Plângere contravenţională. Sentința nr. 4187/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4187/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 01-03-2013 în dosarul nr. 18964/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4187/2013
Ședința publică de la 01.03.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R.-M. P.
GREFIER: M. F.
Pe rol este judecarea plângerii contravenționale înaintate de petentul C. D. F. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ,, privind procesul verbal de contravenție . nr._/01.08.2012.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Instanța, față de lipsa părților, raportat la prevederile art. 104 alineatul 13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, aprobat prin H.C.S.M. nr. 387/2005, dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
La a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se constată că intimatul a solicitat judecarea în lipsă, conform prevederilor art. 242 alin. (2) C.pr.civ.
Verificându-și din oficiu competența în baza art. 1591C.proc.civ., instanța apreciază că este competentă să soluționeze prezenta cauză în temeiul art. 32 din OG nr. 2/2001 coroborat cu prevederile Hotărârii nr. 337/09.07.1993 privind stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii.
Instanța raportat la calitatea primilor doi martori – copiii petentului, solicitați a fi încuviințați, astfel cum reiese din cuprinsul înscrisului de la fila 4 din dosar, respinge această solicitare în probațiune ca inadmisibilă, conform art. 189 C.proc.civ. Cu privire la ceilalți doi martori solicitați, instanța respinge cererea în probațiune, ca nefiind concludentă soluționării cauzei.
În temeiul art. 167 alin. (1) C.proc.civ., apreciind ca fiind legală, pertinentă și concludentă în vederea justei soluționări a prezentei cauze, instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar.
Considerându-se lămurită, în temeiul art. 150 C.proc.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. sub nr._ în data de 13.08.2012, petentul C. D. F. a solicitat în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/01.08.2012.
În motivarea plângerii, petentul arată, în esență, că starea de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal nu corespunde realității, că a circulat cu o vitează mai mică decât cea consemnată în actul criticat, că temeiul juridic indicat de către agentul constatator este greșit, că s-au consemnat greșit obiecțiunile pe care le-a formulat cu ocazia întocmirii procesului verbal.
Cererea este întemeiată pe dispozițiile OUG nr. 195/2002, OG nr. 2/2001.
În dovedire, petentul a depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 5-7).
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrelor judiciare, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001, art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/2007 și art. 1 alin. (2) din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Intimata a depus la dosarul cauzei prin Serviciul Registratură la data de 03.01.2013 întâmpinare (filele 11-12), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulată de către petent și menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției menționat ca fiind legal și temeinic încheiat.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 115-118 C. proc.civ., OG nr. 2/2001 și OUG nr. 195/2002. S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 alin. (2) C.proc.civ.
În dovedire, s-au depus buletinul de verificare metrologică nr._/13.03.2012 (fila 14), înregistrarea video (fila 15), procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/01.08.2012 (fila 13).
În cauză, s-a încuviințat și s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 01.08.2012 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Cluj procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/01.08.2012, prin care i s-a aplicat petentului sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 630 lei și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 121 alin. (1) lit. din Regulamentul de aplicare al OUG nr.195/2002 și sancționată de art. 102 alin. (3) lit. e) din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că în data de 01.08.2012, în jurul orelor 01.40, a condus autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare_, pe DN E60, localitatea G., fiind detectat și înregistrat cu aparatul radar montat pe autoturismul cu numărul_ cu viteza de 125 km/h, fiind înregistrat video.
Petentul a semnat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, cu următoarele obiecțiuni „Nu sunt de acord”.
Examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că potrivit prevederilor art. 102 alin. (3) din OUG nr.195/2002, „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (…) e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus,constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”
Art. 6 punctul 20 din OUG nr.195/2002 definește mijlocul tehnic omologat și verificat metrologic ca fiind „dispozitivul care stabilește concentrația de alcool în aerul expirat ori destinat măsurării vitezei”.
Instanța reține că potrivit capitolului 1 punctul 4.3 din Norma de metrologie legală NML 021-05, aprobată prin Ordinul nr. 301/23.11.2005 al Biroului Român de Metrologie „Cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate și sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme și sunt însoțite de buletine de verificare metrologică în termen de valabilitate”. Conform capitolului 1 punctul 4.4 din Norma de metrologie legală NML 021-05 „măsurătorile efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă nu sunt respectate cerințele 4.1…4.3 din prezenta normă”.
Astfel, având în vedere prevederile legale de mai sus, instanța apreciază că în cazul contravenției reținută în cuprinsul procesului verbal constatarea se realizează prin mijloace tehnice, prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției operează numai de la momentul și în măsura în care intimata face dovada că cinemometrul prin care s-a constatat depășirea vitezei maxime admise îndeplinește condițiile cerute de lege, amintite mai sus.
Din analiza conținutului procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/01.08.2012 (fila 13), a buletinului de verificare metrologică nr._/13.03.2012 (fila 14), instanța reține că fapta reținută în procesul verbal criticat a fost constată cu ajutorul cinemometrului de control rutier tip R. AUTOVISION montat pe autoturismul marca Dacia L. cu numărul_, astfel cum s-a menționat în mod corespunzător în cuprinsul procesului verbal, însoțit de buletin de verificare metrologică în termen de valabilitate.
