Somaţie de plată. Sentința nr. 5241/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5241/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 18-03-2013 în dosarul nr. 2186/211/2013
ROMANIA
JUDECATORIA CLUJ N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
SENTINTA CIVILA NR. 5241/2013
Sedinta publica din 18 martie 2013
Instanta constituita din:
JUDECATOR: A. M. P.
GREFIER: I. M. V.
S-a luat in examinare actiunea civila formulata de creditoarea R. D. SRL in contradictoriu cu debitoarea C. A. SRL, avand ca obiect somatie de plata.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care, mersul dezbaterilor fiind consemnat in incheierea de sedinta din 13 martie 2013.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30 ianuarie 2013, sub nr._, creditoarea ., a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea C. A. SRL, emiterea unei ordonanțe prin care debitoarea să fie somată să achite suma de 118.191,27 lei, reprezentând debit neachitat, și dobânda legală de la data scadenței facturilor până la momentul achitării lor, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că între părți s-au derulat relații comerciale, în care debitoarea a avut atât calitatea de client al creditoarei, cât și pe aceea de furnizor, astfel încât s-a procedat la compensarea facturilor reciproce, ajungându-se la un debit al debitoarei de 118.191,27 lei.
În drept, au fost invocate disp. OUG 119/2007, art. 274 Cod pr. civ.
În probațiune, au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: fișă analitică partener (f. 9), facturi fiscale (f. 10-17), ordine de compensare (f. 18-23), facturi fiscale (f. 24-28), extras de cont (f. 29-30),
Cererea a fost legal timbrată cu 39 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Debitoarea a depus întâmpinare, prin care a arătat că facturile nr. 1110/2012 și nr. 1113/2012 nu au fost acceptate la plată, fiind returnate creditoarei, spre deosebire de celelalte facturi în privința cărora s-au încheiat ordine de compensare. Așadar, în lipsa unui contract și a unei acceptări exprese a facturilor, creanța nu are caracter cert.
În drept. întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 242, 274, 725 Cod pr. civ și OUG nr. 119/2007.
La dosar s-au depus de către creditoare avize de însoțire a mărfii (f. 40-51), iar de către debitoare dovada returnării facturilor fiscale prin curier.
La termenul din 13 martie 2013, instanța, în temeiul art. 167 C.proc.civ., a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că aceasta este legală, verosimilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Analizând actele cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
În fapt, între părți s-au derulat relații comerciale, în care debitoarea a avut atât calitatea de client al creditoarei, cât și pe aceea de furnizor, astfel încât s-a procedat la compensarea facturilor reciproce, ajungându-se la un debit al debitoarei de 118.191,27 lei, conform fișei analitice și a facturilor fiscale depuse la dosar (f. 24-28).
În drept, potrivit art. 2 din OUG nr. 119/2007, procedura emiterii ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte încheiate între profesioniști.
Cu toate acestea, creanța pretinsă de către creditoare a fost contestată de către debitoare, invocându-se faptul că facturile nr. 1110/2012 și nr. 1113/2012 nu au fost acceptate la plată, fiind returnate creditoarei, spre deosebire de celelalte facturi în privința cărora s-au încheiat ordine de compensare. Așadar, în lipsa unui contract și a unei acceptări exprese a facturilor, creanța nu are caracter cert.
Bineînțeles că simpla invocare de către debitor a unor apărări de fond nu conduce de plano la respingerea acțiunii, decât în situația în care creditoarea nu ar putea proba existența unei creanțe certe și lichide astfel cum prevede art. 379 C.proc.civ..
Instanța constată că facturile fiscale depuse de creditoare nu au fost acceptate de către debitoare prin semnare sau ștampilare. Deși creditoarea a depus în probațiune avize de însoțire a mărfii (f. 40-51), semnate de primire, care atestă că s-au livrat cantități de marfă către debitoare, totuși, aceste înscrisuri nu conțin și prețul mărfii livrate sau costul unui kg de marfă, astfel încât instanța să poată decela suma datorată de către debitoare ca urmare a acestor livrări. Or, în lipsa unui contract care să determine contravaloarea unei unități de marfă, instanța constată că îi lipsește creanței caracterul lichid, suma care trebuie plătită de către debitoare neputând fi determinată prin înscrisurile depuse la dosar.
Condițiile prevăzute de art. 2 din OUG 119/2007 trebuie îndeplinite in mod cumulativ pentru recunoașterea creanței invocate de creditoare pe cale procedurii somației de plată, respectiv se cere existența unei creanțe lichide.
Instanța constată că facturile fiscale depuse de creditoare în probațiune nu au fost acceptate de către debitoare, prin semnare sau ștampilare, neputând astfel să facă dovada raporturilor juridice dintre părți și, în consecință, neputând proba existența unei creanțe certe și lichide astfel cum prevede art. 379 C.proc.civ..
Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Totodată, în baza art. 274 alin. 3 C.proc.civ. instanța urmează să oblige creditoarea la plata sumei de 800 lei, cu titlu de onorariu avocațial, dat fiind faptul că suma de 4.960 lei solicitată este mult prea mare, prin raportare la complexitatea obiectului procesului și având în vedere că procedura somației de plată este o procedura simplificată, iar cauza a fost soluționată la al doilea termen de judecată. Așa cum a statuat pe acest aspect Curtea Europeană a Drepturilor Omului, se poate afirma că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli (în temeiul art. 274 C.pr.civ.), decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Or, partea căzută în pretenții nu este ținută să contribuie la acoperirea cheltuielilor voluptuarii, pe care debitoarea le-a efectuat cu plata onorariului avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea privind emiterea unei ordonanțe de plată, formulată de creditoarea ., cu sediul procesual ales în Cluj-N., .. 44, jud. Cluj, în contradictoriu cu debitoarea C. AVICOL SRL, cu sediu în T., .. 17, jud. Cluj, ca neîntemeiată.
Obligă creditoarea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei, în favoarea debitoarei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.03.2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
A. M. P. I. M. V.
Red./Dact. A.M.P./4 ex./01.04.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5242/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9033/2013.... → |
|---|
