fundamentale, sintagma are un sens mai larg, astfel că prin lege contravențională mai favorabilă se înțelege orice dispoziție cu caracter contravențional, cuprinsă în legi sau decrete, intervenită ulterior săvârșirii contravenției și până la judecarea definitivă a plângerii contravenționale și care prin efecte conduce la crearea unei situații mai ușoare pentru făptuitor. Excepția de la principiul neretroactivității legii înscrisă în art. 15 alin.2 din Constituție privește numai legi contravenționale de drept material, normele de procedură fiind guvernate de principiul aplicării imediate a legii noi. Aplicarea legii contravenționale mai favorabile poate primi cel puțin 2 justificări. Pe de o parte, legea nouă este expresia politicii actuale de apărare socială, astfel că ea trebuie aplicată, în măsura în care nu este mai gravă și nu contravine principiului nerectroactivității legii. Pe de altă parte, statul nu are interes să sancționeze anumite fapte săvârșite sub imperiul legii vechi mai sever decât prevede legea nouă, în vigoare la data judecării lor. Spre deosebire de art. 12 din OG nr.2/2001 care prevede ca și criterii dezincriminarea faptei și sancțiunea mai ușoară, art. 15 alin.2 din Constituție nu face distincție. Ca urmare pot exista și alte criterii de stabilire a caracterului favorabil al unei legi contravenționale, precum modificarea modului de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc. Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl constituie modificarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale. A apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu prin raportare la următoarele condiții: existența unei succesiuni de legi intervenită între comiterea contravenției și momentul judecării definitive a plângerii contravenționale (OG nr.15/2002 la momentul săvârșirii contravenției și OG nr.15/2002 modificată la data de 27.07.2012 prin Legea nr.144/2012); ambele legi succesive incriminează fapta comisă; legile succesive conțin condiții diferite de angajare a răspunderii contravenționale (OG nr.15/2002 la data comiterii faptei nu prevedea un termen de prescripție a răspunderii contravenționale, iar în forma actuală se prevede un termen de prescripție de 30 de zile). Natura juridică a acestui termen rezultă din interpretarea coroborată a art. 9 alin.3 din OG nr.15/2002 coroborat cu art. 13 alin.1 din OG nr.2/2001, ambele texte impunând un termen imperativ înăuntrul căruia trebuie aplicată sancțiunea contravențională. Consecința nerespectării acestui termen este constatarea prescripției răspunderii contravenționale. Aceste texte legale conțin norme de drept material și nu procesual, modificându-se astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale, iar nerespectarea acestui termen atrage nelegalitatea procesului verbal întocmit. A concluzionat petentul că OG nr.15/2002 modificată prin Legea nr.144/2012 care prin art. 9 alin.3 a prevăzut un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general, atenuează condițiile de angajare a răspunderii contravenționale și reprezintă o lege favorabilă care în virtutea art. 15 alin.2 din Constituție se aplică în mod retroactiv. Întrucât de la data constatării faptei și până la data întocmirii procesului-verbal de contravenție au trecut mai mult de 30 de zile răspunderea sa contravențională este prescrisă.
În drept s-au invocat art. 9 alin.3 din OG nr.15/2002, OG nr.15/2002, Legea nr.144/2012, art.15 alin.2 din Constituție, art. 18 din Decretul nr.167/1958, art. 34 din OG nr.2/2001.
În probațiune, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/10.04.2012, ora 11,21, încheiat de agent constatator C. G. Sepanschi din cadrul C. S.A- C. a fost sancționat petentul I. A. cu amendă în sumă de 250 lei, întrucât s-a constatat că la data de 15.12.2011, ora 01,43, locul Autostrada-A2 Km 12+450 mp, Glina, jud. Ilfov, vehiculul categoria A, cu număr de înmatriculare_, aparținând lui I. A., cu domiciliul în ., ., a circulat fără a deține rovinieta valabilă. Proba se face cu foto.
Fapta a fost încadrată în prevederile art. 8 alin.1 din OG nr.15/2002 și sancționată conform art. 8 alin.2 din OG nr.15/2002 cu amendă în funcție de tipul de vehicul, potrivit anexei 2 din OG nr.2/2001 (pentru autoturisme de la 250 lei la 500 lei).
