Plângere contravenţională. Sentința nr. 5069/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5069/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 15-03-2013 în dosarul nr. 663/211/2013
Dosar nr._
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Secția Civilă
Sentința civilă nr.5069/2013
Ședința publică din 15 martie 2013
Instanța constituită din:
Judecător: I. Păsculeț
Grefier: A. B.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind petentul P. B.-C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 08.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea reprezentantei petentului să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 15.03.2012.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la data de 12.03.2013 reprezentanta petentei a depus la dosar concluzii scrise, după care:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11 ianuarie 2013, sub nr. de mai sus, petentul P. B.-C. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 01.12.2012, încheiat de intimat, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În motivarea plângerii s-a arătat că starea de fapt reținută în procesul-verbal atacat nu corespunde realității, întrucât petentul nu a comis contravenția reținută în sarcina sa. Mai arată petentul că procesul-verbal este nul, întrucât nu a fost semnat de un martor. În ceea ce privește cererea subsidiară se arată că petentul este la prima abatere, iar sancțiunea aplicată nu corespunde gradului de pericol social al faptei. În fine, se arată că petentul se bucură de prezumția de nevinovăție.
În drept, plângerea contravențională a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001.
Pentru dovedirea plângerii contravenționale s-au solicitat proba cu înscrisuri și proba cu martori.
La plângerea contravențională au fost anexate următoarele înscrisuri: carte de identitate (f. 8), proces-verbal (f. 9), proces-verbal de comunicare (f. 10).
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 36 din O.G. nr. 2/2001 și art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995.
La data de 11 ianuarie 2013 intimatul a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: raport (f. 11), declarație (f. 12-13), adresă (f. 14).
La data de 6 februarie 2013 intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal atacat ca legal și temeinic.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că procesul-verbal este legal, conținând toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, și temeinic, sancțiunea contravențională fiind individualizată potrivit cu criteriile legale. Mai arată intimatul că fapta petentului a fost constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator, astfel încât procesul-verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, făcând dovada până la proba contrară.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 115-118 C. proc. civ., OG nr. 2/2001 și ale Legii nr. 61/1991.
Pentru dovedirea întâmpinării s-a solicitat proba cu înscrisuri.
La întâmpinare au fost atașate următoarele înscrisuri: proces-verbal (f. 20), proces-verbal de comunicare (f. 20).
La termenul din 8 martie 2013 petentul a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: adeverință (f. 28), caracterizare (f. 29). La același termen au fost audiați martorii N. V.-M. (f. 30) și F. C.-I. (31) iar instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului de față, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 01.12.2012 (f. 20), petentul P. B.-C. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 700 lei, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 3 pct. 1 și pct. 26 din Legea nr. 61/1991. În sarcina petentului s-a reținut faptul că, în data de 01.12.2012, ora 23:25, aflându-se pe . Cluj-N., în dreptul imobilului cu nr. 43, a tulburat liniștea locatarilor din zonă prin larmă și strigăte și totodată a proferat injurii în locuri publice, de natură să provoace indignare trecătorilor.
În ceea ce privește declarațiile celor doi martori audiați în cauză, instanța reține că acestea nu sunt de natură să facă dovada contrară celor reținute în procesul-verbal atacat.
Astfel, raportat la declarația martorului N. V.-M. (f. 30), instanța reține că acest martor a fost în mod evident nesincer, câtă vreme declarația dată în fața instanței este contrazisă de declarația pe care acest martor a dat-o în fața organelor de poliție (f. 12). Astfel, deși în fața organelor de poliție martorul a declarat că a ieșit din barul în care se aflau împreună cu alte patru persoane, iar acestea, împreună cu prietenii lui (adică petentul și martorul F. C.-I.) au început să strige, să înjure și să lovească pubelele cu picioarele, pentru ca mai apoi cineva din acel grup să spargă o sticlă, în fața instanței martorul și-a schimbat declarația, încercând să îi disocieze pe cei doi prieteni ai săi de celelalte patru persoane din grup și să acrediteze ideea că numai aceste patru persoane au tulburat liniștea publică. Tot în declarația dată inițial în fața organelor de poliție martorul a arătat că prietenii săi au continuat să strige și să înjure chiar după ce au fost avertizați de către organele de poliție, susținere pe care, însă, nu a găsit de cuviință să o reia și în fața instanței.
Caracterul nesincer al declarației date de martor în fața instanței este confirmat și de comportamentul acestuia din sala de judecată, din momentul în care i s-a citit din declarația dată la poliție și i s-au cerut explicații cu privire la neconcordanțele dintre cele două declarații, moment în care acesta a tăcut, nefiind capabil să ofere o explicație plauzibilă. Mai mult, după ce a fost atenționat de către instanță cu privire la faptul că se află sub jurământ, martorul a nuanțat cele spuse inițial, arătând că nu mai este sigur dacă prietenii lui au strigat și că el se afla mai în spate, vorbind la telefon, în vreme ce prietenii săi erau mai în față, în apropierea celor patru persoane.
Față de cele arătate mai sus instanța reține că cea care reflectă realitatea este declarația dată de martor în fața organelor de poliție și nu cea din cursul acestui proces. Or, declarația inițială nu este de natură a face dovada contrară faptelor reținute în procesul-verbal atacat ci, din contră, de a susține starea de fapt reținută în actul sancționator, constituind o altă probă de vinovăție în sarcina petentului.
