Plângere contravenţională. Sentința nr. 2523/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2523/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 24996/211/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
CIVIL
SENTINTA CIVILA Nr. 2523/2013
Ședința publică de la 08 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I.
Grefier R. Z.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta D. V. și pe intimatul I. C.-BIROUL RUTIER, având ca obiect plângere contravetionala
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezinta petenta asistata de avocat G. P.-M., lipsa fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier dupa care,se constata ca la dosar s-a depus intampinare care se comunica cu reprezentantul petentei.
Instanta lasa cauza la a doua strigare pentru ca reprezentantul petentei sa citeasca intampinarea.
La a doua strigare se prezinta petenta asistata de avocat, lipsa fiind intimatul.
Dupa vizionarea cd-ului, petenta arata ca masina Volskwagen Polo ii apartine, insa in inregistrare mai apare o masina si din cauza acestui fapt nu se poate cu certitudine sa se stie daca viteza indicata in inregistrare este viteza cu care circula petenta .La intrebarea instantei petenta arata ca la momentul constatrii contraventiei se afla in localitate.
Reprezentantul petentei solicita in probatiune efectuarea unei adrese la intimata pentru a se comunica certificatul de aprobare pentru aparatul radar amplasat pe autovehiculul cu nr.MAI_ precum si verificarea metrologica .
Instanta apreciaza ca inutila solutionarii cauzei, avand in vedere ca actele depuse la dosar impreuna cu inregistrarea sunt singurele pe care in mod logic le detine intimatul.
În temeiul art. 159 ind. 1 alin. (4) C. proc. civ. instanța, din oficiu, stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, în temeiul art. 32 alin. (2) din OG nr. 2/2001.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul sub aspectul propunerii de probe.
Reprezentantul petentei arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei.
Instanța, în temeiul art. 167 C. proc. civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri în probațiune, instanța declară închisă faza probatorie și acrodă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentantul petentei solicită admiterea plangerii fara chletuieli de judecata. Raportat la inscrisurile depuse de I. exista incertitudine cu privire la temeinicia procesului-verbal. De asemenea nu s-a facut dovada cu privire la verificarea si aporobarea aparatului radar cum s-a solicitat in probatiune. Inscrisurile depuse privesc un alt autovehicul.
În temeiul art. 150 C. proc. civ. instanța, considerându-se lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N., la data de 26.10.2012, sub nr. de mai sus, formulată de petenta D. V. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI C., s-a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 25.10.2011.
În motivarea plângerii petenta a aratat ca circula cu viteza legala, intrucat a fost atentionata de ceilalti participanti la trafic in sensul ca pe contrasens este oprit un echipaj al politiei rutiere. A fost oprita de agentul constatator care i-a adus la cunostinta ca circula cu viteza peste limita legala. Acesta i-a incheiat proces-verbal, pe care ulterior i l-a dat doar pentru a-l semna. A formulat obiectiuni. Totodata a amai aratat ca nu i-a fost respectat dreptul la aparare in sensul ca nu s-a tinut cont de anumite circumstante reale si personale, nu i-a fost prezentata inregistrarea video, nu a fost informata de modul de utilizare a aparatului radar sau daca s-a tinut cont de eroarea pe care acesta o poate avea. Desi ar fi vrut sa scrie toate aceste lucruri, agentului constatator i-a aratat ca nu mai este spatiu, asa incat doar a semnat. A mai aratat ca stabilirea si aplicarea sanctiunii s-au facut fara a se avea in vedere dreptul de a formula in prealabil vreo aparare. Procesul-verbal nu cuprinde toate imprejurarile ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei, faptul ca nu exista circulatie pietonala, ca era o buna vizibilitate, circumstante personale si care ii dadeau dreptul de a circula cu viteza mai mare decat cea legala. Procesul-verbal nu e valabil in lipsa acestor mentiuni iar petenta nu poate proba sustinerile sale, fiind singura in masina. Agentul constatator nu a indicat daca la stabilirea vitezei a luat in considerare si marja de eroare. A mai aratat petenta ca apreciaza ca nu a condus cu viteza indicata, ci cu una mai mica, mai ales daca s-ar tine cont si de eroarea aparatului radar. A mai aratat ca procesul-verbal este lovit de nulitate din cauza unor vicii legate de functionarea aparatului radar (lipsa verificarii metrologice, lipsa functiei autotestare, folosirea la un moment la care tensiunea de alimentare era sub limita minima stabilita de fabricant, lipsa sigilarii, folosirea cu incalcarea Normei de Metrologie legala, operatorul radar nu avea atestat de operator radar si ordin de serviciu. De asemenea a mai aratat ca, sanctiunea fiind mult prea mare raportat la circumstante reale si personale, ii incalca dreptul de proprietate.
În drept, plangerea a fost intemeiata pe prevederile OG nr.2/2001, OUG nr.195/2002. art.6 CEDO, Norma de metrologie legala NML 021-05. S-au formulat o . cereri in probatiune si a fost depus in copie procesul-verbal.
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind scutită de plata taxei de timbru, conform art. 36 din același act normativ.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plangerii ca neintemeiata. In fapt, s-a aratat ca plangerea nu este intemeiata intrucat procesul-verbal a fost incheiat cu respectarea prevederilor legale si este temeinic. Se opune incuviintarii probei cu martori dintre persoanele prev. de art.189 C.p.c., precum si altor probe cu caracter extrajudiciar. A mai aratat ca organele de politie nu isi desfasoara activitatea zilnica de constatare si sanctionare a contraventiilor in baza unor ordine de serviciu, ci in temeiul prevederilor art.26 alin.1 pct.10 si art.18, art.28 alin.1 din Legea nr.218/2002. Totodata prin Ordinul nr.187/2009 a fost abrogat pct.4.2 din Ordinul Biroului R. de Metrologie Legala nr.301/2005 care prevedera ca masuratorile si inregistrarile care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislatiei rutiere in vigoare, trebuie sa fie efectuate numai de catre operatori calificati.
