Plângere contravenţională. Sentința nr. 5242/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5242/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 18-03-2013 în dosarul nr. 30034/211/2012
ROMANIA
JUDECATORIA CLUJ N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
SENTINTA CIVILA NR. 5242/2013
Sedinta publica din 18 martie 2013
Instanta constituita din:
JUDECATOR: A. M. P.
GREFIER: I. M. V.
S-a luat in examinare plangerea contraventionala formulata de petentul S. SZABOLCS in contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN CLUJ.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care, mersul dezbaterilor fiind consemnat in incheierea de sedinta din 13 martie 2013.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea contravențională depusă pe rolul acestei instanțe la data de 19 decembrie 2012, sub nr._, petentul S. SZABOLCS, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 05.12.2012, solicitând anularea sa.
În motivarea plângerii, s-a arătat că nu a circulat cu viteza reținută în cuprinsul procesului-verbal și că actul administrativ de sancționare este nul, deoarece temeiul juridic indicat în cuprinsul acestuia nu este în vigoare, fiind abrogat, fapta este insuficient descrisă sub aspectul locului exact al săvârșirii contravenției, iar actul normativ care prevede regimul juridic de circulație pe drumurile publice este indicat greșit, în loc de OUG nr. 195/2002, e OG nr. 195/2002. Totodată, prin cauza A. c. România, Curtea de la Strasbourg a constatat încălcarea prezumției de nevinovăție în domeniul contravențional.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe disp. OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002, CEDO.
La plângerea contravențională au fost atașate următoarele înscrisuri: proces-verbal (f. 8).
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 36 din O.G. nr. 2/2001 și art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995.
Intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal contestat.
În motivarea întâmpinării, s-a arătat că procesul-verbal este întocmit în conformitate cu dispozițiile OG nr. 2/2001, cuprinzând toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din ordonanță. De asemenea, au fost respectate dispozițiile art. 21 alin 3 din OG 2/2001, sancțiunea fiind aplicată în limitele prevăzute de lege, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
De asemenea, s-a arătat prin întâmpinare că agenții de poliție nu își desfășoară activitatea zilnică de constatare și sancționare a contravențiilor pe baza unui ordin de serviciu, ci în temeiul art. 26 al. 1 pct. 10 și 18 precum și art. 28 al. 1 din Legea nr. 218/2002.
La întâmpinare au fost anexate CD cu înregistrare radar (f. 18) și buletinul de verificare metrologică a aparatului radar (f. 17) precum și dovada schimbării nr. de înmatriculare a autospecialei radar ca urmare a ajungerii la termen a contractului de leasing.
La termenul din 13 martie 2012, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului de față, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din 05.12.2012, încheiat de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 630 lei, pentru că, în data de 5 decembrie 2012, în timp ce se deplasa cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în localitatea Feleac, a fost înregistrat de aparatul radar având o viteză de 98 km/h.
Analizând procesul-verbal contestat sub aspectul legalității, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, neexistând nici un motiv de nulitate a acestuia.
Așa cum s-a arătat prin întâmpinare de către intimat, agenții de poliție nu își desfășoară activitatea zilnică de constatare și sancționare a contravențiilor pe baza unui ordin de serviciu, ci în temeiul art. 26 al. 1 pct. 10 și 18 precum și art. 28 al. 1 din Legea nr. 218/2002.
De asemenea, în ceea ce privește susținerea privind sancționarea petentului în baza unui temei juridic care nu mai este în vigoare, fiind abrogat, instanța constată din cuprinsul procesului-verbal că agentul constatator a indicat drept temei juridic al faptei contravenționale săvârșite de către petent art. 121 al. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, care este încă în ființă, nefiind abrogat, și prin care s-a realizat o încadrare juridică judicioasă.
Cât privește motivul de nulitate privind insuficienta descriere a faptei, instanța reține că descrierea faptei este clară și precisă în procesul-verbal, fiind relatată suficient sub aspectul elementelor constitutive ale contravenției reținute, mai exact depășirea limitei legale de viteză cu 48 de km/h pe DN1 E60, în localitatea G., unde această limită era de 50 de km/h, astfel încât instanța apreciază că dreptul la apărare al petentului nu a fost vătămat sub acest aspect.
De asemenea, referitor la faptul că nu a fost indicat corect actul normativ care prevede regimul juridic de circulație pe drumurile publice, în loc de OUG nr. 195/2002 fiind menționat OG nr. 195/2002, instanța reține din cuprinsul procesului-verbal contestat că agentul constatator a consemnat corect OUG 195/2002 ca act normativ în baza căruia a fost sancționat petentul.
Petentul a susținut și că au fost încălcate normele metrologice legale, întrucât agentul constatator nu deține atestat de operator radar, însă, instanța reține că ele sunt lipsite de bază legală, câtă vreme articolul 4.2 din Norma de metrologie legală nr. 021-05, aprobată prin Ordinul nr. 301/2005, dispune că: Măsurările și înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare, trebuie să fie efectuate numai de către operatori calificați., astfel că nu este necesar un asemenea atestat radar, ci doar o instruire în conformitate cu reglementările specifice în vigoare. Instanța constată că dovada instruirii agentului constatator nu a fost solicitată în cauză de către petent, ci atestatul radar al acestuia, cerere neconcludentă în cauză prin prisma argumentului expus anterior.
Analizând temeinicia procesului verbal contestat, instanța constată că starea de fapt reținută în procesul-verbal corespunde realității, pentru următoarele motive:
Instanța reține că în par. 1.3 din Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/2005, cinemometrele (aparatele radar) sunt mijloace de măsurare care măsoară și afișează viteza de deplasare a autovehiculelor aflate în mișcare în traficul rutier.
În cauză, fapta reținută în sarcina petentului, constând în aceea că a circulat cu viteza de 98 km/h în localitate, a fost înregistrată cu cinemometrul de control rutier AUTOVISION, apt a măsura viteza în regim staționar și în regim de deplasare, astfel cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._/13.03.2012 (f. 17).
Din înregistrarea radar (f. 18) rezultă că auto cu nr. de înmatriculare_ a fost înregistrat circulând cu o viteză de 98 km/h, pe un sector de drum cu limita de viteză 50 km/h, cu un aparat omologat și verificat metrologic, fără ca petentul să facă dovada contrară.
Este adevărat că în lumina jurisprudenței CEDO procedura contravențională este asimilată celei penale și, drept urmare, petentul trebuie să se bucure de prezumția de nevinovăție, cu toate acestea, înregistrarea video este elocventă în ceea ce privește săvârșirea contravenției de către petent și constituie o probă în aprecierea vinovăției sale.
De asemenea, deși în cuprinsul procesului-verbal este menționată autospeciala radar cu nr. de înmatriculare MAI_, iar buletinul de verificare metrologică este emis cu privire la autospeciala cu nr. de înmatriculare_, intimatul a explicat și probat că este vorba despre aceeași autospecială radar, deoarece, ca urmare a ajungerii la termen a contractului de leasing, a fost schimbat nr. de înmatriculare din_ în MAI_, conform înscrisului depus la dosar.
Pentru considerentele expuse, instanța urmează să respingă plângerea formulată de petent ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul S. SZABOLCS, cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, ca neîntemeiată.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.03.2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
A. M. P. I. M. V.
Red./Dact. A.M.P./4 ex./21.03.2013
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 1889/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Somaţie de plată. Sentința nr. 5241/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