Raportat la declarația martorului F. C.-I. (f. 31), instanța reține că nici aceasta nu este pe deplin sinceră și nici nu este de natură să constituie o probă care să dovedească nevinovăția petentului. Astfel, este evident faptul că martorul a încercat să ia toată vina pentru cele întâmplate în seara respectivă asupra sa, dar declarația dată nu este una convingătoare, câtă vreme martorul s-a dovedit confuz în relatarea evenimentelor. Astfel, o privire de ansamblu asupra declarației acestui martor și a modului în care a fost dată duce la concluzia că evenimentele relatate sunt lipsite de coerență, ceea ce constituie un indiciu că martorul a încercat să ascundă, pe cât posibil, împrejurarea că și petentul a contribuit la tulburarea liniștii publice. Mai mult, deși afirmă inițial cu tărie că petentul nu a făcut nimic, doar câteva rânduri mai jos martorul recunoaște că, împreună cu prietenii lui, a încercat să oprească un taxi fluierând, afirmând mai apoi că nu știe exact cine a fluierat. Nu în ultimul rând, trebuie reținut că această declarație este contrazisă, la rândul ei, de declarația pe care martorul N. V.-M. a dat-o în fața organelor de poliție și la care s-a făcut referire și anterior.
În ceea ce privește comportamentul petentului după ce a fost dus la secția de poliție instanța reține că, chiar dacă din probele administrate pare să reiasă că acesta a avut un comportament normal, această împrejurare este irelevantă, câtă vreme, prin procesul-verbal atacat, petentul a fost sancționat pentru modul în care s-a comportat anterior acestui moment.
În drept, potrivit art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 constituie contravenție săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice, iar potrivit art. 2 pct. 26 din același act normativ constituie contravenție tulburarea, liniștii locatarilor între orele 22,00 - 8,00 și 13,00 - 14,00 de către orice persoană prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare în localurile sau în sediile persoanelor juridice, în locuințele persoanelor fizice sau în oricare alt loc din imobile cu destinația de locuințe ori situat în imediata vecinătate a acestora.
În speță, procesul-verbal atacat constituie o probă de vinovăție în sarcina petentului, care răstoarnă prezumția de nevinovăție de care acesta se bucură. Starea de fapt reținută în procesul-verbal atacat este confirmată de declarația pe care martorul N. V.-M. a dat-o în fața organelor de poliție. În ceea ce privește declarațiile date în cauză de către cei doi martori audiați, acestea nu pot constitui probe de nevinovăție câtă vreme, astfel cum s-a arătat cu prilejul analizării probelor, acestea sunt nesincere.
De asemenea, instanța reține că procesul-verbal contestat cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității exprese, mențiuni a căror existență o poate verifica din oficiu.
În ceea ce privește susținerile petentului, potrivit cărora procesul-verbal atacat este nul întrucât nu a fost semnat de un martor, instanța reține că potrivit art. 19 alin. (1) din OG nr. 2/2001 în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. Din aceste dispoziții legale se desprinde ideea că rolul martorului asistent nu este acela de a confirma săvârșirea contravenției, ci acela de a confirma că petentul nu este de față, refuză sau nu poate să semneze. Or, petentul nu a negat în niciun moment că ar fi refuzat semnarea procesului-verbal atacat și, prin urmare, lipsa martorului nu îi putea cauza nicio vătămare.
Nu pot fi reținute nici susținerile petentului potrivit cărora dovedirea unor fapte prin procesul-verbal de constatare a contravenției ar duce la încălcarea prezumției de nevinovăție. Astfel, pornind de la premisa că materia contravențională este materie penală în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului și, prin urmare, persoana acuzată de săvârșirea unei contravenții trebuie să su bucure de prezumția de nevinovăție, instanța reține că această prezumție nu este de natură a înlătura orice forță probantă a procesului-verbal. În realitate, un asemenea proces-verbal, încheiat pe baza celor constatate cu ajutorul propriilor simțuri de către agentul constatator, constituie o primă probă de vinovăție în sarcina contravenientului și are rolul de a răsturna prezumția de nevinovăție de care acesta se bucură. Valoarea acestei probe este însă relativă și, prin urmare, contravenientul este liber ca, la rândul său, să propună administrarea unor probe care să îi dovedească nevinovăția, ceea ce în speță petentul nu a reușit să facă. Mai mult, trebuie subliniat că în prezenta speță vinovăția petentului nu reiese exclusiv din procesul-verbal atacat, acestuia adăugându-i-se declarația martorului N. V.-M. care, așa cum s-a arătat, susține cele reținute în procesul-verbal.
Referitor la cererea petentului de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertismentul, instanța reține că, conform art. 21 alin. (3) sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Din probele de la dosarul cauzei nu reiese niciun motiv pentru care fapta petentului ar fi lipsită de pericol social și, prin urmare, sancțiunea aplicată de către agentul constatator - constând într-o sumă egală cu minimul legal al amenzii pentru fiecare dintre cele două contravenții reținute în sarcina petentului - este una proporțională. Împrejurarea că petentul este student sau că nu a mai fost sancționat anterior pentru fapte similare nu este de natură să atenueze pericolul social al faptelor săvârșite într-atât încât să facă justificarea aplicării unui avertisment. De altfel, se impune observația că nici comportamentul pe care petentul l-a avut pe parcursul prezentului litigiu nu justifică înlocuirea sancțiunii aplicate câtă vreme acesta nu a arătat că ar recunoaște sau regreta faptele comise, acceptând pasiv ca prietenii săi, audiați în calitate de martori, să dea declarații nesincere prin care să încerce să îl disculpe.
Pentru aceste motive instanța urmează să respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul P. B.-C., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat Pestean M. I., cu sediul în Cluj-N., .. 3, ., jud. Cluj, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 martie 2013.
Președinte Grefier
I. PĂSCULEȚ A. B.
Red./Dact. 2 ex. I.P./17 aprilie 2013
| ← Anulare act. Sentința nr. 9626/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