Au fost depuse un set de inscrisuri, inregistrarea si situatia sanctiunilor aplicate anterior petentei-f.18-21.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de către părți.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 25.10.2012 de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C.-Politia mun. C.-N., petenta a fost sanctionata cu amenda de 630 lei, echivalentul a 9 puncte amenda si retinerea permisului de conducere, pentru savarsirea contraventiei prevazute de art.121/1 din OUG nr.195/2002, retinandu-se ca la data de 25.10.2012, ora 11.55, in Valcele, a condus autovehiculul cu nr. de inmatriculare_ pe DN1 E60 prin loc. Valcele spre loc. T., fiind inregistrat cu aparatul radar montat pe autovehiculul cu nr. de inmatriculare MAI_, cu viteza de 114 km/h, limita de viteza fiind de 50 km/h.
Procesul-verbal a fost semnat de petenta cu indicarea obiectiunilor, in sensul ca nu recunoaste fapta si nu a savarsit nici o contraventie.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției instanța apreciaza ca în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat si constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa. Petenta a invocat in sedinta de azi, 08.02.2013 nelegalitatea procesului-verbal din motiv ca numarul autovehiculului pe care era montat aparatul radar era mentionat diferit in procesul-verbal fata de buletinul de verificare metrologica. Instanta apreciaza ca este vorba de o simpla eroare materiala cu privire la numarul de inmatriculare a autovehiculului. Inregistrarea vitezei s-a facut cu aparatul radar . nr.196 montat pe autovehiculul Dacia cu nr.de inmatriculare_, inregistrarea fiind atasata la dosar. Vizionand inregistrarea petenta a recunoscut ca autovehiculul din imagine ii apartine, aratand ca . interiorul localitatii. Astfel, instanta apreciaza ca viciul din procesul-verbal a fost acoperit prin prezentarea inregistrarii, imprejurarea ca numarul de inmatriculare al masinii pe care era amplasat aparatul radar, difera in procesul-verbal fata de buletinul de verificare metrologica, nu are nici o consecinta cu privire la realitatea inregistrarii.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Sub aspectul temeiniciei instanta retine ca cele consemnate in procesul-verbal sunt reale. Petenta nu a facut dovada unei situatii de fapt contrare, in ciuda faptului ca acesteia ii revenea sarcina probei. In speta nu prezinta nici o relevanta daca in zona exista sau nu circulatie pietonala, si nici vizibilitatea, aceasta intrucat limita maxima stabilita de legiuitor trebuie respectata indiferent de conditiile de trafic. Cu atat mai mult cu cat pentru circulatia in anumite conditii (ex.ceata), maximul legal al vitezei permise in localitate este redus la 30 km/h in cazurile reglementate de legiuitor. In al doilea rand, nu prezinta nici o relevanta ocupatia si locul de munca ale petentei, de vreme ce aceasta nu a facut vreo dovada cu privire la detinerea unei calitati care i-ar fi permis circulatia cu o viteza peste limita legala.
De asemenea, retinerea prezumtiei de legalitate si temeinicie nu anihileaza prezumtia de nevinovatie, atata vreme cat petenta are posibilitatea de a formula cereri in probatiune, de a contesta si dovedi ca agentul constatator nu a retinut in mod corect situatia de fapt. Instanta apreciaza ca agentul constatator nu avea obligatia legala de a mentiona daca la stabilirea vitezei de 114 km/h s-a tinut cont de posibila eroare de + sau – 3 sau 4. Pe de alta parte, la retinerea marjei de eroare nu trebuie pierdut in vedere ca aceasta ar putea opera in favoarea sa, dar si in defavoarea acesteia.
Cat priveste apararile legate de modul de constatare a vitezei si de viciile aparatului radar, instanta apreciaza ca petenta nu a facut nici o dovada a siustinerilor sale, potrivit carora aparatul radar nu functiona normal. Imprejurarea ca agentul constatator nu detinea atestat de operator radar, nu prezinta relevanta de vreme ce prin Ordinul nr.187/2009, s-a abrogat art.4 din Normele de Metrologie Legala 021-05 privind efectuarea numai de catre operatori calificati a masuratorilor si inregistrarilor care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislatiei rutiere in vigoare. La dosar a fost atasata inregistrarea insotita de buletinul de verificare metrologica eliberat in urma verificarii din 13.03.2012 cu valabilitate timp de 1 an (inclusiv la data faptei). De asemenea a mai fost depus si certificatul de aprobare a modelului nr.012/13.03.2009.
In privinta principiului proportionalitatii, instanta apreciaza ca sanctiunea a fost stabilita in limite legale si este proportionala cu gravitatea faptei, cu atitudinea petentei care nu a recunoscut fapta, insa nu si-a probat sustinerile, precum si cu alte circumstante ce tin de persoana petentei, aceasta fiind in mai multe randuri sanctionata pentru contraventii la regimul circulatiei rutiere, asa cum rezulta din intampinare.
In consecinta, instanta va respinge plangerea petentului si va mentine procesul-verbal in totalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge ca neintemeiata plangerea formulata de D. V. dom. in T., ., . in contradictoriu cu I. C. cu sediul in C.-N., ., jud. C..
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publica din 08.02.2013.
JUDECATOR: GREFIER:
C. I. R. Z.
TEHNORED./c.i./r.z./4 ex./19.02.2013
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 2522/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Anulare act. Sentința nr. 285/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
