Plângere contravenţională. Sentința nr. 4006/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4006/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 28013/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3185
Dosar nr._
SENTINTA CIVILA NR. 4006/2013
Ședința publică din data de 27 februarie 2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: N. F. B.
GREFIER: A. ȘEROMOV
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul F. C. S. in contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CLUJ, având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul personal, care se legitimează cu carte de identitate . nr._, lipsa fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care se constata ca s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratura, la data de 24 ianuarie 2013, de către intimat, întâmpinare, instanța comunicând un exemplar petentului.
Petentul arata ca susține plângerea cu motivele arătate in cuprinsul acesteia. Totodată prezintă spre vedere instanței originalul procesului verbal contravențional.
Petentul arata ca acțiunile politiei in intervalul 19-22 noiembrie 2012 au fost exagerate, acțiunile acestora fiind suplimentate, sens in care depune la dosarul cauzei un extras de pe site-ului inspectoratului de politie.
Petentul arata ca nu are alte cereri de formulat.
Instanța in temeiul disp. art. 167 cod proc. civ. încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei ca fiind utile, concludente si pertinente soluționării.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Petentul solicita admiterea plângerii contravenționale cu cheltuieli de judecata conform înscrisurilor pe care le depune la dosarul cauzei.
Instanța reține cauza in pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., la data de 28.11.2012, sub nr._, formulată de petentul F. C. S. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, s-a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 21.11.2012 sau înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului precum si obligarea intimatului la plata sumei de 779,65 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
In motivarea plangerii sale, petentul susține ca procesul verbal este lovit de nulitate întrucât in cuprinsul acestuia se menționează atât data de 21.11.2012 ( proces verbal din data de ) cat si data de 22.11.2012 ( data savarsirii faptei), nu s-a indicat ocupația si locul sau de munca, astfel incat acest dubiu ii profita lui. Pe fond, susține ca oral i s-a comunicat ca nu a acordat prioritate persoanelor ce intenționau sa treacă . in cuprinsul procesului verbal scrie ca erau angajate in trecerea străzii, ceea ce nu este același lucru. Totodată, Calea Dorobanților fiind un drum cu latime considerabila si la o ora de vârf a pretinde din partea șoferilor un comportament potrivit exact cu imaginația agentului de politie este de-a dreptul absurd si ar conduce la așteptarea la nesfârșit ca pietonii sa nu mai treacă.
In drept, plângerea a fost motivata pe dispozițiile OG nr.2/2001.
Petentul, în conformitate cu art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor a anexat o copie de pe procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind scutită de plata taxei de timbru, conform art. 36 din același act normativ.
Intimatul a formulat întâmpinare înregistrata la data de 24.01.2013 prin care a solicitat respingerea plângerii ca netemeinica. S-a anexat si cazierul contravențional al petentului.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 21.11.2012 de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ-POLIȚIA MUNICIPIULUI CLUJ-N., petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 280 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările ulterioare, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 22.11.2012 ora 15:45, a condus auto VW cu nr._ pe Calea Dorobanților și la trecerea de pietoni semnalizata din dreptul benzinăriei MOL nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați in traversarea regulamentara a drumul public, aflat pe sensul de mers al acesteia.
S-a consemnat obiecțiunea petentului nu recunoaște fapta, nu a observat nici un pieton pe trecere in momentul in care a trecut.
Potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G nr. 195/2002, republicată, cu modificările ulterioare, constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni „neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locuri special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului”.
Procesul verbal a fost încheiat în prezența petentului, care l-a semnat.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat de către intimat la data de 21.11.2012, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Susținerea petentului potrivit căreia procesul verbal este lovit de nulitate întrucât este trecuta data de 22 la data savarsirii faptei nu poate fi reținuta ca motiv de nulitate, fiind o evidenta eroare materiala, cu atât mai mult cu cat petentul a semnat procesul verbal, ceea ce presupune ca l-a si citit si totodată si l-a însușit. Cauza de nulitate intervine doar atunci când nu exista nicio data menționata in procesul verbal contravențional.
De asemenea, nementionarea ocupației si a locului de munca nu reprezintă sub nicio forma o cauza de nulitate a procesului verbal, acestea fiind doar elemente care pot ajuta la identificare. Dar in condițiile in care este menționat CNP -ul un alt element de identificare mai precis nu exista, astfel incat ocupația/locul de munca nu prezintă nicio relevanta.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Cu toate că petentul a contestat temeinicia procesului-verbal, instanța arată că nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
Susținerea acestuia potrivit căreia verbal i s-a comunicat ca persoanele intenționau sa treacă . verbal s-a consemnat ca erau angajate ramane la nivel de afirmație fara nici un suport probator. Mai mult, întrucât in acea zona se circula doar ., iar in condițiile in care textul legal nu distinge in funcție de cate benzi de circulație sunt pe un sens, obligația conducătorului auto astfel cum a fost determinata de către legiuitor este de a acorda prioritate pietonilor angajați in traversare pe sensul sau de mers, indiferent din care capăt al trecerii de pietoni se angajează in trecere. Faptul ca acest aspect nu a fost avut in vedere de către petent este cu atât mai evident din susținerea sa potrivit căreia „a pretinde din partea șoferilor un comportament potrivit exact cu imaginația agentului de politie este de-a dreptul absurd si ar conduce la așteptarea la nesfârșit ca pietonii sa nu mai treacă”. Aceasta in condițiile in care se cunoaște ca acea trecere de pietoni reprezintă un pericol pentru ei din cauza „nerăbdării” conducătorilor auto, nerăbdare care rezulta si din atitudinea petentului. Aceasta situație determina si desele acțiuni ale intimatului in acea zona, tocmai ca urmare a constatării numărului mare de contravenții ce se constata si pericolul la care sunt expuși pietonii sau accidentele a căror victime sunt.
Instanța reține că a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul și procesul verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, fiind legal și temeinic.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv 280 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate și a art. 98 și art. 99 din O.U.G. nr. 195/2002, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, acest gen de fapte reprezentând un grad de pericol ridicat la adresa vieții si integrității corporale a pietonilor, existând o multitudine de accidente ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale, sens in care instanța apreciază ca nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului si care oricum nu ar duce la înlăturarea măsurii complementare, dorita de către petent.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petentul F. C. S. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la 21.11.2012 de către organul constatator I.P.J. Cluj pe care îl va menține în întregime împreună cu sancțiunile aplicate prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulata de petentul F. C. S. domiciliat in mun. Bistrița, ..1, . . verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 21.11.2012 de către IPJ CLUJ cu sediul in Cluj-N., ..
Definitiva.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica din 27.02.2013.
JUDECATOR: GREFIER:
N.-F. B. A. S.
Red./dact:N.F.B.
15.03.2013/ 4ex.
| ← Somaţie de plată. Hotărâre din 20-02-2013, Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8746/2013. Judecătoria... → |
|---|
