Plângere contravenţională. Sentința nr. 3267/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3267/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 18-02-2013 în dosarul nr. 13916/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3267/2013
Ședința publică din: 18.02.2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: A. M.
GREFIER: R. L.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul G. E. și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul G. E. personal asistat de avocat T. E., cu împuternicire depusă la dosar, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Instanța procedează la audierea martorului B. C., sub prestare de jurământ, depoziția acestuia fiind consemnată și atașată la fila 20 din dosar.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța declară închisă faza probatorie în temeiul art.150 Cod procedură civilă, și acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Reprezentantul petentului solicită admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată, anularea procesului-verbal contestat cu consecința restituirii permisului de conducere și exonerarea petentului de la plata amenzii, cu cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub dosar nr._ petentul G. E. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimatul IPJ Cluj, anularea procesului verbal ., nr._ încheiat la data de 06.06.2012 de Poliția Municipiului Cluj-N..
În motivarea plângerii contravenționale formulate petentul G. E. a arătat că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal nu corespunde realității, întrucât el nu a circulat cu viteza comunicată de agentul constatator. Mai mult, arată petentul, agentul constatator a întocmit procesul-verbal cu nerespectarea dispoz. art. 16 din O.G. nr. 2/2001 respectiv nu a inserat în cuprinsul acestuia posibilitatea de a achitat jumătate din amenda aplicată în termen de 48 ore. Astfel, în data de 08.06.2012 a încercat să plătească amenda, însă lucrătoarea de la ghișeu i-a refuzat primirea a jumătate din amenda aplicată deoarece nu era menționat în actul constatator această posibilitate.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile O.G 2/2001.
La plângere a fost atașată copia procesului verbal ., nr._ încheiat la data de 06.06.2012 de Poliția Municipiului Cluj-N..
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 36 din O.G. nr. 2/2001 și art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Intimatul IPJ Cluj a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal, ca temeinic și legal.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ încheiat la data de 06.06.2012 de Poliția Municipiului Cluj-N. a fost sancționat contravențional petentul G. E. pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 121, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
În fapt, s-a reținut că la data de 06.06.2012 petentul a condus auto marca WV cu nr. de înmatriculare_ și a fost înregistrat cu aparatul radar circulând cu viteza de 107 km./h.
Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Frantei, A. c. României, s.a.), materia contravențională a fost privita ca încadrându-se in noțiunea de “acuzație in materie penala”, in sensul art. 6 par. 1 din CEDO.
In consecința, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, in cadrul proceselor având ca obiect plângere contravenționala, întrucât contravenientul se vede pus in fata unei “acuzații de natura penala” in sensul art. 6 par. 1 din Convenție, acesta trebuie sa beneficieze de toate garanțiile prevăzute de art. 6 in ansamblul sau, cu referire speciala la dispozițiile paragrafului 2, privitor la prezumția de nevinovăție.
Instanța reține că în conformitate cu jurisprudența Curții, înțelesul noțiunii de „prezumție de nevinovăție” presupune că nu trebuie pornit de la ideea preconcepută că persoana în cauză a săvârșit fapta ce i se impută. În plus, sarcina probei revine celui care acuză.
În ceea ce privește sarcina probei, conform principiul statuat de art. 1169 C. civil, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că în acest mod s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
In realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflecta in mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
In acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră ca una din limitele pana la care poate sa acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie data de constatarea personala a faptei de către agent. Astfel, în situația in care fapta este constatata personal, cum este și situația în cauza de față – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
Instanța apreciază că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenție, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, in raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absoluta a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt pe care constituie o limita rezonabila în aplicarea prezumției.
Potrivit articolului 34 aliniatul 1 din O.G. nr.2/2001, instanța este obligată, din oficiu, să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției.
Analizând cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției contestat sub aspectul legalității, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile impuse de dispozițiile articolului 17 din OG nr.2/2001, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute care se poate constata și din oficiu.
Analizând însă procesul verbal atacat prin prisma dispozițiilor articolului 16 din OG nr.2/2001, instanța reține că agentul constatator nu a indicat expres în procesul verbal atacat posibilitatea contestatorului de a achita în termenul legal de 2 zile de la comunicarea procesului verbal, jumătate din minimul amenzii contravenționale prevăzute de lege, deși potrivit articolului 16 din OG nr.2/2001 procesul verbal trebuia să cuprindă posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate, iar articolul 109, aliniatul 5 din OUG nr.195/2002, text legal special, prevedea posibilitatea achitării a jumătate din minimul amenzii prevăzute în termen de 2 zile de la comunicarea procesului verbal.
Contestatorul a invocat nulitatea procesului-verbal de contravenție pentru acest motiv, apreciind că prin acest fapt i s-a cauzat o vătămare, fiind lipsit de posibilitatea legală de achitare a jumătate din minimul amenzii. Nulitatea pe care a invocat-o contestatorul este una relativă, iar pentru a atrage anularea actului încheiat cu nerespectarea acestei dispoziții legale trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: ca cel care contestă să fi suferit o vătămare, iar vătămarea suferită să nu poată fi înlăturată pe altă cale decât prin anularea actului. Contestatorul a susținut că intenționând să se prevaleze de dreptul pe care i-l conferă legea de a achita jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, a fost împiedicat să o facă din cauza refuzului angajatului poștal de a-i încasa jumătate din acest cuantum, în condițiile omisiunii agentului constatator de a înscrie în procesul verbal, suma reprezentând jumătate din amendă. Într-adevăr în cazul în care agentul constatator nu a precizat în mod concret în cuprinsul procesului verbal valoarea reprezentând jumătate din amendă, salariatul poștal nu are dreptul să stabilească și să încaseze jumătate din amenda stabilită. Așadar, apărarea contestatorului este întemeiată, vătămarea suferită de contestator constând în privarea sa de un drept conferit prin lege, iar instanța reține că această vătămare nu mai poate fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului, respectiv a procesului verbal contestat.
De altfel, susținerile petentului sunt confirmate de martorul B. C.: f. 20, care a fost de față când angajatul primăriei a refuzat petentului încasarea amenzii redusă la jumătate.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse, instanța reține că procesul verbal atacat este nelegal, motiv pentru care, cercetarea temeiniciei sale a devenit inutilă. Cu toate acestea instanța reține că reclamantul a recunoscut implicit starea de fapt reținută în sarcina sa, neavând obiecțiuni la procesul verbal și intenționând plata amenzii. De altfel, contestatorul nu a negat comiterea contravenției pentru care a fost sancționat, ci legalitatea procesului verbal contestat.
În consecință, în temeiul articolului 34 aliniatul 1 din OG nr.2/2001, va admite plângerea formulată de contestator în contradictoriu cu intimatul, și în consecință,
Va dispune anularea actului atacat și exonerarea petentului de plata amenzii în cuantum de 630 lei.
Reținând culpa procesuală a intimatei în derularea prezentului litigiu și în temeiul dispoz. art. 274 C.pr. civilă va obliga intimatul la plata în favoarea petentului a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite ca întemeiată plângerea contravențională formulată de petentul G. E., cu domiciliul în J., ., jud. Cluj, cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., .. 1, . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, cu sediul în mun. Cluj N., ., jud. Cluj împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției ., nr._ încheiat la data de 06.06.2012 de Poliția Municipiului Cluj-N., și în consecință:
Anulează actul atacat și exonerează petentul de plată amenzii în cuantum de 630 lei.
Obliga intimatul la plata în favoarea petentului a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.02.2013.
PREȘEDINTEGREFIER
A. MoșRaluca L.,
Dact./Red.Am.M.
5 ex./22.04.2013
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3496/2013.... → |
|---|
