Plângere contravenţională. Sentința nr. 4121/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4121/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 28-02-2013 în dosarul nr. 22000/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal - 3185
SENTINTA CIVILA NR. 4121/2013
Ședința publică din data de 28 februarie 2013
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: I.-M. R.
Grefier: M. P.
Pe rol se afla solutionarea cauzei privind pe petenta P.F.A. S. D., in contradictoriu cu intimatul M. C. N. - DIRECTIA POLITIA LOCALA, având ca obiect plângere contravetionala.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal indeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Se constata ca dezbaterile au avut loc în ședința publică din 20.02.2013, fiind consemnate în încheierea care face parte integranta din prezenta sentinta, cand, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotararii in cauza pentru data de 27.02.2013, iar ulterior pentru data de azi, 28.02.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.09.2012, sub dosar nr._, petenta P.F.A. S. D., a solicitat în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – Directia Politiei Locale, ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea procesului-verbal nr._ încheiat la data de 04.09.2012, ca netemeinic si nelegal.
În motivarea plângerii, petenta arată că procedura de constatare si sanctionare a contraventiei stabilita prin H.C.L. nr. 26/2010 nu indeplineste conditiile imperative impuse de O.G. nr. 2/2001, intrucat sanctiunea contraventionala nu s-a aplicat prin rezolutie scrisa pe procesul verbal si procedura de constatare si sanctionare a contraventiei nu respecta principiul celeritatii. Apoi, mentioneaza ca procesul verbal nu respecta prevederile art. 19 din O.G. nr. 2/2001.
In drept, a invocat prevederile art. 2, art. 3, art. 15, art. 17, art. 19, alin.1 si alin. 3, art. 21, art. 31 din O.G. nr. 2/2001, H.C.L. nr. 26/2010, Cauza A. c. Romaniei.
În probațiune, petenta a depus, în copie, înscrisuri, respectiv: procesului-verbal de contravenție contestat si dovada comunicarii (fl. 11,12,13), H.C.L. nr. 26/2010 (fl. 14-19), decizia civila nr. 8533/2012 pronuntata de Curtea de Apel C. – sectia a II a civila, de contencios administrativ si fiscal in dosar nr._ (fl. 47-51).
Plângerea este scutita de plata taxelor de timbru si timbru judiciar conform art. 15, lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Intimatul nu a depus intampinare.
In probatiune, intimatul a depus inscrisuri: procesul verbal de contraventie contestat (fl.24), nota de constatare si dovada comunicarii procesului verbal de contraventie (fl.25), Dispozitie privind imputernicirea functionarilor publici si personalului contractual din cadrul Directiei Plitia Locala pentru constatarea si sanctionarea contraventiilor savarsite pe raza Municipiului C.-N. (fl.31-35), repartizarea in posturi in data de 19.06.2012 (fl.195).
Instanta a incuviintat si administrat pentru ambele parti proba cu inscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție nr._ încheiat la data de 04.09.2012 de intimatul M. C.-N. – Directia Politia Locala, petenta P.F.A. S. D. a fost sancționata cu amendă în sumă de 200 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută si sancționata de art. 10, lit. a din H.C.L. nr. 26/2010, reținându-se în sarcina acesteia că in data de 19.06.2012, ora 15:05, a parcat autoturismul cu număr de înmatriculare_, fara tichet sau abonament de parcare, pe domeniul public, apartinand Municipiului C.-N., .. 42, amenajat ca loc de parcare cu plata.
Procesul verbal de contravenție a fost întocmit în lipsa reprezentantului legal al petentei (fl. 11).
In baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea unei plângeri contravenționale trebuie să verifice dacă aceasta a fost formulată în termenul prescris de lege, iar apoi, prin prisma probatoriului administrat, va proceda la analizarea legalității și temeiniciei procesului verbal, putând să hotărască și cu privire la individualizarea sancțiunii.
In cauza dedusă judecății, se constată că plângerea a fost formulată în termenul legal, iar instanța, în temeiul art. 32, alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 este competentă să soluționeze plângerea, contravenția fiind săvârșită în circumscripția sa teritorială.
Verificând, potrivit art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ încheiat de către intimat la data de 04.09.2012, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Insa, petenta a invocat mai multe motive de nelegalitate ale procesului verbal de contraventie, toate neintemeiate.