Procesul-verbal a fost încheiat în lipsa contravenientului sau a martorilor, întrucât constatarea contravenției a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei- SIEGMCR, conform prevederilor art.9 alin.2 și 3 din OG nr.15/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul-verbal de contravenție a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr.455/2011 și HG nr.1259/2001 de către C. G. Sepanschi conform cu certificatul nr._03015479 din data de 10.08.2012 emis de Certsign SA-furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii (f.7, dosar_/211/2013).
Procesul-verbal de contravenție a fost comunicat la data de 24.04.2012, iar împotriva acestuia a formulat petentul la data de 03.05.2012 cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din OG nr.2/2001 prezenta plângere contravențională, urmând ca în temeiul art. 34 din OG nr.2/2001 instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție.
Sub aspectul legalității procesului-verbal de contravenție, instanța reține că petentul a susținut că au fost încălcate prevederile art. 16 alin.1 coroborat cu prevederile art. 17 din OG nr.2/2001, respectiv procesul-verbal de contravenție nu este semnat de agentul constatator, sancțiunea fiind nulitatea absolută.
Analizând aceste susțineri raportat la modalitatea în care s-a încheiat procesul-verbal de contravenție, instanța reține că în materia contravențiilor privind rovinieta, art. 9 alin.2 și 3 din OG nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare (astfel cum era în vigoare la data săvârșirii și constatării faptei) prevede că “ începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”, iar “în cazurile prevăzute la alin. (2) procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini.”
Totodată, art. 1 lit. n din OG nr.15/2002 definește noțiunea de „sistem informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei - sistemul informatic ce permite achitarea tarifului de utilizare prin mijloace informatice, gestiunea datelor privind vehiculele cu drept de utilizare, monitorizarea și controlul achitării tarifului de utilizare, denumit în continuare SIEGMCR.”
Prin urmare, OG nr.15/2002 permite controlul existenței rovinietei printr-un sistem informatic special, constatarea contravențiilor constând în circulația pe drumurile publice fără a avea rovinietă putând fi realizată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat, fără să fie necesară prezența contravenientului.
Lipsa semnăturii olografe a agentului constatator de pe un astfel de proces-verbal, în condițiile în care procesul-verbal de contravenție este emis într-un sistem informatic cu aplicarea unei semnături electronice generate conform Legii nr.445/2001, este o interpretare restrictivă și neconformă realității celor prevăzute de OG nr.2/2001.
Articolul 17 din OG nr.2/2001 nu se referă la semnătura „olografă” a agentului constatator, ci face referire la semnătură.
Or, prin Legea nr. 455/2001 legiuitorul a reglementat semnătura electronică, aceasta fiind definită ca „date în formă electronica, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în forma electronica și care servesc ca metoda de identificare”- art. 4 pct.3.
Din cuprinsul legii instanța reține că aceasta indică care este regimul juridic al înscrisurilor în formă electronică (Cap.2), definite ca „o colecție de date în forma electronica între care exista relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar”.
Problema juridică invocată antamează valabilitatea unui proces-verbal care în sine ar reprezenta un înscris în formă electronică având atașată o semnătură electronică și care poate fi citit prin intermediul unui program informatic și valabilitatea unui proces-verbal care pentru a fi citit de o persoană care nu deține sistemul informatic de citire este transpus într-un înscris convențional (pe hârtie).
Instanța apreciază că problema juridică invocată este falsă, întrucât procesul-verbal de contravenție generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr.544/2001 este valabil ca și înscris în condițiile acestei legi. Având în vedere că persoanele sancționate nu dețin un sistem informatic pentru a li se comunica procesul-verbal în format electronic, acestea sunt transpuse pe hârtie și aduse la cunoștința persoanei sancționate prin poștă.
Acest aspect nu conduce la concluzia că respectivul proces-verbal de contravenție nu poartă semnătura agentului constatator și ca atare nu ar fi valabil.