Față de aceste aspecte, procesul verbal criticat a fost întocmit cu respectarea art. 121 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, art. 6 punctul 20, art. 102 alin. (2), art. 108 lit. d) OUG nr. 195/2002 și capitolul 1 punctele 4.3-4.4 din Norma de metrologie legală NML 021-05, aprobată prin Ordinul nr. 301/23.11.2005, motiv pentru care se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie.
Examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din perspectiva cauzelor de nulitate absolută prevăzute de către art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv lipsa mențiunilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator, instanța reține că nu este incidentă niciuna dintre ele.
În ceea ce privește indicarea corespunzătoare a temeiului juridic al contravenției reținută în sarcina petentului, instanța reține că acesta este în eroare cu privire la actul normativ indicat în procesul verbal.
Astfel, instanța reține că în mod corect s-a consemnat că fapta este prevăzută de art. 121 alin. (1) lit. din Regulamentul de aplicare al OUG nr.195/2002 și sancționată de art. 102 alin. (3) lit. e) din OUG nr. 195/2002, motiv pentru care a fost înlăturată critica petentului ca neîntemeiată.
Din prisma legalității întocmirii procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că petentul a mai invocat în sprijinul plângerii sale motivul de nulitate referitor la nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. (7) teza a II-a din OG nr. 2/2001, constând în faptul că nu i s-au consemnat în mod corespunzător obiecțiunile.
Față de prevederile anterior menționate coroborate cu cele ale art. 17 OG nr. 2/2001, care prevăd în mod expres și limitativ cauzele de nulitate absolută ale procesului verbal și față de dispozițiile art. 105 alin. (2) C.proc.civ., instanța reține că nerespectarea obligației de a consemna obiecțiunile formulate sau consemnarea necorespunzătoare (care nu se identifică cu nerespectarea obligației de a aduce la cunoștința petentului că are dreptul de a formula obiecțiuni – care se sancționează cu nulitatea expresă), atrage sancțiunea nulității virtuale și relative a procesului verbal.
În aceste condiții, vătămarea suferită de către petent trebuie dovedită, iar nulitatea își va produce efectele numai în măsura în care vătămarea nu poate fi înlăturată altfel.
Din probatoriul de la dosarul cauzei, instanța reține că petenul nu făcut dovada unei vătămări suferită.
Trecând totuși de acest aspect, chiar dacă petentul ar fi dovedit o vătămare, instanța apreciază că aceasta ar fi putut fi înlăturată prin posibilitatea de a invoca orice neregularități legate de procesul verbal în cadrul prezentei proceduri speciale a plângerii contravenționale, în condiții de contradictorialitate înaintea unei instanțe care respectă garanțiile instituite de art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiat motivul de nulitate invocat de către petent.
Din punct de vedere al temeiniciei înscrisului, se reține că forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, instanța având obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În consecință, instanța constată că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal, deși acestuia îi incumba sarcina probei în temeiul prezumției relative de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal, astfel cum a statuat Curtea Constituțională în mai multe rânduri, prin deciziile nr. 197/2003, nr. 259/2007.
În ceea ce privește susținerile acestuia în sensul că avea o viteză mai mică decât cea reținută în cuprinsul procesului verbal apar ca vădit neîntemeiate, câtă vreme fapta a fost constatată cu respectarea art. 121 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, art. 6 punctul 20, art. 102 alin. (2), art. 108 lit. d) OUG nr. 195/2002 și capitolul 1 punctele 4.3-4.4 din Norma de metrologie legală NML 021-05, aprobată prin Ordinul nr. 301/23.11.2005.
În aprecierea sa asupra sancțiunii contravenționale, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (5) din OG nr. 2/2001, conform cărora „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, ale art. 21 alin. (3) din același act normativ, potrivit cărora la aplicarea sancțiunii se va ține seama de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”.
Față de aceste împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, instanța apreciază că sancțiunea amenzii contravenționale aplicată este proporțională cu gradul de pericol social concret ridicat al faptei săvârșite, fiind stabilită la nivelul minimului prevăzut de lege pentru contravenția reținută, iar sancțiunea avertismentului nu ar fi suficientă pentru a forma convingerea instanței că petentul va respecta pe viitor dispozițiile legale încălcate, motiv pentru care nu se justifică o reindividualizare a sancțiunii aplicate.
În consecință, instanța apreciază că plângerea contravențională formulată de către petent este neîntemeiată, motiv pentru care urmează a o respinge.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., precum și în respectarea principiului disponibilității, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. D. F., cu domiciliul în Negrești Oaș, .. 71, județul Satu M., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., județul Cluj, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/01.08.2012, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/01.08.2012.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01 martie 2013.
PREȘEDINTEGREFIER
R.-M. POPAMELINDA F.
Red. R.M.P./ dact. M.F./4 ex./05.03.2013
| ← Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 3697/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 06/2013.... → |
|---|