Astfel, avand in vedere ca fapta contraventionala retinuta in sarcina petentei a fost constatata si sanctionata de acelasi agent constatator, respectiv numitul B. F., astfel cum rezulta din cuprinsul notei de constatare din 19.06.2012 (fl. 37) si a procesului verbal de contraventie nr._/04.09.2012 (fl. 11), in mod evident nu este incidenta prevederea art. 21, alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, care se refera la o situatie diferita, respectiv agentul constatator care a constatat fapta contraventionala nu are dreptul sa aplice sanctiunea, caz in care se trimite de indata organului sau persoanei competente sa aplice sanctiunea. Din moment ce agentul constatator B. F. a constatat fapta contraventionala in data de 19.06.2012, potrivit notei de constatare de la fila 37 si a aplicat petentei prin procesul verbal nr._/04.09.2012 sanctiunea amenzii in cuantum de 200 lei, nu mai era necesara aplicarea aceleiasi sanctiuni prin rezolutie scrisa pe acelasi proces verbal, conform art. 21 din O.G. nr. 2/2001.
Aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale in cuantum de 200 lei dupa aprope 3 luni de la data constatarii faptei contraventionale este in concordanta cu prevederea art. 13, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 potrivit careia aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei. Chiar daca in speta ar fi aplicabila prevederea art. 21, alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, sanctiunea putea fi aplicata in termenul de 6 luni mentionat in cuprinsul art. 13, alin. 1 din acelasi act normativ.
In cele din urma instanta apreciaza ca fiind neintemeiata si apararea referitor la incalcarea prevederii art. 19 din O.G. nr. 2/2001, intrucat agentul constatator s-a conformat alin. 3 al aceluiasi articol, mentionand in cuprinsul procesului verbal motivele nesemnarii acestuia de un martor, respetiv „persoanele de fata refuza implicarea”, adica persoanele de fata au refuzat sa semneze procesul verbal in calitate de martori. Oricum, situațiile în care lipsa anumitor mențiuni sau elemente din procesul verbal atrag nulitatea absolută a acestuia sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007. În raport de cele expuse, instanța arată că, absența unui martor de la fața locului este de natură a atrage nulitatea relativă în condițiile dovedirii unei vătămări, fapt ce, în speță, nu a fost probat de către petenta.
In consecinta, intrucât, în speță, nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativa a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Totodată, art. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările ulterioare, definește contravenție ca fiind fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.
În concretizarea acestei dispoziții legale, prin art. 10, lit. a din H.C.L. nr. 26/26.01.2011, privind aprobarea Regulamentului de administrare a parcarilor publice cu plata orara aprobate de Comisia Municipala de Sistematizare a Circulatiei din M. C.-N., a fost considerată contravenție și sanctionata cu amenda contravenționala cuprinsa intre 200-400 lei, stationarea fara tichet sau abonament de parcare valabil.
Deși petenta a avut posibilitatea de a propune administrarea unor mijloace de probă în favoarea sa, acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
În raport de cele expuse, având în vedere că petenta nu a făcut dovada contrară stării de fapt consemnate în procesul verbal, instanța constată că procesul verbal de contravenție a fost legal și temeinic încheiat.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv 200 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea art. 10 din H.C.L. nr. 26/2010, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, ținând seama că este vorba de cuantumul minim al amenzii, neimpunându-se înlocuirea cu sancțiunea avertismentului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petenta P.F.A. S. D. în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – Directia Poitia Locala și va menține procesul verbal de constatare a contravenției nr._ încheiat la data de 04.09.2012.
Față de dispozițiile art. 274 C.pr.civ. și raportat la principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, nefiind intemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenta P.F.A. S. D., cu sediul procesual ales la Societatea Civila de Avocati „N., S. si asociatii”, din C.-N., .. 1, .-4, jud. C., in contradictoriu cu M. C.-N. – Directia Politiei Locale, cu sediul in C.-N., ., jud. C., impotriva procesului-verbal de contravenție nr._ din 04.09.2012.
F. cheltuieli de judecată.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 28 februarie 2013,
Președinte, I. M. R. | ||
Grefier, M. P. |
Red.Tred. I.M.R./4 ex./08.04.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1174/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6449/2013.... → |
|---|