Or, întrucât OG nr.15/2002 prevede posibilitatea controlului și emiterii unor procese-verbale pe baza constatării cu ajutorul unor mijloace tehnice a contravenției, și întrucât OG nr.2/2001 nu face distincție în ceea ce privește tipul semnăturii agentului constatator, rolul semnăturii fiind acela de a certifica faptul că agentul constatator și-a însușit actul constatator, fiind responsabil de încheierea acestuia, instanța apreciază că aplicarea unei semnături electronice procesului-verbal de contravenție nu conduce la constatarea nulității absolute a procesului-verbal, în condițiile în care semnătura electronică este unică, fiind asociată unei persoane fizice sau juridice determinate.
Ca urmare, din perspectiva legalității procesului- verbal instanța reține că au fost respectate prevederile legale.
În ceea ce privește aplicarea legii contravenționale mai favorabile raportat la modificarea OG nr.15/2002 prin Legea nr.144/2012 publicată în Monitorul Oficial nr.509/24.07.2012, instanța reține că art. 8 alin.1 a primit următorul conținut: Fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă, iar art. 9 alin.3 a primit următorul conținut: În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)
.Petentul a invocat incidența dispozițiilor art. 9 alin.3 din OG nr.15/2002 solicitând aplicarea legii contravenționale mai favorabile conform art. 15 alin. 2 din Constituție și prin urmare constatarea intervenirii prescripției răspunderii contravenționale.
La data constatării faptei și încheierii procesului-verbal de contravenție, art. 8 alin.1 din OG nr.15/2002 prevedea că Fapta de a circula fara a detine rovinieta valabila constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda,iar potrivit art.9 alin.3 În cazurile prevăzute la alin. (2) procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini.
Comparând cuprinsul textelor art. 9 alin.3 instanța constată că prin Legea nr.144/2012 s-a introdus un termen de 30 de zile pentru întocmirea procesului-verbal de contravenție și ca atare pentru aplicarea sancțiunii contravenționale, termen care se calculează de la data constatării contravenției și nu de la data săvârșirii faptei.
Prin urmare, pentru a se aplica acest text legal este necesar a se stabili noțiunea de „constatare a faptei”, câtă vreme contravenția se săvârșește prin circulația ( cu autovehiculul pe drumurile naționale) fără a deține rovinietă valabilă, acțiune care presupune continuitate în timp, momentul săvârșirii faptei fiind diferit de momentul constatării faptei.
Cu toate că autovehiculul petentului a fost surprins în trafic de mijlocul tehnic la data de 15.12.2011, constatarea faptei contravenționale s-a făcut la data de 02.04.2012, ora 14:47 când s-a făcut verificarea bazei de date privind plata rovinietei, sens în care s-a constatat că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ nu s-a regăsit în baza de date în care sunt conținute toate rovinietele valide la data înregistrării contravenției, respectiv 15.12.2011, ora 01:43 (f.22 dosar_/211/2012).
Odată constatată fapta contravențională la data de 02.04.2012 procesul-verbal de contravenție a fost încheiat la data de 10.04.2012, deci atât în termenul de 6 luni prevăzut de art. 13 din OG nr.2/2001 (de la data săvârșirii faptei, iar în cazul contravențiilor continue de la data constatării faptei), cât și în termenul de 30 de zile astfel cum s-a modificat art. 9 alin.3 din OG nr.15/2002.
În concluzie, instanța reține că răspunderea contravențională a petentului nu s-a prescris, procesul-verbal de contravenție fiind legal încheiat.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal instanța constată că petentul a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea faptei, întrucât a vândut autovehiculul la data de 12.09.2011 numitei C. D. Hannauma (f.8 dosar nr._/211/2012)
Asupra acestor susțineri, instanța reține că petentul a fost sancționat conform art. 8 alin.1 din OG nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 8 alin.2 din același act normativ.
Potrivit art. 8 alin.1 din OG nr.15/2002( în vigoare la data săvârșirii și constatării faptei) fapta de a circula fara a detine rovinieta valabila constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda.
Din cuprinsul dispozițiilor OG nr.15/2002 instanța reține că potrivit art. 1 alin.2 „începând cu data de 1 iulie 2002 se introduce tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, denumit în continuare tarif de utilizare, aplicat tuturor utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România si structurat in funcție de perioada de parcurs si de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totala maxima autorizata (MTMA) si de numărul de axe, după caz”, iar noțiunea de „utilizatori” este definită de art. 1 alin.1 lit. b) ca fiind „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini”.
Totodată, potrivit art. 7 din OG nr.15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Coroborând aceste texte legale, instanța constată că obligația achitării tarifului de utilizare a drumurilor naționale și deținerea rovinietei revine proprietarului autovehiculului sau persoanei care are un drept legal de folosire a autovehiculului, însă art. 8 alin.1 din OG nr.15/2002 nu sancționează fapta de a nu achita tariful de utilizare al drumurilor naționale și folosirea acestora în acest context, ci este sancționată fapta de „a circula fără a deține rovinieta valabilă”, ceea ce ar implica faptul că subiectul contravenției ar fi orice persoană care cu intenție folosește un autovehicul înmatriculat pentru care nu este achitată rovinieta, cunoscând acest lucru. Cu toate acestea, coroborând alin.1 cu alin.5 al art. 8 (potrivit căruia utilizatorilor li se pot aplica amenzi contravenționale atât pe rețeaua de drumuri naționale din România, cât și în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat, la ieșirea din România) reiese că legiuitorul a urmărit să sancționeze ca subiecți activi ai contravenției pe „utilizatori” astfel cum a fost definită noțiunea de actul normativ.
Din cuprinsul înscrisurilor aflate la dosar, instanța a constatat că în fișa de evidență a autovehiculului din baza de date a Ministerului Internelor proprietar al autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ până la data de 18.04.2012 este I. A., autovehiculul având ca proprietar din 19.04.2012 pe numitul M. P. V. (f.6).
Cu toate că în privința contractului de vânzare cumpărare încheiat sub semnătură privată la data de 12.09.2011 cu numita C. D. Hannauma s-ar putea susține că a operat transferul dreptului de proprietate conform art.1294 și urm. C.civ (1864), instanța a constatat că nu există nicio certitudine că acest contract este valabil încheiat.
În consecință, întrucât petentul nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție și întrucât acesta este până la proba contrară proprietarul autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ la data încheierii procesului-verbal de contravenție, revenindu-i astfel obligația de a achiziționa rovinieta pentru folosirea drumurilor naționale, instanța a constatat că procesul-verbal este temeinic încheiat.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor aplicate, văzând criteriile prevăzute de art. 21 alin.3 și art. 5 alin.5 din OG nr.2/2001, instanța reține că aplicarea sancțiunii amenzii s-a făcut la minimul prevăzut de actul normativ și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei. Cu privire la tariful de despăgubire, instanța constată că acesta s-a aplicat potrivit dispozițiilor în vigoare la data comiterii faptei și reprezintă consecința săvârșirii contravenției prevăzute de art. 8 alin.1 din OG nr.2/2001. Această despăgubire a fost considerată de Curtea Constituțională conformă dispozițiilor legii fundamentale în deciziile sale de speță, ca de exemplu în Decizia nr.673/26.06.2012 în care a menționat următoarele: „obligarea la plata tarifului de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, ca urmare a uzării și degradării rețelei de drumuri naționale și, totodată, există un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, acesta fiind rezultatul direct al acțiunii de folosire a drumurilor naționale fără plata rovinietei.”
Faptul că la data comiterii faptei nu exista un alt termen de constatare a faptei, ci se aplicau dispozițiile generale în materia prescripției răspunderii, alegerea legiuitorului de a aplica pentru fiecare faptă contravențională câte o sancțiune și un tarif de despăgubire nu este de natură a conduce la concluzia că procesul-verbal de contravenție în speță a fost încheiat în mod nelegal și netemeinic, câtă vreme petentul nu a depus rovinieta valabilă la data săvârșirii faptei.
Astfel, pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 34 din OG nr.2/2001 instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-N., excepție invocată de petent.
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul I. A. cu domiciliul în Florești, ., . în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA-C. cu sediul în București, ..401 A, sector 6 împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/10.04.2012 încheiat de agent constatator din cadrul intimatei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2013.
JUDECATOR,GREFIER,
S. F. C.O. C. E.
Red./Dact./SFC /4ex
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1708/2013.... → |
|---|
